3,664 matches
-
sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o găină se plimbă pe coardele unei harfe. Peste șapte ore, trebuia să mă întâlnesc cu Sonia, și bucuria și nerăbdarea de a o vedea din nou m-au inundat cu atâta proaspătă putere, încât mi-am dat seama că n-am să pot dormi. „Asta-i trădare“ îmi spuneam eu, amintindu-mi de noaptea care trecuse; dar, cu oricâtă sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îți este frică? Nu, de ce mi-ar fi? ridică Ileana din umeri. Eu știu că sunt numai povești. Vai de mine, iartă-mă, te rog, vorbesc numai din punctul meu de vedere. Poate ție îți este teamă? Nu, ard de nerăbdare să aud și eu legenda. Câteva minute, cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Gata să ce? Se întreba Cristi, în mintea căruia lucrurile erau învălmășite. Încă vedea lumina aceea în ochii femeii. Când se uita la ea, totul era limpede precum cristalul. Știa ce are de făcut și chiar nu mai putea de nerăbdare să se apuce de treabă. Atunci când privea în altă parte, parcă certitudinile nu mai erau atât de clare și întrebările prindeau să se contureze. Din partea opusă a poienii, trecând de-a curmezișul peste ea, se apropia Calistrat. Pășea ușor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea câte unul în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jur. Își amintea de nopțile de vară de acasă, mult mai fierbinți decât cele de aici. Îi plăcea să rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa cum trebuia. Încă nu știa de ce, poate datorită faptului că trecuse atâta vreme de când nu-l mai ținuse în mână? Își amintea că nici atunci când începuse Calistrat să îl inițieze nu reușise să-l stăpânească din prima zi. Ardea de nerăbdare să verifice și celelalte însușiri ale toiagului. Ceva îi spunea că de acum se putea baza pe el. Nu își dorea deloc să dea nas în nas cu bestia dar știa că nu mai e mult până atunci. Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
timpul trecea, începea să creadă și el că Vlad avea dreptate. Puțin înaintea zorilor, deja avea conturată o idee despre cum puteau captura bestia. Știa de acum foarte bine ce are de făcut, planul său era gata și ardea de nerăbdare să înceapă să-l pună în aplicare. Se ridică și se dezbrăcă de tot. Intră în baie și se spălă îndelung, îndepărtând odată cu apa, toată oboseala zilei trecute. Se bărbieri și își puse un rând de haine curate. Ieși apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust, venea să anunțe revenirea la normalitate, la coada obișnuită de cetățeni care-și îndeplineau datoria avansând lent, fără nerăbdare, conștienți, așa cum spusese delegatul p.d.d., de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale. Bărbatul îi înmână președintelui buletinul de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape fericit, numărul cărții și numele posesorului ei, membrii prezidiului însărcinați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai elementare justiții distributive, prudența ne obligă ca pentru un timp să suspendăm orice judecată definitivă și să însoțim cu atenție încrezătoare desfășurarea unor întâmplări care abia au început să se schițeze. Exact ceea ce, cuprinși de entuziasm profesional și de nerăbdare informativă, fac deja jurnaliștii din presa scrisă, de la radio și de la televiziune, alergând dintr-o parte în alta, punând reportofoane și microfoane în fața oamenilor, întrebând Ce v-a făcut să ieșiți din casă la ora patru ca să vă duceți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși. Cu toate aceste precauții, atât legate de formă cât și de conținut, curând deveni evident că interesul pentru lectura ziarelor scăzuse mult. Mânate de nerăbdarea ușor de înțeles de a împușca și vâna în toate direcțiile, au existat ziare care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie masculine, amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit pe bărbie și după ce refuzase cu stoică nerăbdare injecția antitetanică, prim-ministrul își aminti brusc că prima sa obligație era să telefoneze șefului statului, să-l întrebe în ce stare era, să se intereseze de sănătatea persoanei prezidențiale și că trebuia s-o facă chiar acum, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
