1,526 matches
-
pragmatic, flexibil și maleabil, ca un limbric și o stârpitură ce este, păi, cum dracu’, creștem și dospim până dăm pe-afară... Avea atâtea să le spună despre planurile lui înfăptuindu-se de pe o zi pe alta cu o iuțeală neverosimilă, încât nu mai pomenea nimic despre revistă. Blocada părea să țină deja de o epocă de pionierat, le-o lăsa lor ca pe o haină veche, demodată, dar încă bună de purtat, așa încât indicațiile și obiecțiile lui le intuia redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
E foarte deștept. Și e un personaj tare ciudat: se ocupă de arta modernă, dar refuză să aibă așa ceva În casă. E asociat la Galeriile Wellington, dar când o să vezi unde locuiește, asta o să ți se pară de-a dreptul neverosimil. Dacă te acceptă, o să o duci excelent, dar să fii mereu cu ochii pe el. Galeriile Wellington erau unul din acele locuri lustruite și imaculate, care, dacă ar fi avut și mobilă Înșurubată În podea, ar fi semănat perfect cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alarma de incendiu. Poate că Într-adevăr Lou o deconectase, dar nu mai avusese timp să o conecteze la loc. Tu erai În creșă, Împreună cu elevii tăi. Așa că, am Început să mă gândesc la cei care Îmi sugeraseră cele mai neverosimile teorii și, de fiecare dată, erai tu sau Jeff. Rachel tăcea. Mi-am stins țigarea, schimbând subiectul. — Ce intenționezi să faci În privința lui Derek, acum că a fost arestat? — Asta e problema lui, răspunse ea, iar ochii Îi erau duri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e lipsit de umor. Dar oaspetele său nu zâmbește. — Am venit să iau În stăpânire locul acesta, toți bărbații din garnizoană Îmi sunt credincioși! Finalul acestui schimb de replici este, trebuie s-o mărturisim, pe cât de uimitor, pe atât de neverosimil. Orientaliștii care au consultat cronicile epocii, mai ales lucrările consemnate de ismailiți, au fost nevoiți să le citească și să le recitească pentru a se convinge că nu erau victimele unei mistificări. Într-adevăr, să revedem scena. Ne aflăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul personalității asasinate se va arăta mai Îngăduitor În privința Alamutului; iar În rândul privitorilor vor exista zece, douăzeci, patruzeci de convertiți. S-a spus adesea, la vederea acestor scene neverosimile, că oamenii lui Hasan erau drogați. Cum altfel să explici faptul că pășeau În fața morții surâzând? S-a acreditat teza conform căreia acționau sub efectul hașișului. Marco Polo a răspândit această idee În Occident; adversarii lor din lumea musulmană i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și curajul lor, de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri persane. N-aș fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani alături de noi. În prima iarnă, stăteam cu toții într-o cameră, dormeam în același pat, focul ardea în sobă, iar dacă ieșeam numai o clipă, frigul din restul casei părea neverosimil, eram parcă într-o altă țară, așa că mă grăbeam să mă întorc și să sar la loc în pat, Noga stătea întinsă pe burta lui goală, cu un zâmbet larg de fericire pe toată fața, iar eu îmi puneam capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce anume se petrecea. Planul era adevărat? Ce absurditate, Îl inventaserăm noi. Cine pusese mâna pe Belbo? Cei din Roza-Cruce, contele de Saint-Germain, cei din Ohrana, Cavalerii Templului, Asasinii? De aici Încolo totul era posibil, dat fiind că totul era neverosimil. Poate că Belbo Își pierduse mințile, În ultimul timp era așa de Încordat, nu Înțelegeam dacă din cauza Lorenzei Pellegrini sau pentru că era tot mai fascinat de creația lui - sau, mai bine zis, Planul era comun, al meu, al lui, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cercul acela. Medium-ul e un burete, o bandă de film fotografic, trebuie că are un inconștient care seamănă cu un Luna Park - mi-a spus el -, cei de la Picatrix Îi fac probabil spălarea creierului În fiecare an, nu e neverosimil ca În stare de transă - pentru că fata o simte pe bune, nu se preface și nici nu prea e normală la cap să-i fi revenit imaginile care au impresionat-o cu mult timp În urmă. Dar după două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo, imaginându-se în situații din cele mai neverosimile, ori descriindu-și apropiații de o manieră cel puțin neispititoare, încerca să se smulgă din plictiseala unei vieți ce amenința să devină banală - viața unui consumator oarecare, a cărui distracție maximă este să stea, în fiecare duminică, cinci ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mei, Adelina, Cristina, Maria, Piratu’ și Tubu facem față tot mai greu. Problema e că nu știm care este înfățișarea actuală a Graalului, căci prima grijă a Aghioritului a fost să-l închidă într-o formă nouă, probabil atât de neverosimilă, încâ nici nu o putem gândi. Amintindu-și de poza mătușilor Clemanza și Mizi, Cosmin zâmbi. Acum înțelegea totul. - Te rog, te implor, iartă-mă că am făcut acest experiment pe tine. Nu am făcut-o de capul meu, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vom înapoia... Drept răspuns, Poetul bate darabana în masă și râgâie, profund și sictirit, picat subit pe gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu Dan și cu Vierme, unei nenorocite de halucinații colective, pe fond de etilism cronic? Da, dar, Vierme nu bea... La naiba! Sau dacă am picat, ca fleții, în plasa unui scamator șnapan?" Era necesar un semn cu adevărat miraculos, neverosimil, ceva de natură categoric supraomenească, un reper, în sine, de necontestat. Un fapt exclus, totalmente, ca să se manifeste ca atare, în niște împrejurări firești, normale. Deci, dumneata ne spui nouă și susții precum că ești..., că ești arhanghel? Nu? Te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el, iar ochii, de obicei reci, îi râdeau. După câteva minute de întrebări și răspunsuri afectuoase, Miron Iuga zise: ― Tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre cei care l-au urmat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
