896 matches
-
întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu, sau mântuirea, sau în general mila Lui"10. De aceea, multe imne se termină prin cererea milei lui Dumnezeu: Doamne, miluiește-ne. De plidă, într-un tropar la Duminica Ortodoxiei se cântă: Ne închinăm icoanei Tale neprihănite, Bunule, cerând iertare de greșelile noastre, Hristoase Dumnezeule. Căci cu voia bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești pe cei ce i-ai zidit din robia vrăjmașului. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
le implică această condiție de poet: "Știu, puritatea nu rodește,/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării/ Tributul pentru a trăi.// Albaștri fluturi cresc omizi,/ Cresc fructe florilor în jur,/ Zăpada-i albă neatinsă/ Pământul cald este impur.// Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit, urechea îl defăimă,/ Spre care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
își dezvoltă poemele din nucleele unor metafore, aproape alegorice. Sensibilitatea vizionară a poetei restabilește primatul imaginii, în câteva poeme incantatorii Flux, Concert, Din când în când, Elegie de dmineață"75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi etc. această poezie reprezintă o deconstrucție canonică și la nivelul construcției versului. Deși la început impresia este aceea a unei prozodii de tip clasic, cu ritmicitate, cu rimă și cu măsură regulată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în altă averi a me, ce ar fi pi ia, și care va prisosi de la data cîștiurilor. Deci dar, spre a avea acest înscris legiuita și neprihănita legii putere, prin această jalbă, am rugat pe cinst. giudec. a ținut. Botoș. de l-au încredințat, potrivit formelor. ss. G. Eminovici 1849, dechembrie 10 Gios iscălitul, părintele fiicei mele, Ralu, mă mulțumesc cu siguranția cuprinsă prin înscrisul de față
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pântecului,/ mă închin ca într-o biserică/ năruită de o zbatere de aripă// Îmi simt nebunia luată în arendă/ de femeia gonflabilă.// Strig pe străzi îngropate în fiecare.// Arunc anateme lejere/ pentru cei ce mă vor,/ ca pe un star neprihănit,/ în așternuturile lor.// Joc totul pe Scripturile delirului" etc. Asumându-și, uneori, și o astfel de gesticulație apăsat delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie", conchide vocea dubitativă din Dacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi înconjurat de un cerc al bănuielii, pe care-1 rup doar "doi sau trei indivizi suspecți", "disprețuiți de toată lumea". Iată semnul tradițional de identificare a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare deasupra primei dimineți", va spune Péguy la rîndul său, evocînd memoria Evei, cea dintîi femeie "născută în cea dintîi grădină". Dar, de asemenea, e vorba mai ales de un timp al inocenței, de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Vrăjitoarea încearcă să-l determine să rămână lângă ea. în cele din urmă, el o închide pe vrăjitoare în interiorul peșterii în care ea ascunsese trupurile neînsuflețite ale nou-născuților uciși. Eroul înfăptuiește apoi o serie de fapte Vitejești: salvează o fecioară neprihănită din ghearele balaurului, o alta de la un uriaș puternic supus lui Mahomet, smulge sabia. minunată vrăjită din grădina fermecată a lui Osmadine. Împreună cu Sâbia, prințesa pe care o salvase de regele negru al Marocului, merge în Grecia, unde participă la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
numai dobitoacele văd vântul, că ele "îs curate", nevinovate" (p. 173). Antoaneta Olteanu, în Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, ed. cit., menționează foarte inspirat faptul că în Bucovina, unele credințe relevă această capacitate pe care o au doar ființele neprihănite, deși ea a fost comună tuturor cândva. 239 Traian Gherman, Meteorologie populară, Blaj, 1928, p. 110. 240 Monica Budiș, Microcosmosul gospodăresc, ed. cit., p. 106. Vezi și supra, nota 82. 241 S. Florea Marian, Sărbătorile la români, ed. cit., p.
