848 matches
-
de marcă ai partidului au explicat și orientările lor ideologice. Fără a fi fundamentat o nouă doctrină, fruntașii partidului georgist au încercat să delimiteze concepțiile proprii de cele ale liberalilor duciști/diniști și de cele ale partidelor românești autodefinite drept neoliberale. Pentru a crea această "distanță identitară" au îmbinat, în manieră proprie, elemente ale curentelor liberale manifestate în perioada interbelică pe plan european, (liberalism evoluționist și neoliberalism) cu elemente ale neoliberalismului autohton. Au susținut, astfel, necesitatea sporirii autorității ministeriale și a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Sturdza și Cristian Scarlat, Editura All Educațional, București, 2001. Sebastian, Mihail, Jurnal 1935-1944, București, Editura Humanitas, 1996. Sturdza, Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Fronde, Alba Iulia-Paris, 1994. Lucrări generale Andrei, Vasilica, "Aspecte critice in gândirea social-politică neoliberală din România interbelică", în Revista de Filosofie, 1981, nr. 5, pp. 588-592. Alexandrescu, Ion, Bulei, Ion, Mamina, Ion, Scurtu, Ioan, Partidele politice din România, (1862-1994), Enciclopedie, Editura Mediaprint, Oradea, 1995. Arhire, Sorin, "Guvernul patriarhului Miron Cristea și politica lui față de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului (în special de către neorealiști), dinamica (procesele din sistem) și instituționalizarea sa (în special de către instituționaliștii neoliberali). Prin contrast cu nivelul precedent, al treilea orientează observația și explicația în direcția outside→in [lb. engl. din afară în interiorț, în sensul în care în formularea lui Waltz statele nu acționează, ci reacționează la presiunile sistemului. Sistemul este caracterizat
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află la al treilea nivel de analiză. În sfârșit, variabila instituționalizarea sistemului internațional este considerată (în special de către adepții instituționalismului neoliberal) ca exercitând un impact major asupra relațiilor internaționale. Opus neorealiștilor, care consideră că statele rămân principalii actori ai sistemului, iar instituțiile ar fi cel mult o variabilă dependentă, o expresie a intereselor statelor, autorii aparținând acestui curent atribuie o importanță
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
sistemice și comportamentul politic extern al unor state individuale. Versiunea realistă structurală (neorealismul) operează strict la nivelul sistemic, considerând că structura anarhică a sistemului constrânge statele la aplicarea principiului autoajutorării și la formarea de balanțe de putere. Opus neorealismului, instituționalismul neoliberal operează tot la nivel sistemic, însă își orientează observația nu doar asupra statelor, ci și (sau poate mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în general. În afara celor două
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
alte religii, are o tradiție socială care îl angajează pe om în lume ca să lucreze pentru dreptate, libertate, respectul demnității și pentru pace. Doctrina socială a Bisericii a fost mereu critică față de cultura liberală, în toate formele sale, și cea neoliberală, actuală. Totuși, nu s-a limitat doar la denunțarea ei. În același timp, a insistat mereu asupra necesității de a o integra, în mod concret, între eficiența economică și solidaritate. Globalizarea impune tuturor „să examineze în mod nou problema solidarității
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
posibilitate "de a sluji România". După plecarea liberalilor de la putere (cu excepția lui Gheorghe Brătianu, singurul liberal care a devenit carolist și care fusese din cauza aceasta exclus din Partidul Liberal), Gheorghe Brătianu a înființat propriul său Partid Liberal, numit "Gheorghiștii" sau "Neoliberalii". Vintilă Brătianu a murit la sfîrșitul anului 1930. Ceilalți membri ai clanului erau dezorientați, Duca a încheiat ulterior un tîrg cu Carol. Iorga considera că Palatul se afla acum sub influența lui. Iorga a stabilit legături strînse cu Carol. I-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de sfaturile căruia Carol era fascinat chiar și după ce acestea nu au dus la nici un rezultat. Blank i-a oferit o vilă Magdei Lupescu și una Prințului Nicolae. Mai erau și Nicolae Malaxa, un industriaș de origine grecească, și economistul neoliberal Mihai Manoilescu, un dezertor din partidul lui Maniu. Adevăratele decizii erau luate în salonul Magdei Lupescu, în timpul partidelor de bridge, ea fiind cea aflată în umbră. Cu toate că regele Carol avea planuri precise în privința instaurării unui regim fascist autoritar sub conducerea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
