923 matches
-
doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l rostuiți cu mult dichis, lăsați-l liber, nestrunit, cum crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest. Inspectorul îi privea neajutorat, căutând cu disperare ajutor. În ochii lui se citea o întrebare nerostită, în timp ce un tremurat nervos îi cuprindea trupul. Nu-i nimic, rosti Ileana duios, e muntele. Liniște-te și revino-ți! Totul este în regulă! Se apropie de el și îl ajută să se ridice. Îl cuprinse apoi în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
albă și puse capacul deasupra. Nu putea să bată cuiele la loc, ar fi făcut prea mult zgomot, așa încât îl apăsă numai cu putere. Își făcu vânt și ieși din groapă. Ileana îl privea nerăbdătoare. Fără să răspundă întrebării ei nerostite, Cristian începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uitat de paharul cu bere, tot studiindu-i profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră de parcă n-am fi în Irak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plecăm cu mama și unchiul Anton spre casă, în aceeași tăcere pe care numai unchiu-meu mai încerca, în metrou, s-o rupă cu observații care nu cereau nici un răspuns. Zina a apărut acasă hăt, după nouă seara, și la întrebarea nerostită, Unde-ai fost, a răspuns cu o voce uscată: Tu de ce n-ai putut să spui nimic când s-a luat mătușă-ta de mine? Pur și simplu m-am blocat, răspund eu, ca de obicei cu o întârziere respectabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Din zbor mă lovise cu ciudă, dar n-a încercat să mă prindă. Locul lui era acolo, în vagoanele cu miros de drum, băutură ieftină și brânză cu ceapă. Pădurea din fața mea se legăna șoptind din pom în pom povești nerostite, iar ploaia se transforma treptat într-o grindină aspră care-mi ardea obrazul. Într-un fel mă bucuram că am scăpat basma curată din călătoria pe care o începusem, pe de altă parte eram îngrijorat fiindcă mă aflam departe de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica scrisă din doar două note, iar acea așteptare părea că oprește secunda în loc. M-am apropiat în vârful picioarelor de pendul și m-am trezit că-i mângâi pătratele forme, desenându-i conturul în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mea. ― Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog de dragul tău. M-am străduit să vorbesc pe un ton indiferent. ― Nu o face. ― Ești sigură? Pentru că dacă m-ai lăsa, țiaș spune că mereu cuvintele nerostite răsună cel mai tare În mintea cuiva. Așa că dacă vrei să vorbești cu cineva... L-am privit neîncrezătoare și totuși tentată. ― Dar nu te cunosc! ― Dacă vrei să mă cunoști, sunt aici. Poate nu am apărut În calea ta Întâmplător
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
răsuflarea și m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar ale mele parcă sunt cu mult mai întunecate înțelegerii de-atât. Mai bine-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și nici de unde vine, căci nu-i cunoșteam probabilitatea și nici amintirea din toate celelalte veacuri ale celui care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să-și pună viața în mâinile mele. Ne cunoșteam doar de câteva luni, fuseserăm împre ună mai puțin de două săptămâni. Totuși miracolul iubirii anihilase dintr-odată timpul despărțitor, aducân du-ne pe aceeași lungime de undă. La întrebarea mea, nerostită încă, mătușa începu să-mi răspundă pe îndelete. — Întrebuințăm abuziv cuvântul „prietenie“ ori de câte ori cunoaștem pe cineva. Dar cine cunoaște pe cine? Cum poți pretinde că te-ai apropiat de cineva când doar i-ai dat mâna și i-ai spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite.