populează cărțile mele sânt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realității. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lângă mine, dar care în convenția mea ar fi părut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi acceptat că în lumea lui ar putea trăi, înghesuindu-se în aceleași tramvaie, respirând același aer, un om a cărui viață este o demonstrație practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile. Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Și ruleta a existat. Nu ai auzit nimic despre ea, dar spune-mi, ce ai auzit despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbușirea averilor și acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de pușcă. Am urlat si eu în sălile scunde, subpământene și am plâns de fericire când era scos afară un om cu creierii împrăștiați. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fine, am simțit că trăiesc. Asta mi-a fost de altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belșugul și fericirea. Uitasem, firește, de amicul meu, când l-am reântâlnit după câțiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene. Vorbeam liniștit cu nevastă-mea și îmi plimbam privirile prin sală, când brusc mi-a atras atenția un grup de afaceriști
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu puteam crede că poate fi adevărat ceea ce urma să se producă. Pentru că Ruletistul anunțase cu câteva săptămâni înainte că la următoarea ruletă va încărca revolverul cu toate cele sase gloanțe! Între progresia de la un cartuș la cinci, oricât de neverosimilă ar fi fost și aceea, și nebunia de acum era prăpastia de la o singură șansă la nici una. Stropul de omenesc pe care Ruletistul îl mai păstrase în tentativa sa se evapora acum sub milionul de sori al certitudinii. Verificarea cartușelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văd din ce în ce mai bine, s-o văd și s-o revăd în fiecare secundă a vieții mele? Abia acum ajung, nu știu dacă pregătit sau negregătit la marea scenă a "cronicii" de față. Nu-mi pasă că ar putea să pară neverosimilă. Scriu doar pentru mine, iar eu am văzut-o cu adevărat. Scena aceasta mă înfioară și acum, încît poate că ea este oul translucid pe care l-am clocit fără să știu douăzeci și unu de ani. Ce pui monstruos ar putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum, pe lângă școala Silvestru, ruginite de ploi și burniță, deveneau de un roz mat, neverosimil, și tot peisajul părea artificial. Mă întorceam acasă plin de tristețe. Erotismul meu intrase într-o fază de inhibiție agresivă. Totul era paradoxal, irezolvabil. Căutam prin cărți sau albume de artă pasaje erotice și nuduri, dar, pe de altă parte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și n-o găseam acasă, îmi răspundea de obicei bunica ei care-mi spunea că Gina ieșise în oraș. Ce făcea ea duminica seara? Ce făcea în serile când nu mă lăsa să o conduc? Îmi imaginam scenele cele mai neverosimile. Dar de la un timp începuse să aibă o anumită aroganță în ton, nuanța aceea de ironie cam vulgară pe care a folosit-o întotdeauna când s-a simțit superioară cuiva sau stăpână pe situație. Atunci făcea o mutriță în același
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi fost singura piedică dintre mine și ea. A doua zi am condus-o iar spre casă, pe viscol. Se apropia vacanța de iarnă și mă gândeam cu groază la revelion, îl voi face oare împreună cu ea? Mi se părea neverosimil. Mergeam aplecați prin ninsoarea care ne repezea ace de gheață peste obraji și până după gât. Străzile încîlcite, luminate stins, portocaliu, din loc în loc, erau măturate de vifor până se dezgoleau pe alocuri pietrele negre din pavaj, iar în alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până atunci notase aproape numai cărțile citite și impresii de la concerte, plus diverse afaceri amoroase, și asta cam o dată pe săptămână, creștea acum luând proporții de roman-fluviu. Totul era acolo, într-o încîlceală de text și portative trasate strâmb, marcând neverosimilele explozii ale spiritului prin care Emil Popescu reușea să treacă de la o etapă la alta, de la o mentalitate la alta, de la niște convenții la altele, repetând, redescoperind, pas cu pas, istoria muzicii, într-o confuzie aparent inexplicabilă, game, exerciții de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
3/4 din populația Basarabiei. Deci, începând din 1870 ar fi pierdut acolo elementul românesc terenul, încât să scadă de la 75% la 46%. Această presupunere este atât de riscantă, încât este suficient s-o formulezi pentru a vedea caracterul ei neverosimil. Proporția populației române n-a putut să scadă în Basarabia, dimpotrivă pentru următoarele motive simple: Se cunoaște în general că Basarabia este o țară de o fertilitate și bogăție rară, și că această bogăție se datorează aproape exclusiv agriculturii. Românii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]