calificat uciderea lui Duca drept "o crimă odioasă"108. A fost din nou instituită legea marțială și a fost declanșată o violentă reprimare a Legiunii. După un guvern liberal trecător, la începutul lui ianuarie 1934 a fost format un guvern neoliberal condus de Gheorghe Tătărescu (fratele lui Ștefan Tătărescu, liderul fascist). Guvernul lui va aduce stabilitate scenei românești timp de aproape patru ani. Noul prim-ministru avea un caracter enigmatic și versatil, colaborînd cu Carol, cu Garda de Fier și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asemenea povară nu putea fi niciodată acceptată de bunăvoie de popor, mai ales datorită felului în care urma să fie înfăptuită industrializarea. Constrîngerea implicită urma să fie realizată în cadrul unui stat cooperatist fascist. Dar consecințele finale ale acestei politici (numită "neoliberală") s-au făcut simțite abia în 1938 și numai din cauza intensificării periculoase a opoziției Gărzii de Fier. Decalajul prețurilor din agricultură a fost stabilit la nivelul de 59,4% pe la sfîrșitul anului 1940, iar standardul de viață era cu 33
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sceptic. "Va fi încă o încercare de verificare a validității votului universal", scria el33. Taberele angajate în alegeri erau stabilite: pe de o parte regele, regimul politic, liberalii, goga-cuziștii și Iorga. Lor li se opunea un grup amestecat: național-țărăniștii, Legiunea, neoliberalii și chiar și partidul evreilor. Scopul regimului era stoparea Legiunii și a lui Maniu. Dr. Angelescu și Costinescu l-au rugat pe Iorga să-i susțină pe liberali în campania electorală. "și dacă Codreanu face campanie cu revolverele?" i-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
critici, trebuie să stea cât mai departe de piața bunurilor și a locurilor de muncă. Nu trebuie să dețină mijloace de producție, să aloce resurse, să exercite sau să Încurajeze monopoluri și nici să fixeze prețuri sau venituri. În ochii „neoliberalilor”, cele mai multe dintre serviciile oferite de stat (asigurări, locuințe, pensii, sănătate și educație) puteau fi asigurate mai eficient În sectorul privat și achitate de cetățeni din venitul pe care Îl Înghițeau În prezent resursele publice. În viziunea celui mai faimos adept
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bune - statul asistențial era, de fapt, mai puțin costisitor În Marea Britanie decât În alte părți, fiindcă serviciile erau prost finanțate, pensiile inadecvate și locuințele insuficiente -, dar erau percepute de cei mai mulți oameni ca un drept. Oricât le-ar fi denigrat criticii neoliberali ca neperformante, aceste avantaje sociale erau politic inviolabile. Partidul Conservator modern, de la Winston Churchill la Edward Heath, Îmbrățișase „contractul social” aproape cu același entuziasm precum „socialiștii” keynesieni din Partidul Laburist și timp de mulți ani s-a plasat cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
programe sociale, noi probleme sociale apăreau. Cursa „noi programe sociale/nevoia de noi resurse bugetare” a generat o criză financiară a statului bunăstării. În acest context, politica social-democrată, dominantă în anii ’60-’70, a fost înlocuită violent cu o politică neoliberală. Dacă programul social-democrat cerea mai mult stat, politica neoliberală cerea mai puțin stat. Margaret Thacher, noul prim-ministru al Marii Britanii în acea perioadă, a lansat o formulă șocantă: „Statul nu este soluția problemelor, ci e problema însăși”. Soluția crizei este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale/nevoia de noi resurse bugetare” a generat o criză financiară a statului bunăstării. În acest context, politica social-democrată, dominantă în anii ’60-’70, a fost înlocuită violent cu o politică neoliberală. Dacă programul social-democrat cerea mai mult stat, politica neoliberală cerea mai puțin stat. Margaret Thacher, noul prim-ministru al Marii Britanii în acea perioadă, a lansat o formulă șocantă: „Statul nu este soluția problemelor, ci e problema însăși”. Soluția crizei este „dezmembrarea statului”, micșorarea rapidă a acestuia, economia trebuind să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fie eliberată de jugul impozitelor și al reglementărilor. S-a presupus că economia, intrată într-un ciclu rapid de creștere, va rezolva ea însăși problemele sociale mult mai eficient decât statul bunăstării. După mai puțin de un deceniu de politică neoliberală a dat semne de criză. Eliberată de presiunea impozitelor și a reglementărilor, economia nu a dat semne de creștere miraculoasă, cum se prevăzuse. Pe de altă parte, economia nu a reușit să rezolve problemele sociale, sărăcia crescând din cauza creșterii polarizării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
