1,031 matches
-
Contrafort, Craiova, 2010, pag. 16-20. Filmul documentar De vorbă cu lemnul - realizat de Muzeul de Artă Populară, Tulcea, 2003, muzeograf - Valeriu Leonov, imagine - Mihai Matarangă. Lucrări publicate: Albumul de sculptură - Forme din suflet - Costel Iftinchi, Ed. Pim, Iași, 2006; Gânduri nespuse Versuri & Artă fotografică, Costel Iftinchi, Ed. Pim, Iași, 2009. Coautor la volumule: Aventuri în insula naivilor - Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka, Costel Iftinchi, povestiri din taberele de creație artistică, Ed. Pim, Iași, 2006; Povestiri din spatele simezelor - Costel Iftinchi, Mihai Dascălu
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de 6 septembrie, Carol al Il-lea a renunțat la tron. Documentul semnat era un apel către români, în care nu se folosea cuvântul „abdic” ci o formulă alambicată ce putea lăsa loc unei eventuale reveniri: „Azi, zile de vitregie nespusă, îndurerează țara, care se găsește în fața unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din Marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
limba și să scrie românește. [...] Poezia lui Grigore Vieru are un ton și un univers propriu, obsesiile și sugestiile lui. Derutanta simplitate a mijloacelor ascunde sensuri grave. Poetul s-a prezentat adesea pe sine ca purtător al mărturisirii unei suferințe nespuse și a unei lacrimi imense, care a spălat sufletele chinuite ale concetățenilor săi. Poezia lui este expresia subtilă a acestei lacrimi enorme. Poetul nu vrea să fie mai mult decât un exponent, prezentându-se mereu cu decentă umilință. MIHAI UNGHEANU
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
configurarea intereselor naționale. Fără a conștientiza, chiar și cel mai pragmatic dintre lideri va fi influențat de un set de presupuneri despre ceea ce ar însemna un potențial interes, iar puterea presupunerilor a fost demonstrată de faptul că ele rămân întotdeauna nespuse - suportul oricărei decizii specifice, fără a fi niciodată discutate ca parte a procesului de decizie. Ideile ce influențează diplomația sunt la fel de importante ca și mizele materiale pentru care ea este aplicată. Valorile morale constrâng și limitează în același timp. Vorbim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
perspective înglobante socio-cognitive asupra discursului, Marie-Anne Paveau propune termenul prediscurs pentru a soluționa problema determinărilor pre-lingvistice ale limbajului. Prediscursul, în accepția lui M.-A. Paveau, se apropie de interdiscursul lui M. Pêcheux, luînd în considerare un interdiscurs delimitat de frontiere nespuse, dar cunoscute, de ceea ce trebuie spus și de ceea ce nu trebuie spus. Totuși, prediscursul lui M.-A. Paveau se distanțează de acest interdiscurs printr-o natură mai pronunțată social-culturală decît ideologică, și printr-o aplicabilitate la orice tip de discurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și complexitate și pretinde o grijă corespunzătoare din partea cititorului. Observați, de exemplu, cum în ciuda insistenței Isabelei, răbdătoare cu Ralph, ea este indulgentă cu el, nu „i-o ia în nume de rău”, îi ia totuși în nume de rău rezervele nespuse și se plictisește să mai aștepte. Or, într-un chip oarecum diferit, să luăm în considerare pactul înțelept dintre narator și cititor - „Pentru noi, care știm mai multe despre bietul Ralph decît verișoara sa” - cînd vine vorba de lamentația Isabelei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vor arăta cu degetul ca nemernici orfani ai vieții și nu vor vedea decât spasm și împreunare, minciună și fărădelege. Trezește-te, iubito!" Și încă un exemplu, imposibil de ocolit: Părea un abur de cuvinte care șopteau, părea un farmec nespus, părea un dor după mii de ani de așteptare, părea că nici nu eram, așa de mult eram. Ce fericiți suntem, Doamne, ce fericiți suntem!" grăiam negrăind". Apoi încă unul: Ce ochi au adunat atâta rouă și atâta verde pur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dumitru, Negură Grigore, iar ce privește pe Goleanu Gheorghe nu-i în Măicănești la ora actuală. Acum câțiva ani, în Iași, m-am revăzut cu Mardare Ilie și Obreja I. (fiu de învățător) iar în Tecuci cu Maigros Grigore, bucurie nespus de mare... Șelaru Vasile e medic neurolog în Focșani însă comportarea lui față de conșcolari (se face că nu te cunoaște când te întâlnește, parcă acest Șelaru nu ar fi fost elev la Școala din Bârlad. În realitate, chiar nici nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
