9,847 matches
-
mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se transforme într-un fluture, să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie? Scrâșnea din dinți și încleșta pumnii, roșie de mânie. E un bădăran, un necioplit. Mara încercă s-o tempereze: Nu-l lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plângă că nu are bucătărie. Dintotdeauna gătise în una din camere și acum simțea nevoia unei încăperi care să-i ofere posibilitatea să facă acest lucru în condiții omenești. Aflând despre intențiile femeii, unchii și mătușile făcură o criză de nervi colectivă. Ținură consiliu de familie și cu jalba în proțap dădură fuga la Bica să-i ceară să oprească ideea din fașă. Sătulă de veșnicile neînțelegeri, bătrâna o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să fie iertat, în birou intră Subțirelu. Bâlbâi tot felul de justificări și-i întinse fetei o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi ceru să părăsească încăperea, până nu face un gest necugetat. Întorcând capul, când la unul, când la altul, ca la o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Deși numele lui o făcea să-și iasă din minți, nu-l putea urî întru totul. Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu își ieși din fire. M-am săturat, Luana. Îți stau dinainte, cu toată răbdarea lumii adunată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prieten cu Margaret. S-a Înroșit tot și a simțit că spune o minciună. — Ce fel de nume mai e și ăsta? Ți l ai luat singur! — Nu, nicidecum, a replicat Adam. Expresia lui Din Începuse să-l calce pe nervi. Avea Înfățișarea cuiva prea sigur de sine, fruntea ușor Încruntată, nasul subțire, specific celor originari din Sumatra; toate astea Împreună i s-au părut dintr-odată neplăcut de accentuate. — La ce bun ți-ai luat numele ăsta? De ce vrei să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-ar fi părut bine să știe că-l doare. N-o fi și el unul dintre albii care-și fac iluzii! Sper că nu crezi toate prostiile pe care probabil ți le-a spus. Treaba asta mă calcă pe nervi! Adam nu i-a răspuns. Dacă ar fi fost casa lui, l-ar fi dat pe ușă afară. — Înțeleg, ești prea tânăr ca să fii student la universitate, a continuat Din, cu o voce mai joasă, pe un ton Împăciuitor. Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
puțin timp cu putință. Trebuie că sunteți foarte ocupat. Îmi pare rău să vă deranjez! Nu face nimic, a zâmbit el, nu-i nici o grabă. Sunteți bineve nită la noi! Era modul unui asiatic de a spune mă calci pe nervi. Cel puțin pe-asta o știa foarte bine. Oriunde s-ar fi uitat, erau soldați care păzeau ușile sau mărșăluiau pe marginea peluzelor doi câte doi sau În formații mai mari. Alții, mai În vârstă, treceau prin holuri și dispăreau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de griji? Foarte indispus Angelescu continuă: Într-o zi au să mă găsească pe o stradă mizerabilă, țeapăn, ce, te joci cu inima omului...Își imagină scena morții, se înduioșă și mai și, gata, gata să dea în lacrimi. Am nervii slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu. Ați plecat? Da, gata, răspunse el gutural și ieși cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și pietrificată în ea, încât dacă cineva ar fi împuns-o cu cuțitul nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un pic, cât să nu plesnească ca un burduf prea umplut Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca și în ziua precedentă și asta însemna prea mult pentru nervii săi. Bărbatul ei a plecat la serviciu la ora obișnuită, avea mult de mers, aproape patru kilometri și nu folosea niciodată mașina. Mersul pe jos este sănătate curată, spunea el. Intenționa să trăiască o sută de ani și dacă, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dificultățile avute pe parcursul campaniei de toamnă. Se dovedea a fi interesat de problemele sale, se implica cu totul în munca aceea cu oamenii, cu mașinile, cu clima. Totul era planificat, clar, dar obstacole se iveau tot timpul, se măcinau mereu nervi, se toceau relații. Carmina l-a întrebat dacă-l chema cu adevărat Dimitrie, și el i-a confirmat, da, chiar așa îl chema, mama lui care lucrase în învățământ își botezase toți fiii cu nume extrase din literatură. Astfel exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici să ne ajuți, nu să încurci și mai rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu putere în tavan. La ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești pe Adrian. Ea îl fixă indignată, zâmbind. Mojiciile tale nu mă mai supără. Intenționam de mult să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își continuă