crescând din cauza creșterii polarizării economice. Statul bunăstării, în loc să se micșoreze, s-a menținut. Critica statului bunăstării s-a dovedit însă a fi solidă. El este risipitor, slab eficient și, mai ales, sursă a corupției. Unele noi prinicipii promovate de programul neoliberal s-au dovedit a fi necesare: este nevoie de dezvoltarea unor noi mecanisme de control al finanțelor publice pentru a crește eficiența programelor sociale; un nou parteneriat public-privat s-a dovedit a fi productiv. „Marketizarea” unor servicii sociale s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unor noi mecanisme de control al finanțelor publice pentru a crește eficiența programelor sociale; un nou parteneriat public-privat s-a dovedit a fi productiv. „Marketizarea” unor servicii sociale s-a demonstrat a fi o cale de creștere a eficienței. Strategia neoliberală promovată de Banca Mondială și FMI în statele europene în tranziție, dominantă în anii ’90 și axată pe retragerea statului, s-a dovedit a fi o eroare, fiind ea însăși sursa principală a crizei economice și sociale cu care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vizau identificarea și evaluarea noilor structuri și instituții moderne cu prioritate în termeni de rezultate de succes ale proceselor de dezvoltare sau de patologii ale schimbărilor. După răspunsurile oferite, putem desprinde câteva tipuri de strategii ale dezvoltării sociale românești. Proiectul neoliberal etatist. Unul dintre cei mai prestigioși teoreticieni ai procesului formării și evoluției burgheziei românești a fost Ștefan Zeletin (1882-1934), care a elaborat o lucrare de referință pentru analiza teoretică a modernizării societății românești (1925/1991). Analiza sa ține seama de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici de descentralizarea administrativă, ce i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Cele două reprezentări tipice de proiecte de dezvoltare socială au în comun finalitatea procesului modernizării și caracterul raționalist al schimbărilor sociale în vederea sporirii inteligibilității și controlului fenomenelor sociale, prima reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
personalităților de faptă sau de caracter”. Normalitatea versus nelegitimitatea dezvoltării sociale Punctele de vedere prezentate mai sus ridică problema evaluării procesului de dezvoltare a societății românești din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Proiectele raționalist liberale, neoliberale etatiste tratează dezvoltarea socială ca proces legic, corespunzător logicii capitalismului, legii sincronismului, „legii orbitării”. Celelalte proiecte analizează procesul de dezvoltare în termeni de inadecvare, absență a normalității, excepție de la modelul general acreditat și lipsă de legitimitate. În sprijinul tezei dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acțiune colectivă sau prin participarea beneficiarilor la evaluarea nevoilor și la planificarea, gestiunea și implementarea acțiunilor de acoperire a necesităților colective. Chiar dacă este un rezultat indirect al retragerii statului bunăstării și poate fi, astfel, suspectată ca purtătoare a unui program neoliberal ascuns, dezvoltarea participativă are, dincolo de soluționarea crizelor, efecte benefice care o fac extrem de interesantă pentru problematica dezvoltării sociale: capacitarea indivizilor și a familiilor beneficiare, sporirea caracterului democratic al guvernării prin participarea cetățenilor la aceasta și o evidentă economie de resurse
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Explicația acestei inconsistențe, cred cercetători precum A. Wood (1967, apud Williamson, 2002), rezidă în specificul contextului internațional la momentul la care țările optează pentru deschiderea economiei, respectiv intensitatea competiției pe segmentul de piață pe care acestea intră. Din perspectiva paradigmei neoliberale performanța economiilor asiatice certifică faptul că aceasta este calea spre creșterea bunăstării, în timp ce în cealaltă situație responsabile pentru eșecul integrării în sistemul mondial sunt considerate performanțele economice scăzute ale politicilor naționale (Mkandawire, 2002). Autori precum Wade (2001) observă că fluxurile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]