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de cele mai multe ori nu-și dă seama de rostul lor. - Cum e posibil așa ceva? întrebă contrariat tînărul. Să fie oare atât de ignorant pe cât pare? Sau e doar un joc de-al lui? Birmaq nu dădu curs niciuneia dintre întrebările nerostite, pregătindu-se doar să-i ofere o explicație exactă și succintă a modului în care decurgeau lucrurile: - Ai auzit de Compania de Transporturi și Comunicații presupun, nu? reluă el. - Cred că am auzit de ei. - Ăsta-i numele cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Cuvintele Inei avură un rol benefic, așezându se ca un fel de balsam peste îndoielile Olgăi. Un timp își continuară drumul zăvorând cuvintele, doar privindu-se din când în când întrebătoare, căutând a citi una în ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei bine, ce culoare și ce croială să aibă rochia mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Antonius și Cleopatrei. Îl întrebă prudent pe preot: — Ai putut asista la ritul acela? Preotul încuviință. — Însă a trecut mult timp de-atunci. Ultima oară s-a putut ține la Sais. Germanicus înțelese că răspunsul acela ascundea niște gânduri încă nerostite, că putea să insiste - și o făcu nerăbdător: Știi cine l-a ținut ultima oară? — Tu vrei să știi numele lui. Eu nu am motive să-l trec sub tăcere. El și femeia lui au fost ultimii care au domnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vreodată ce ispravă sexuală mă făcuse să ajung pe podul rutier Western Avenue? Când ședea lângă mine, trecând în revistă cu ochi ageri părțile vitale ce-i mai rămăseseră din anatomia soțului, eram convins că citea răspunsul la întrebările sale nerostite în cicatricele de pe picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta aleargă fire de praf și valurile unei mări pe care ai reinventat o. liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un torent ce inundă sunetul care străbate veșnicia într-un dans nesfârșit. Prin paginile acestei carți, în reflexii spre nicăieri, picura viață, viața ei...(Marius Iulian Zinca) Întrecerea gândurilor Rostesc închipuindu-mi dincolo de cuvinte deschid culoar minții încep întrecerea gândurilor nerostite se depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se însănătoșească îngerii. George
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Simona Trenul din gară Secunda particulă a timpului, aparent inofensivă. Alerg în afara timpului și evadez din minute și cutreier secundele de mâine ținând de mână vara. Stând la fereastră, privesc hainele zilei și evadez îmbrăcând doar gândurile și emoțiile, cuvinte nerostite îmi parfumează trupul, iar zâmbetul îmi îndrumă pașii spre liniște. Alerg spre o altă lume, spre alte culori și alte vise. Îmi arunc în buzunare fericirea, închid ochii și pășesc dincolo de pereți, dincolo de ferestre, dincolo de timp. Aștept viitorul de mâine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe scenă, se vor atinge în fața d-voastră, cine știe ce se va întâmpla? Pulcheria este mult mai tânără și ar avea toată viața înainte, dar este blocată în acest sentiment neexprimat, neadmis al lui Maurizio. Ea e blocată în cel mai nerostit, dar cel mai elocvent și mai evident sentiment din viața ei. Pentru că ea e sigură de iubirea lui Maurizio. De ce s-o năruie cu un sărut efemer? Cu o noapte searbădă? El, așa cum v-am mai spus, este un netrebnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până în prezent, El-ul a avut rolul decisiv. S-a interpus, aproape fizic, tactil, între genunchiul meu și al ei ce se vroiau lipiți, între palmele noastre desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu, din fericire nu, asta nu s-a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era cît se poate de în viață ultima dată cînd l-am văzut. Trist, orb, dar refăcut și în viață. Ghicind întrebarea nerostită, căpriorul continuă: Am încercat să-l convingem să rămînă. Aici era respectat și dorit. Ar fi trăit alături de noi fără grija zilei de mîine. Dar nimic nu l-a putut întoarce din drum. Ne-a anunțat că n-o să-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de departe de mare... — Mai spune că mă aflu aici ca să scap de mâna călăului, Îl Întrerupse venețianul, al cărui chip Își pierduse pe dată veselia care Îl Însuflețea. Dante primise cu stupoare acel vorbe grele. Veniero Îi surprinse Întrebarea nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra soției unui membru al Consiliului. Nouă ne sunt rezervate doar sirenele oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
presate în albume, Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbetEl s-ascundă urma unui ultim plânset... A fost iubirea noastră poate un blestem... Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, în vise lungi și-n doruri nerostite Și în cuvinte de tine-ndrăgostite. Chin a fost, când mult prea dulce, când amar Tu poate, nici măcar nu ai avut habar... Lăcrimau în ceață copaci de frunze goi Când risipeam tăcerea clipei peste noi. Târzie toamnă-i azi prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]