7,995 matches
-
schimbările perpetui din sufletul modern", profețea același Eminescu. Actualmente, când, așa cum s-a afirmat, personajul cel mai important al societății, intelectualul, "a murit", imposibilul nu mai este temă a artei, a culturii, ci arta, cultura au devenit o demonstrație a neputinței valorice. Prin urmare, iată pericolul pentru regina culturii Poezia: nu doar desființând orice regulă prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a-și pierde cumpătul și, poate, dacă nu ar avea cincisprezece ani în plus, o burtă proemi nentă și nenumărate griji legate de tensiune... dar nu, Domi nique plânge și Auguste se simte, dintr-odată, reumanizat de o intimidantă neputință, de o stare de angoasă și de milă, care-i leagă cifrele în cap și-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe limba ei, fără să ia seama la ochii de culoarea mării. Ea nu era un copil al seraiului. Musa meditase, o vreme, la acest chip de a ține taina cât mai departe de urechile sultanului, dar îi fusese cu neputință să o facă. Aaliyah rămăsese un nume folosit de slugi. Tatăl și fiul i-au spus Isabel. Fără să-și fi vorbit. Pur și simplu nu a existat, nici o clipă, gândul la alt nume pentru ea. În anul acela, Musa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vietate se străduia să evadeze dintr-un cerc de foc. Fulgerul lovise de două ori, la mică distanță, astfel încît flăcările se strînseseră ca un laț în jurul nefericitului animal. Era atît de aproape de el! Prin ochiurile vîlvătăii, Lupino îi vedea neputința. Spre deosebire de toți ceilalți, vietatea nu se lăsase pradă disperării. Părea a încerca metodic toate posibilitățile de scăpare. Posibilități de scăpare? Era un fel de a spune. Pentru că, judecînd atît de lucid cît îi permitea situația, Lupino fu nevoit să remarce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile pozitive le ușurau înaintarea, și uneori lupul înțelept reușea chiar să țină pasul cu Lupino. La fel de agil fusese și el, pînă la atacul lupilor. Acum, însă, trebuia să-și recunoască neputința, și se bucură cînd simți din sinceritatea declarației lui Lupino că băiatul era departe de a-l desconsidera pentru acest motiv. Îi părea rău că fiul său nu-i fusese alături cît să-l fi cunoscut așa cum era odinioară; ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi fost, însă, atitudinea Societății Națiunilor atât de Cavour, cât și de Bismarck, în orice situație ar fi trebuit să țină seamă de poziția societății, mai puțin doar în cazul în care, intimidată sau divizată, aceasta și-ar fi declarat neputința de a soluționa problema. Astfel, printr-un fel de paradox, Societatea Națiunilor, care apare azi drept oculme a tuturor transformărilor pe care le-a suferit Europa în decursul timpului, ar fi putut reprezenta un obstacol chiar în calea transformărilor care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
bulversat planurile pangermanismului și a ridicat în fața lui, spre Orient, un obstacol insurmontabil pe alte căi în afara violenței. Pe de altă parte, la Conferința de la Algesiras (reunită în scopul arbitrării conflictului franco-german din Maroc), Germania, eșuând, a constatat propria-i neputință în a face să prevaleze voința prin mijloace diplomatice, chiar și dintre cele mai brutale, atunci, a hotărât să o impună prin forța armelor. Când Jules Cambon a fost trimis la Berlin, acordurile din 1904 consacraseră o antantă franco-britanică. Deja
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de perdele. Ce o fi crezut vânzătoarea aceea despre ea? Nu trebuia să dea emoții oamenilor din jurul ei, nu voia să îngrijoreze pe nimeni cu stările ei de slăbiciune. Fiecare întâlnire cu acest personaj era pentru ea un moment de neputință, de parcă se hrănea cu energia ei lăsând-o fără vlagă, fără să-i arunce măcar o privire. Să fi fost el bărbatul pe care îl căuta? Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și de privirea ei iscoditoare, după perdele groase de tristețe, nemulțumiri și neputință. Bine că putea să-și ascundă frumusețea interioară cu atâta strășnicie, de parcă ar fi riscat să fie jefuită dacă o lăsa la vedere, dar nu era în stare când venea vorba de alte lucruri. Nu putea, sau doar susținea asta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că în acele momente, în subconștient, mintea ei făcea corelația cu moartea sufletului. Cum poate muri sufletul în timp ce trupul se mișcă nestingherit prin lume? Sufletul moare când nu mai este hrănit cu iubire, visuri, dorințe, speranțe. Se stinge în întunericul neputinței, a lipsei afecțiunii. Devine rece, insensibil și e ca și cum ar fi murit. Și ea își închisese sufletul în această închisoare-mormânt ani la rând și doar iubirea reușise să-l readucă la viață, să-l scoată la lumină. Simțise din plin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
start. Se complăcea, așa cum spunea și el. Îi lipsea curajul, îi lipsea ambiția, iar când reușea uneori să le găsească, evenimente neprevăzute veneau să-i strice planurile și să o întoarcă la starea inițială, de parcă totul complota împotriva ei. Adoptase neputința ca pe starea ei naturală, firească și continua să conviețuiască împreună ca două bune prietene. Proastă companie își alesese. Și cât de bine se simțise când, în florăria din fața casei bunicilor Anei, reușise să se elibereze de toate poverile care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fără să se întâmple nimic, nimic care să-i ofere șansa de a se simți din nou vie. Era asemenea sentimentelor ei: nu trăia dar nici nu murea. Era marioneta propriei minți care se atrofiase îngrijorător de când se îndepărtase el. Neputința pusese din nou stăpânire pe ea și o ținea captivă cu orice preț, dar nici nu se zbătea să iasă, să se salveze. Încetase să mai verifice zilnic cutia poștală după ce așteptase, în zadar, cu înfrigurare răspunsul la chemarea ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce-mi oferă „acum”? - Iubire și șansa la fericire. - Mă faci să râd. - Mereu neîncrezătoare, mereu suspicioasă. E firesc să alungi fericirea în acest mod. - Cu el firescul devine nefiresc și tot ce e firesc mă strânge într-o nefirească neputință de a plânge. - Mai ești și poetă pe deasupra... - Doar mă joc uneori cu cuvintele, la fel cum alții se joacă cu mine. - Și uite că a ieșit ceva frumos până la urmă. - Din mine? - Da. - La ce-mi folosește? - La evoluția
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trăită frumos, în respectul lucrurilor sfinte, este cu mult mai prețioasă decât decenii întregi de viață fără nici un rost. Când asupra unora se abat necazuri și vânturi potrivnice, aceștia se năpustesc asupra semenilor lor, vrând parcă astfel să-și răzbune neputința de care, în fond, ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
onorabil, nu ne putem explica de ce, cel care scriind atât de frecvent și fiind profesor de literatura greacă, pune atâta grijă în a nu scrie niciodată literatură asemănătoare. Oare pentru că o cunoaște prost și-i e frică să-și demonstreze neputința în ceea ce, în mod oficial, este maestru? Nu știm să o spunem. Altă manie, care îl strică de asemenea mult, este mania împotriva literaturii spaniole. Atât de prost o cunoaște, sau cu atâtea prejudicii o studiază dacă o studiază -, că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
profunde abisuri inductive. Și se pornește singura bătălie pe care până astăzi a păstrat-o Avito în conștiința sa. Este în asta un cutremur; se agită ondulatele obscure măruntaie spirituale; elementul plutonian al sufletului amenință să distrugă seculara muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticioasă, pe de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
toată știința, fata decade în galop întins și asta înseamnă că se duce. Tatăl luptă cu disperare, dar calm și liniștit, recuperând vechea sa fermitate, ajutat de don Antonio în munca sa, până într-o zi, convins fiind deja de neputința științei în acest caz, vede că Moartea se apropie de patul tinerei. Moartea? Ce e moartea? Un fenomen fiziologic, încetarea vieții. Și ce e viața? Complexul de funcții care rezistă morții; un schimb între substanțele albumine organice și exterior, dezoxidarea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
