1,553 matches
-
implicit, intenționale. Așadar, neîncrederea s-a extins de la scriitor spre referentul cenzor. Un automatism psihic oficial face ca un referat negativ fie și prost conceput să pară mai întemeiat decât cel pozitiv; de asemenea, un referat pozitiv e insuficient și neverosimil dacă nu conține observații corective, fie și superflue. În această etapă de moderare a textului se pot purta și discuții cu autorul important, la care sentimentul demnității creatorului e mai dezvoltat; pentru ceilalți ajung ordinele. Apariția e condiționată de modificări
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
cariere de circuit - ca în legile electronicii - comutabil. Se deschide doar celor care știu să-l folosească. De pildă acelora care vor trăi, nu peste multă vreme, surpriza regăsirii personalității versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul ticluit cu neverosimilă știință a amănuntului de prozatorul Ion Iovan. Fin cunoscător al perioadei, Mircea Anghelescu îl lasă, bunăoară, deoparte pe un romantic minor - complet minor - ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). Mă întreb de ce, având în vedere că biografia acestuia, asezonată de prieteni după
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
față de Lucian (verișorul de la care primește un sărut amețitor) ea rămâne cel mult filială. Micile improprietăți de limbă sau de stil sunt neglijabile. Pentru a le număra, chiar și degetele unei singure mâini se dovedesc prea multe. Foarte bine scris (neverosimil de bine scris, aș spune), foarte grațios construit (în pofida simplității aproape diaristice), extrem de dinamic (pe măsura vârstei protagoniștilor), atent calibrat discursiv (încă un copil, Cristina nu sare niciodată peste marginile propriei umbre), Kinderland e una dintre surprizele cele mai plăcute
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
o ținută inconformistă, "aristocratică", o conduită de dandy "socialist", pe temeiul financiar creat de copioasele sale compromisuri scriptice, normal, la scara mai mare pe care o făcea posibilă locația sa la "centru". Îl zăream încă în 1954, într-o înveșmîntare neverosimilă, de senior interbelic, la Casa sScriitorilor ori la Athénée Palace, plutind deasupra mizeriilor obștești. Un soi de emulație se desfășura între cei doi, legată de o estetizare a persoanei, de un narcisism scăldat în dezangajarea de fond, amorală. }intind ambii
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
care bucăți întregi de realitate sînt redate întocmai pentru a fi confiscate în întregime de zona ficțională: Roma, Salonic sau Pietroșița se succed cu o viteză atît de mare încît rînduri smulse parcă dintr-un jurnal de călătorie veritabil devin neverosimile. Sau invers: deși autorul anunță (foarte discret) că el călătorește cu ajutorul imaginației, construiește un jurnal de călătorie aidoma celui tradițional - o experiență neobișnuită notată într-un stil consacrat evenimentelor obișnuite. La un moment dat autorul este tulburat de faptul că
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
revistă aflăm că internetul și mass-media provoacă o dependență mult mai accentuată decît țigările și alcoolul, așa cum dovedește un test făcut pe 205 persoane în orașul german Würzburg. Știrea merită s-o luăm sub beneficiu de inventar, căci prea pare neverosimilă, dar grădina Domnului e mare. Și să ne amintim și că pe 13 februarie germanii au comemorat 67 de ani de la distrugerea Dresdei într-un bombardament în care aliații nu au urmărit nici un scop militar. În sfîrșit, în același hebdomadar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
scenarist autodidact ar citi și s-ar lasă copleșit de filosofia kier-kegaardiana, până la identificare chiar, până la a se consideră o reincarnare a lui Kierkegaard. A scrie un roman înveselitor despre depresie - iată un pariu câștigat. N-ar fi fost nimic neverosimil în pasiunea unui filosof pentru Kierkegaard - dar anormalitatea "reîntrupării" danezului în Tubby Passmore e de tot hazul. Chiar modul nepriceput și ridicol în care acesta îl înțelege pe filosoful existențialist devine interesant și instructiv, demonstrând ce-ar putea să însemne
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
al socialistului Eugen Botez, semn că într-o banalitate mai mult sau mai puțin întîmplătoare, virusul absurd al schimbării nu produce în istorie mai mult sau mai puțin de o frîntură de sens. Sau, din neatenție, de obicei ne scapă. Neverosimil și cuminte universul artistic din Îngerul venețian aplică unei tematizări succinte o pluralitate de semnificații a căror unitate constă nu atît în discurs cît în imagine. Ion V. Strătescu, Îngerul venețian, Casa Editorială Odeon, București, 2000, 368 pag., f. preț
