9,222 matches
-
frunte, lăsînd apoi degetele răsfirate prin părul bogat, semn că încearcă să mai alunge din oboseală. Se ridică încet, merge la bar și lovește furios cu degetul într-un buton al interfonului: Marie, mai vin cafelele? întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o pieliță roz-maronie, care aluneca în jos pentru a scoate la iveală un fel de ciupercuță, cu un ochi uscat în mijloc. Chestia era, decise Carol, un penis. — În zilele noastre, o femeie cu penis nu e ceva așa de neobișnuit, nu ți se pare? mă chestionă profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imediat că se gătise și se dăduse și cu parfum. Purta un șorț dintr-acelea lungi, imprimat cu imaginea unui corp gol. Dar acesta nu-i ascundea pantofii cu toc cui și nici ciorapii de mătase. Era o chestie absolut neobișnuită. Carol nu-și neglijase niciodată îndatoririle de soție, cel puțin nu în ceea ce privește curățenia și gătitul. Aceste deprinderi îi fuseseră prea adânc inoculate ca să-i treacă măcar prin cap să nu-i pregătească lui Dan cina, indiferent cât de mult îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile intime încă acoperite de haine în dezordine, și îl trânti pe pat. Amețeala neobișnuită, șocul suferit de pe urma contactului dintre partea rotunjită a capului său și dulap îl împiedicaseră pe norocosul de Dan să simtă puterea acestei operațiuni a lui Carol, care părea că a acumulat toată forța participanților la meciurile de lupte libere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn sensul că, în timp ce mă viola, țipa și se extazia, bolborosind cele mai îngrozitoare porcării și incantații. Un amestec răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Scana cele aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise acesta să articuleze într-un târziu, recenzia asta despre Razza Rob... Hmmm, n-o să fie nevoie să o publicăm. Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că... mmm... Știu că și Juniper a scris câteva rânduri despre Razza Rob și cred că este inclusă și o scurtă recenzie a momentul lui său comic. — Cum? spuse Bull neîncrezător. Tipul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cap mai înalt decât Margoulies. Doctorul se gândea la mai multe lucruri în timp ce-l privea pe Bull coborând în hol. „E adevărat, îmi place de el“, își spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dea seama că starea mentală îi era puternic afectată de ultimele evenimente; nu avea nici cea mai mică speranță că va ajunge să înțeleagă ceea ce i se întâmplase. Micro-rafinăria din ficatul lui Bull se dăduse complet peste cap din pricina ordinului neobișnuit de a produce o cantitate uimitoare de hormoni nepotriviți. Nodurile și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că era momentul cel mai bun să acționeze. — Știi, Ramona, nici eu nu sunt chiar ceea ce par. Și, spunând acestea, Bull deveni încă o dată îngrozitor de conștient de genul aparte al piciorului său, de metabolismul straniu al acestuia, de dorințele lui neobișnuite, care îl făceau vulnerabil. — Cum adică, băiete? Păi mi-e greu să-ți spun... Mă tem că o să fii șocată... — Hai s-o luăm altfel, băiete. Sunt pe stradă la Cross cam de patru ani, am văzut tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ulterior, dar dimensiunea acestuia a fost mult mai mare decât a celor construite la Beijing. Un alt aspect specific mausoleului Xiao este faptul că "drumul sfânt'' nu este drept, ci în zig-zag. Arheologii nu au o explicație pentru această opțiune neobișnuită. Unii cred că această formă exprimă personalitatea împăratului, alții cred că Zhu Yuanzhang a vrut doar să prelungească traseul. Cel mai misterios loc al mausoleului este fără doar și poate palatul subteran, unde se află catafalcurile lui Zhu Yuanzhang și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mormintelor din ținutul Hezhang, arheologii au putut stabili și obiceiurile specifice de înmormântare ale acestei populații. Mormintele descoperite aici sunt în general mici, cu o lungime de trei metri și o lățime de un metru, iar modalitatea de înhumare este neobișnuită acestui areal geografic. În majoritatea cazurilor, capul defunctului este pus într-un vas din bronz, obicei care demonstrează că cei din Yelang credeau în existența sufletului. Mormântul