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să te duci cu gândul la lăcomia cercetătorilor. Păi, da! Oamenii de știință își construiesc carierele pe tema violenței din mediul școlar. Poate că-i un folos tras în mod cinic, ei și? Știm de mult că știința nu-i neprihănită și că progresează prin concurența universitară și prin războiul dintre cercetători pentru credite, dacă e să credem sociologia științei scrisă de un Bruno Latour (1995). "Știința" violenței în școală nu e ferită de efectele concurenței pentru creditele alocate, pe de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și Chifa”? 9,9 ,,Lucrurile acestea le spun după felurile oamenilor? Nu le spune și Tora”? Sigur că Șaul are dreptate cînd scria aceste texte și el se străduia să respecte Tora ca orice iubitor de Iahwe, ca să nu ajungă neprihănitul sub incidența blestemului din Deuteronom 27,26 unde găsim: ,,Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia și cine nu le va face.”. Cam așa sînt toate zicerile ,,revelate” în Vechiul și Noul Legămînt, dacă le citești gîndind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
neprihănire, pe care o dă Dumnezeu fără lege, despre ea mărturisesc Legea și proorocii.” Și continuă cu explicarea situație supărătoare în care se găseau, fiindu-le demascată hoția cum vedem la 3,28-30: Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii. Sau poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al Neamurilor? Da este și al Neamurilor.” Așadar voi nu ați dat nimic lumii, ci numai ați furat de la eseni și spuneți că v-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Neamuri timp de peste 30 de ani? Dar arestarea lui Saul din porunca rabinului șef Hanan, este menționată eufemistic de un mic fragment descoperit la Qumran. În Comentariu la Psalmul 37, fragmentul C găsim următorul text: ,,«Cel rău pîndește pe cel neprihănit, și caută să-l omoare. Dar Elohim nu-l lasă în mîinile lui, și nu-l osîndește cînd vine la jude- cată». Trimite la preotul păcătos care a ridicat mîna împotriva celui ce a propovă- duit Legea după dreptate, pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
apucat de flecăreli. Ei vor să fie învățători ai Legii, și nu știu nici măcar ce spun nici ce urmăresc. Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebu- ințează bine, căci știm că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, ne-curați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
făptură a lui Dumnezeu este bună; și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri, pentru că este sfințit prin Cuvîntul lui Dumnezeu și prin rugăciune.” În scrierea lui Pavel sînt numiți indirect acești răi care îi acuză pe neprihăniții ivriți zeloți de mari mîrșăvii și nelegiuiri. Ne spune textul că acești acuzatori ai zeloților, opreau căsătoria și consumarea ,,bucatelor”, adică a cărnii sfințite adusă ca jertfă. Ori scrierile esene arată că numai membrii Frăției Celui Ales nu mîncau decît
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de fața șarpelui.” În Cabala, înțelepciunea era înțeleasă ca o femeie - Savaot(saba/ sava: înțelepciune + ot: articol pentru feminin) iar în scrierile de la Marea Moartă privind frăția lui Israel, adică a fanaticilor de la Qumran, ei se considerau ca o mîn-drețe neprihănită care va fi aleasă din nou de Iahwe. Ascunderea femeii în deșert ar însemna mutarea Didaskaliei din Alexandria în Iudeea sau mai sigur crearea imperiului arab-ivrit de la mijlocul secolului lll unde au fost invitați toți oamenii de cultură, iubitori de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent à remplacer le piano et la tapisserie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
însele condiționate din afara persoanei, în lumea sensibilă omul este existență eteronomă; dându-și sieși legea, având astfel putința acțiunii din datorie, în lumea inteligibilă, omul este ființă autonomă. "Kant distinge spune Ion Petrovici pe lângă eul nostru transcendental, cu puritate morală neprihănită și un eu empiric, o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru preocupată numai de fericirea individuală"65. Dar, date fiind acestea, cum comunică cele două instanțe ale unității umane de existență? În ipoteza năruirii acestei unități datorită plasării celor două
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
față de el era cu adevărat importantă, putea avea curajul opiniilor sale. Căci ale sale sunt, în ciuda convenționalei delegări a imprecației de la narator la personaje. „Abe” îi spune lui „Chick” că „Kogon” e „atras de bărbați”; tot „Abe”, uneori completat de neprihănita „Rosamund”, e cel care-l denigrează pe „Grielescu”. „Radu Grielescu” apare întâia dată în roman după prima sută de pagini, iar importanța sa în economia cărții rămâne modestă până la sfârșit. Ficționalizarea este, și în cazul acestui personaj, minimă; numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe baza „cursului scurt” de political correctness. Punând problema într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și amplă: eu ezit să-l condamn
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a o anula însă definitiv, - înghețându-le ("la ierni"), dacă putem spune așa. Că nu este vorba doar de o impresie trecătoare este confirmat de una din cele mai inspirate definiții ale poeziei, formulate de Ion Barbu: "Ardere imobila și neprihănit îngheț - versul"38. O adeveresc, de asemenea, cunoscutele stihuri din "Steaua imnului": "Să port - sub raze deget șters înting - / Un liniștit, un rar și tânăr mugur / Prin ger mutat, prin tufele de zinc,/ La stăncile culcate: să le bucur", sau
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
întoarcere spre sine, si simplitatea, laconicitatea 24 ("indigentă") mijloacelor de expresie, la care trebuie să ajungă limbajul poetului, prin distilări, cristalizări, repetate: Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup, cristalografie a ceea ce este: ardere imobila și neprihănit îngheț - versul 25. Versul, o construcție născută din "sacrificiul" experienței trăite, prin transparență lui aproape imateriala, de cristal, mediază între vizibil și invizibil, devine hieroglifa integrării contrariilor. În actul de creație, entitatea proteica lacunara din centrul poeziei (eul profund), printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ca într-o oglindă a harului divin, ne amintește de păcatele noastre și mai ales de certitudinea plecării noastre din această lume, nimicește în noi gândul trufaș că am fi mai presus decât aproapele nostru, poate mai bun și mai neprihănit. Aceasta este oglinda duhovnicească a rugăciunii, în fața căreia, meditând cu sinceritate, vom descoperi scăderile noastre, slăbiciunile noastre cele ascunse și în același timp, calitățile aproapelui. Exercitând acest fel de a judeca prin rugăciune, vom reuși să scăpăm de bârna din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]