inima ani mulți, cu deplină sănătate și multe bucurii în viață, împreună cu familia. Succese remarcabile în activitatea didactică și obștească. Să auzim numai de bine, Apostoleanu. 30 XII. 1974 Sincere urări de sănătate, mulți ani plini de voie bună și nespusă bucurie, precum și petrecere frumoasă de sfintele sărbători. Anul Nou 1977 să vă aducă tot ce vă poate face fericiți în viață, V. Apostoleanu, Iași, 25 XII 1976. După care seria cărților poștale era întreruptă de scrisoarea alăturată, expediată din Iași
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lunii curente, întrucât, timp de trei săptămâni, am lipsit din Capitală, fiind plecat la stațiunea balneară Buziaș, unde am urmat un tratament, în speranța ameliorării unora din „darurile” cu care ne-a blagoslovit vârsta. Rândurile Matale mi-au produs o nespusă bucurie și-ți mulțumesc, din toată inima, pentru frumoasele urări și cuvintele calde pe care le-ai exprimat la adresa mea. În primul rând, la urarea creștinească, ce mi-ai făcut cu prilejul Paștelui, îți răspund „Adevărat a înviat!” și, la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am fost bolnav, internat prin spital, când la Murgeni, când la Bârlad. În prezent sunt acasă și mă simt ceva mai binișor. Referitor la reîntâlnirea noastră colegială și împlinirea celor 50 de ani de la absolvirea școlii, vestea a produs o nespusă bucurie. Noi venim amândoi - cu soția - sâmbătă 27 iunie direct la tine acasă, în jurul orei 11. Pe câți colegi ai mai descoperit și i-ai invitat? Dar din profesorii noștri? Știu că din cei prezenți la celelalte întâlniri nu a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ajuns dumneavoastră lider a existat aceeași nemulțumire cu privire la obiectivele propuse? Exista o strategie să se viziteze, să zicem, o mănăstire și o fabrică etc.? D.T.: Nu, eu nu aveam procente în cap. S.B.: Mă gândeam la obiceiuri, la reguli nescrise, nespuse. D.T.: Ba erau spuse în analizele UTC și ale CJ al PCR: că ASC nu avea în vedere ca, în cadrul programele sus-menționate, să viziteze realizările epocii comuniste. Eu nu mi-am asumat punctul acesta de vedere foarte critic și noi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Primim cu nespusa bucurie, chiar cu încântare, cronică generației noastre scrisă de colegul Niculai Sorea. În alcătuirea ei, destul de amănunțită, se întrezărește afecțiunea autentică a colegului nostru pentru dascălii care i-am avut și pentru colegii de odinioară. Sunt în acele pagini bilanțuri
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93344]
-
încât păreau că privesc cu inocența, cu dulceața lor mai femeiască asupra spectatorului. Cu toate că acel portret înfățișa un chip îmbrăcat bărbătește, însă mâinile cele dulci, mici, albe, trăsăturile feței de o paloare delicată, umedă, strălucită, moale, ochii de o adâncime nespusă, fruntea uscată și femeiește-mică, părul undoind, cam pre lung, te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite 286. Ca mai apoi, în aceeași pagină, să-i surprindă adâncimea oceanică a ochilor lui Ilie, rămași în memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu putea fi fiica tătână-său . Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se'ncrețeau de un fel de mândrie , rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mânecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume cu forme cumplite, Rânjind către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghii ascuțite, Ținea o femeie... din capuri zdrobite, Mișca câteodată, mișca cu turbare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
memorii ale locuitorilor din sate împotriva acaparării moșiilor, pășunilor și fânețelor de către coloniștii și imigranții străini. Preotul din satul Sf. Ilie, de lângă Suceava, scrie, la 24 februarie 1914, Consistoriului Ortodox din Cernăuți că pe moșia acaparată de Hermann Fischer "sărăcia nespusă, care i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