Mawangdui din Changsha În anii '70, descoperirea mormântului Mawangdui din orașul Changsha, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aduceau prețioasele pietre din localitatea Xinjiang-Uigură, Hetian, una dintre cele mai cunoscute patru cariere de jad din China. Prin urmare, trecătoarea a căpătat simbolicul nume de "Poarta jadului". Trecătoarea "Capul înclinat" este în ținutul Pianguan din provincia Shanxi. Numele mai neobișnuit se datorează faptului că partea de est a trecătorii este mai înaltă decât cea din vest, așa s-a ales cu un nume cât se poate de evident. Trecătoarea "Poarta Gâștii Sălbatice'' traversează un defileu din ținutul Daixian, provincia Shanxi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Gong Shu". Acesta a fost un meșter de acum 2000 de ani, considerat fondatorul arhitecturii chineze. O particularitate a templului suspendat este aceea că statuile lui Sakyamuni (budism), Confucius (confucianism) și Lao Zi (taoism) se află împreună, ceea ce este total neobișnuit într-un lăcaș de cult. Mănăstirea este compusă din 40 de săli, în care se află aproximativ 80 de statui din cupru, fier, teracotă sau piatră. Împreună cu grotele din Yungang, templul suspendat este una din principalele atracții turistice și istorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec: „Nu te ridici de la masă până nu termini din farfurie!“, „Nu ieși afară înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un fotbal dacă mai văd balamucul ăsta în casă!“. Și începea un război al nervilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lămpi de neon, pentru mine imensă ca un ocean, mi-am pus deoparte capitole Întregi. SÎnt convins că aceste pagini masticate mi-au asigurat baza nutrițională pentru - și poate chiar au cauzat În mod direct - ceea ce, cu modestie, voi numi neobișnuita mea dezvoltare mentală. Imaginați-vă : istoria lumii În patru părți, fragmente de filozofie, psihanaliză, lingvistică, astronomie, astrologie, sute de rîuri, șlagăre, Biblia, Coranul, Bhagavad Gita, Cartea Morților, Revoluția Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
elongare laterală excepțională a zonei lui Wernicke, o deformare de regulă asociată cu abilități verbale precoce, deși, aici trebuie să fiu de acord, aceasta este prezentă și În anumite forme rare de retardare. Din punctul meu de vedere, această dezvoltare neobișnuită se datorează faptului că trăiam Într-un mediu care mă stimula, deși, fără Îndoială, și dieta a avut un cuvînt important de spus În această privință. Din păcate Însă, ea a avut și un efect secundar nefericit, și anume faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, dar adresa nu există - am căutat-o Într-un ghid al Londrei... Rowe se uită la domnul Rennit, așteptîndu-se să vadă pe fața lui măcar o umbră de mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten care Întîrzie, răspunse stîngaci agentul. — La revedere! — La revedere, sir... Adresîndu-se cu „sir“ comitea o eroare tactică la fel de gravă ca și aceea de a purta pălărie, cu care era vizibil neobișnuit. Sau ca și faptul de a fi rămas atîta timp cu ziarul deschis la aceeași pagină. „Nu-și dau osteneala să trimită oamenii cei mai buni cînd e vorba de o simplă crimă“, Își spuse Rowe, zgîndărindu-și Încă o dată vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru neobișnuit. Așa Încît o lăsase să moară singură. Era sigur că ea ar fi vrut să-l roage să rămînă, dar renunțase, pentru că și asta ar fi fost ceva neobișnuit. La urma urmei, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru neobișnuit. Așa Încît o lăsase să moară singură. Era sigur că ea ar fi vrut să-l roage să rămînă, dar renunțase, pentru că și asta ar fi fost ceva neobișnuit. La urma urmei, știa că, peste o oră, el se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi fost ceva neobișnuit - și trebuia să evite orice lucru neobișnuit. Așa Încît o lăsase să moară singură. Era sigur că ea ar fi vrut să-l roage să rămînă, dar renunțase, pentru că și asta ar fi fost ceva neobișnuit. La urma urmei, știa că, peste o oră, el se va Întoarce. Și astfel, convențiile Îi ținuseră laolaltă În clipa morții. Rowe se gîndise că cei de la poliție ar fi putut să-l Întrebe de ce a rămas lîngă nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]