subtil trupul, sufletul, spiritul și realitatea pe care v-o creați În jur, dacă vă imaginați lumina, dacă vă echilibrați și nu vă mai temeți de ziua de mâine, dacă nu mai priviți Înspre trecut cu reticență și furie și neputință, că nu ați acționat Într-un mod sau altul. Este foarte important să Învățați din greșelile comise de voi, fiecare entitate, este foarte important să trageți Învățăminte din greșelile celorlalți, apoi să nu le mai repetați. Este adevărat că vă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Întotdeauna amplificată de abundența naturii, așa cum săracul va fi Întotdeauna bogat În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul acela primăvara se răzvrătea Împotriva partidului, se considera inutilă, precum neputința care striga În pieptul oamenilor. 1985 părea un tablou În transă, cu bărbați Îmbrăcați În tradiționalii pantaloni evazați, demodați, purtați la nuntă pentru eleganță, pentru entuziasmul aperitivului și cu iluzia seducției, părea un album fotografic cu femei În fustă de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ca toți locuitorii demni ai Buzăului, care uitaseră că, de milă, primăvara se făcuse portocalie sub soarele clement. Alexandru refuza să mai iasă cu el pe stradă, Îl scotea din minți atitudinea fiului, nu-i poți jigni pe ceilalți pentru neputințele tale, nu-i poți compromite... — Ce naiba, scoate și tu mâinile alea din buzunare, i-a spus Într-o zi când au fost nevoiți să meargă Împreună la piață, parcă ești nebun. Să ți fi șters și tu pantofii ăia, sunt
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de chelner a ieșit după el și s-a Întors gata să riposteze. Era Însă Ionela. — Ce bine că te-am găsit! Ce faci? De unde vii? Se clătina, iar chipul Îi era boțit de vin, de ceartă, de remușcare, de neputință, de minciună. Știa că el fusese acolo, În Zahana, că auzise totul și că de asta fugise precipitat din local. — De unde să vin, de la școală - și i-a zâmbit, mulțu mit că ea Îl ținea de braț pe stradă și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
necazuri Îmi aduci. N-ai cinci lei să beau și eu o bere? Cum adică, nenorocitule, ceri bani de la elevi? Vrei să te spun lui...? Ai grijă ce faci, Vasile e prietenul meu, ai Înțeles? Vânăt de furie și de neputință, Căreală Își mușca buza ca să nu izbucnească, așa că mai bine să-și aprindă un Carpați. — Vasile, mă Întorc imediat, așteaptă-mă aici, a mai zis Cristian și a dispărut În clădirea oficială În care partidul credea că Își concepe veșnicia
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu reproș, Încruntat, de parcă nu ar fi știut ce e adolescența și cât de ingrată Își strecoară otrava În trupul care nu știe ce i se Întâmplă, de ce Își pierde seninătatea, În mintea fragedă care Începe să cunoască Înfrângerea, adversitatea, neputința. Și din ușa dormitorului Îi azvârli În piept un ziar, Viața Buzăului, unicul pe care din când În când Îl citea, cu scârbă. — Uite, el a reușit. Tu?... Cine a reușit? l-a Întrebat Vasile, dar taică-său dispăruse. A
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
urlete și înjurături debordate cu sfidare oriunde îi apucă pe acești detracați aruncați năprasnic de cine-știe-unde pe această lume. Am văzut oameni în vârstă și copii umiliți, jigniți și îmbrânciți pe stradă, în plină zi; am văzut oameni înjurați pentru neputința lor de a traversa strada pe cât de repede ar dori “măria-sa” șoferul; locuim alături de vecini care și-au transformat apartamentul în șantier de lucru, sfredelind, dărâmând și zidind la loc pereții blocului. Toți acești indivizi au ceva în comun
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
creații ale adâncului întunecat al unei minți și conștiințe decăzute. Treapta cea mai de sus a dependenței față de Dumnezeu este smerenia. Decrepită fiind societatea actuală românească în marea ei majoritate, nu poate altfel decât să perceapă smerenia ca pe o neputință, ca pe o slăbiciune, ca dealtfel tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Opusul smereniei este mândria, considerată de toți Sfinții Părinți ca rădăcină a tuturor păcatelor. Iată, în acest context, un model de spovedanie lăuntrică, ce duce la smerenie, propus de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]