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează, luînd forma unui bot, apoi forma unui cioc de cocoș care înghite o rîmă. Superstiției i se dă cu tifla: „atît a mai rămas din el, «ceva/ ca un disc». După ce
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
o atitudine critică, demascatoare față de legendă, față de utopie. Literatura carnavalizată se sprijină cu bună știință pe "experiență și plăsmuire liberă", caracterizându-se totodată prin "universalism filozofic și spirit contemplativ dus la extrem" (Bahtin). A reproșa romanului lui Ion D. Sîrbu neverosimilul unor fapte ori necorelarea logicii cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
mai departe, oarece tradiț ie. Până într-acolo încât s-ar putea spune că, după el, comedia presei nu se mai poate scrie altfel. Ultima oră, piesa lui Sebastian din 1946, apărută zece ani mai târziu la ESPLA, îngroașă până la neverosimil consecințele dezordinii tipografice. Ce se petrece? Articolul unui conferențiar de istorie antică, Alexandru Andronic, ajunge, în loc de Revista istorică, în paginile subțirele și cam părăsite de colaboratori ale unui ziar de scandal fără muniție, Deșteptarea. În noul context, studiul despre Alexandru
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
om fragil. Cinismul său era o armă de atac, dar și un scut de apărare. Acum, în posteritatea apropiată, el funcționează ca un bumerang. Mulți aducîndu-și aminte de Mihai, îi reproșează artificialitatea. În viața de toate zilele, poetul se purta neverosimil, teatral... Modelul lui artistic era Baudelaire. Dar și Dali. De la primul și-a însușit lecția nonconformismului. De la celălalt, burlescul dus la paroxism. De altfel, paradisurile artificiale și jurnalul unui geniu erau din cărțile din care cita frecvent. Țin minte și
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
care ar fi putut eșua într-o noblețe strict retorică), Maria Ploae - una dintre foarte puținele actrițe cu destin cinematografic din istoria școlii românești de actorie - face un personaj atașant, fremătător și, mai ales, verosimil (despre o ființă, în fond, "neverosimilă"!). Actrița pare să-și fi ghidat interpretarea după rîndurile scrise în carte, de autoare, despre o prietenă pe care o admira, despre "chipul ei luminos", "chipul omenesc al lui Christos cel bun și blînd", "purtarea ei plină de umilință creștină
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
și la critică". În așteptarea relansării filmului și a unor noi performanțe ale criticii clientelare și ale managementului incompetent și iresponsabil, ar fi să ne pierdem vremea, spicuind din "scenariul" recent prea multele perle ale istoriografiei ceaușiste - azi savuroase în neverosimilul enormității lor - cu tot tacîmul cuvîntărilor conducătorului iubit și chiar al textului Internaționalei, mutat în "statul unitar geto-dac", unde "fierari muncesc cu voie bună sub porunca unui meșter care bate un fier cald", fiindcă (dialog) "la noi toată lumea muncește, cu
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
trei lucruri mai rețin atenția la lectură. În primul rând, autocitarea; uneori explicită, alteori nu, ea insinuează în pagini ale anului 1935 situații și exprimări din scrieri anterioare; gândul autorului se hrănește abuziv din memorie, prezentându-se drept un ins neverosimil de autarhic. În al doilea rând, sunt de urmărit citatele nesemnalate, expresiile preluate. Acestea par a reproduce crâmpeie din varii scrieri eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
o versiune a “Bacantelor”, pe o pajiște în cartierul “turcesc” Kreuzberg din Berlin. Locul este ales cu intenție, piesa interpretîndu-se ca un fel de parabolă despre relațiile cu străinii. Dionis este jucat de un indian, al cărui corp slab amintește neverosimil de antica sculptură grecească, preotul ne apare interpretat de un magrebian cu puternic accent franțuzesc, iar, pe de altă parte, Pentheus, regele, apare ca un personaj lipsit de fantezie, cu toată agitația părului cărunt și gesturilor dictatoriale. Deoarece întreaga echipă
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