interogatoriul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probabil să vă întâlnesc acolo. Carmina își aruncă un picior peste altul. Poala rochiei alunecă dezvelind-o, se acoperi nervoasă, dezlănțuită în fața provocărilor lui, izvorât din sentimentul său orb de egoism menținut asupra ei. Carmina! Bietul autor, continuă ea cu nerv, în timp ce-și scrie piesa și-și pierde acolo, pe masa de lucru neuronii, părul, vederea, o parte din suflet, habar nu are că odată isprăvit chinul, la reprezentarea piesei sale, vin persoane, ca scumpa ta soțioară, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum, am știut și atât. Astăzi însă... astăzi... Mă întrebi despre zilele mele? Ce sunt ele decât o așteptare anostă, un timp pierdut definitiv? Cât oare va mai dura tâmpenia asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură. N-ai înțeles asta? Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o evaluare în bani. Atunci trebuie să mă adresez direct mamei tale? Să te adresezi lui maman? Pentru ce? Lasă-mă cu fleacurile astea. Între noi nu se va face nici un partaj. Credeam că ai înțeles. Se încruntase, trepida de nervi. Dintr-odată se urni din fotoliu și porni să umble de colo, colo prin cameră. Carmina îl urmărea surprinsă, nu înțelegea ce dorește. Ovidiu se aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E plăcută libertatea, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în seara asta. V-am văzut ieșind de la cinematograf pe tine și pe Adrian Pascu. Nu mă întreba de unde îl cunosc. Îl cunosc și basta. Eu tocmai coboram din mașină, locuiesc în spatele cinematografului, veneam de la o ședință eram intoxicat de nervi. Până să te fi văzut visam la o baie fierbinte și la o friptură. Atât. Am privit după voi. Vă îndepărtați încetișor, discutând. Atunci am știut că eu nu m-am despărțit de tine, înțelegi? Am făcut câțiva pași în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a patrulat dintr-o cameră în altă. Timp pierdut. Nu avea răbdare nici să ducă până la capăt o frază. În altă zi a venit Fana, a stat două ore și s-a conversat de una singură, în timp ce Carmina, copleșită de nervi, de neputință, asculta cu pleoapele plecate. O altă zi pierdută. Pe urmă o migrenă, pe urmă, însuși Ovidiu, mai sigur pe el ca oricând, venit anume să-i distrugă ei planurile, mai nesigure ca niște castele de nisip. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună frate-meu, nu vii? hai, acum te-ai sculat, vin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prostite, nu înțeleg mecanismul, nu înțeleg rațiunea acestor apariții și dispariții, nu înțeleg nimic din fizica neuronilor când ceva nu se vede și are asemenea rezultate, ce e acolo unde nu se vede? Cum se ating în lichide terminațiile de nervi? Cum se ajung și se mută spre altceva, rapide în vâscozitate, ca să creeze în mine tânjitul, ca să-l facă pe el adormit acum în pat? nu este acesta locul meu, strâns colac și subțire și neajutorat, habar n-am, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
simt nevoia să scriu altfel, nu pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că și ăsta e un simptom. Hibrizii lumii îmi apar în față, scursorile, dereglările, muchiile de nervi, toți cei care merg pe sârmă merg pe sârmă în fața mea, iar nebunia lor îmi amplifică dilatarea și explozia. Intru la un internet și scriu fumând ceva ce mi se va părea vital, ca morfina, ca diazepamul, ca Xanaxul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
M23! răspunse el, închizând radioul. — Nu-l închide! îl ruga Fanny. — Mi-a distras atenția, spuse el. De-aia am uitat să fac la stânga. — Nu-i nimic. Poți s-o cotești la următoarea ieșire. — Știu, zise Creighton, abia stăpânindu-și nervii. Doar că nu-mi place să fac greșeli. Din fericire, avem suficient timp la dispoziție, adaugă el, accelerând iar la o sută zece kilometri pe oră. După câțiva kilometri ajunseră la o altă ieșire de pe autostradă, unde el reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a visa nu are nici o calitate anume, una care să Îl ducă undeva. Ar fi totuși răbdarea cu care ascultă pe toată lumea. O răbdare atât de politicoasă, Încât studenții s-au plâns că sunt persecutați la examenele lui. Cei cu nervii tari au ajuns departe. Olga, de exemplu. După un an și ceva Într-o Închisoare pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat, a ajuns În SUA. Director de nu știu ce programe pentru Europa, Îi mai scrie din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fericite de Împăcare cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În armată a avut norocul să deguste În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]