minute, taxiul oprea la ușa clădirii. Comisarul plăti, lăsă restul în mâna șoferului și intră rapid. Ca un suflu, trecu pe lângă portar fără să-i adreseze vreun cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că nimic din toate acestea nu o privea, atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care, dintr-un motiv sau altul, credea că el o s-o înțeleagă mai ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
capabil de dragoste. Aceasta este o emoție în care tandrețea joacă un rol esențial, iar Strickland n-avea pic de tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz un egoism care izbutește minunat să se deghizeze. E un sentiment care se caracterizează și printr-o anume sfială. Dar acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmă și să mă roage să-l însoțesc. Avea senzația că e cineva în atelier. Își amintea de câte ori așteptase un minut sau două pe palier ca să-și tragă sufletul după treptele pe care le urcase și cum în mod absurd nerăbdarea de a o vedea pe Blanche îi alungase gâfâiala. A o vedea pe ea era o încântare care nu-și pierdea niciodată prospețimea și cu toate că uneori nu lipsise decât un ceas, era la fel de emoționat la gândul de a fi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru asta. E o slăbiciune. Sunt bărbat și uneori am nevoie de o femeie. După ce mi-am satisfăcut pasiunea sunt gata pentru alte lucruri. Nu-mi pot înfrânge dorința dar mi-e silă de ea. Îmi întemnițează spiritul. Aștept cu nerăbdare timpul când voi fi liber de orice poftă și o să mă pot consacra fără nici o opreliște muncii mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva decât de dragoste, îi acordă o importanță ridicolă. Ele vor să ne convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu-și putea ascunde convingerea intimă, că nu e exact ca ceilalți. Robert era extrem de degajat: — Ce noroc chior să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-a sosit niciodată nimic bun de pe pământul Franței, În afară de coruperea onestelor noastre obiceiuri și de ciumele cele mai rele. Și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe trepte, Împreună cu negustorul acela gras, Rigo di Cola. Erau prinși Într-o discuție Însuflețită. Când m-au văzut, au tăcut dintr-o dată, Însă nu Înainte să le aud ultimele cuvinte. Dante veni mai aproape. - Despre ce vorbeau? Întrebă cu nerăbdare. - Despre aur, messer Alighieri. Un munte de aur. Dar pe care, ca să Îl obții, trebuia să Închizi lumina În cerc. - Ce Înseamnă asta? Întrebă poetul perplex. Monerre ridică din umeri. - Habar n-am. Dar asta am auzit. Eu sunt astronom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al Palestinei zace oprimat de piciorul păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
solid nu cedă nici cât negrul sub unghie. Încercă din nou, de data asta rezemându-se În canat cu toată greutatea. Poarta abia vibră. Probabil că de partea cealaltă să găsea un drug de fier. Se dojeni pentru propria-i nerăbdare. Ar fi trebuit să Își imagineze că miracolul era apărat de ceva mai zdravăn decât un simplu zăvor. Zidul exterior apărea ca o suprafață compactă, lipsită de orice punct de sprijin până la ferestrele Înguste de sus. Nici gând să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea căldura pasiunii care se deșteptase În el și voia să scape? Însă, În loc să iasă, când ajunse lângă ușă, se opri și Îl chemă pe Dante cu un semn, arătându-i o măsuță dintr-un colț. Își rotea ochii cu nerăbdare, ca și când ar fi căutat ceva. În mai multe rânduri, Își duse o mână la buze. Parcă Încerca să vorbească, arătându-i din nou În aceeași direcție. Poetul se apropie. Pe măsuță se afla o placă subțire din piatră, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
născute din mărginita minte omenească, se supun, În posibilitățile lor, unui număr restrâns de combinații. Asta ne permite să facem cale Întoarsă de la părți la Întreg, lucru imposibil cu un corp viu, odată dezmembrat. Dar... - Dar? Îl zori poetul cu nerăbdare. - Dar, cu toate că mașinăria a fost reconstituită și acum se poate mișca, Încă nu izbutesc să Îi Înțeleg rostul tainic. Era constituită dintr-un cub de lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]