veștile ca niște duhuri rele continuau să vină... „...Dimineață, în jurul orei 11:00, rușii au intrat în Iași” Se făcuse amiază, razele soarelui dogoreau... În seara aceea, în jurul focului era o tăcere grea ca o piatră de mormânt...O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele...Ochii parcă erau porniți pe lacrimi. Se uitau unii la alții, fără să poată schimba o vorbă. Groaza bătea, parca, la ușă, se pregătea să intre...O așteptau să-i strivească... Tăcerea era atât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rușii...vin rușii!”, erau cei din cauza cărora fugiseră. Dar, dușmanul nu venea încă...zvonurile și spaima veneau înaintea lor... Au dat foc satelor, au împușcat bărbați, au ucis femei cu copii în brațe...” Era înfricoșător... ce se zvonea. O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele... ochii erau porniți pe lacrimi. Focul pâlpâia și el, parcă și mai trist. Fănică Pruteanu, dintr-a opta, dirijorul corului mare al școlii, tânăr frumos ca un Adonis, și hărăzit de zei să-l
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
iar ea s-a așezat chiar în locul unde ședea Aia de obicei și ațintea de acolo, îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor. Mi-a răspuns cu un tremur imperceptibil al membrelor, ca și cum ar fi consimțit. Am legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
admirabile portrete unor familiari ai cercului Sburătorul și ai mentorului E. Lovinescu, printre care și lui Vladimir Streinu: „La Sburătorul, patronat de figura proconsulară a lui E. Lovinescu, tăiată în marmură grea, alături de prezența acelei Înalte Doamne de o distincție nespusă, care a fost Hortensia PapadatBengescu, alături de chipul brăzdat al lui George Brăescu, de silueta spirituală de neuitat a lui Ticu Archip (de care cred că eram îndrăgostită, de malițioasa sclipire orientală a ochilor lui Ion 1 op. cit., p. 79 2
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lanul auriu de grâu. Se comenta zgomotos noaptea care s-a scurs, și apoi, fiecare pe limba lui, mulțumea zeilor... Vântul răcoritor al mării, legănarea molatică a vasului și Întinderea orizontului Îmi schimbă șirul ideilor și Îmi insuflă o mulțumire nespusă. Atunci Îmi pare că mă prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al naturii mele. Nemărginirile cerului și ale mării, Între care mă găsesc, dau aripi Închipuirii mele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este închistarea în credințe trecute: mitologie, care înseamnă presupuneri, ipotezele nedeslușite despre încrederea în univers, declarațiile pe care le-au făcut unii oameni în căutarea puterii personale... totul amestecat cu fărâme de illuminare 500. Și întotdeauna, cea din urmă poruncă nespusă este: să nu pui întrebări! Însă noi punem oricum. Încălcarea acestei porunci e ceva firesc. Munca la care ne-am înhămat este eliberarea imaginației, folosirea imaginației în slujba celui mai adânc simț al creativității omenirii 501. Oare de ce înțelepții acestei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la Academie. Mi-ar fi de mare folos pentru o monografie „Nicu Gane”48. I-aș rămâne profund recunoscător fiului Dumneavoastră. Eug. D. 2 Suceava, 10.3.1983 Mult Stimate Domnule Cazaban, Am primit acum câteva zile scrisoarea, prilej de nespusă bucurie că mi-ați dat vești despre Dv., că ați biruit boala, în fine, că ați putut vizita și vara trecută Fălticenii. Îmi pare rău că n-am știut de prezența Dv. în oraș. M-aș fi repezit de bună
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Washington avem zboruri către Oakland și Long Beach“, a spus Dolly. „Auziți, aș putea să vă Întreb ceva? Chiar sunteți acasă? Am citit undeva că agenții de la JetBlue lucrează numai de acasă“. „Da“, mi-a răspuns Dolly cu o voce nespus de veselă. (Mai târziu, cei de la JetBlue mi-au confirmat că numele ei complet este Dolly Baker.) „Stau În biroul meu la mine acasă, la etaj și mă uit pe geam la o frumoasă zi cu soare. Chiar acum cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]