legături și se ridică în înaltul cerului, cu cei doi copii în nacelă. Astfel începe un lung șir de peripeții, comparabile cu cele din Cinci săptămâni în balon de Jules Verne, dar mai puțin verosimile, de fapt, în mod intenționat neverosimile, ca în orice poveste. Istorisirea este plină de farmec datorită și ideii ingenioase a lui Stelian Țurlea de a-l prezenta pe Daniel, personajul său predilect din alte cărți, "un băiat de nouă ani, voinic, tuns scurt, cu un nas
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
doua de-a lungul unei vieți spinoase. Autoarea definește manipularea ca pe „orice schimbare impusă din afară“ (p. 114). Fals tratat de manipulare e șirul unor schimbări în cursul cărora, dacă nu admiți influența unei puteri spirituale, desfășurarea episoadelor pare neverosimilă. Alte apariții recente Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediție îngrijită de Monica Pillat și George Ardeleanu, note asupra ediției de Monica Pillat, prefață și dosar de referințe critice de George Ardeleanu, București, Editura Humanitas, 2013, 312 pag. Ion Pop
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană te privea cu ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu sentimentul că nu am nevoie de nimic altceva
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
stigmatul originii sale sociale și pata angajării sale politice se răsfrîngeau nefast asupra viitorului copiilor și că singura cale de a nu le distruge viața era să le ușureze plecarea în Occident. Cum posibilitatea aceasta, oricît de mică și de neverosimilă ar fi fost, cerea drept condiție prealabilă separarea legală, soții Noica au căzut de acord asupra despărțirii. Și astfel, din 1949, Noica va avea domiciliu obligatoriu la Cîmpulung-Muscel, în timp ce Wendy va rămîne la periferia Bucureștiului, în satul din pădurea Andronache
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
măritate, de două femei mai în vîrstă, iar ea îl salută. Prin acest gest arată că împărtășește iubirea pe care Dante o nutrea pentru ea de pe cînd era un băiețaș. Că Dante a fost atunci salutat de Beatrice, nu e neverosimil; neverosimil este, în schimb, că după împlinirea vîrstei de optsprezece ani între cei doi se stabilise o legătură sentimentală. Chiar Viața nouă, unde se afirmă asta, dezminte. Într-adevăr, citim că după acel moment, timp de „cîteva luni și ani
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
de două femei mai în vîrstă, iar ea îl salută. Prin acest gest arată că împărtășește iubirea pe care Dante o nutrea pentru ea de pe cînd era un băiețaș. Că Dante a fost atunci salutat de Beatrice, nu e neverosimil; neverosimil este, în schimb, că după împlinirea vîrstei de optsprezece ani între cei doi se stabilise o legătură sentimentală. Chiar Viața nouă, unde se afirmă asta, dezminte. Într-adevăr, citim că după acel moment, timp de „cîteva luni și ani”, Dante
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
sau mai tîrziu, să trăiască în contratimp. Din acest moment, defazarea dintre ei va crește, ducînd la uzura implacabilă a relației lor. Există un supliciu în doi la care sfîrșește orice poveste de dragoste. Vor urma 3-4 pagini de o neverosimilă veridicitate umană, a cărei subtilitate poate fi recunoscută spontan de orice pereche care a avut parte de o experiență asemănătoare. Adică de mai toată lumea. Gabriel Liiceanu are ochi scenic și condei de literat. De aici ușurința cu care își face
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
că, în loc de hărtănitul exemplar broșat dintotdeauna, țineam în mâni o carte legată între coperți tari. M-am așezat la masă, am citit o vreme, apoi am închis cartea. Și atunci am văzut că pe cotor scria, cu litere argintii, ceva neverosimil și minunat: America și acustica. Mi-e imposibil să mai aflu acum dacă cel care legase cursul litografiat făcuse un gest extravagant sau pur și simplu citise greșit titlul. Acum vreo 25 de ani, însă, în liniștea din bibliotecă, am
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
în putință, epică. O schiță fantastă, dar altminteri corect proporționată, a succesului repurtat, în cadrul Cenaclului de Luni, de acest poem, se trasează încă din primele pagini, cu aparență de glosă critică, ale romanului. Episodul servește drept explicație pentru disponibilitatea unui neverosimil editor - domnul Cambreleng - de a aduna în preajma lui un grup de autori, prin forța destinului, ratați. Iată-l intrat în joc, alături de un fost premiant Nobel căzut în uitare și de o curajoasă, dar plictisitoare, cehoaică fugită dintre tancurile sovietice
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]