1,163 matches
-
la P. Paroh și despre orice întrebuințare a lor să se dea seama la adunările generale. Scopul pomenilor este determinat în Regulă. „Să pună câte ceva împreună după putința fiecăruia pentru a sprijini mai ales în timp de boală, pe frații nevoiași, sau pentru podoaba cultului dumnezeiesc”. Din aceste pomeni așadar să se ajute frații și surorile nevoiașe, să se facă liturghii pentru frații răposați, să se cumpere ceva pentru biserică, etc. 3) Fiindcă câteva terțiare aruncaseră ideea unei dezmembrări a fraternității
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Scopul pomenilor este determinat în Regulă. „Să pună câte ceva împreună după putința fiecăruia pentru a sprijini mai ales în timp de boală, pe frații nevoiași, sau pentru podoaba cultului dumnezeiesc”. Din aceste pomeni așadar să se ajute frații și surorile nevoiașe, să se facă liturghii pentru frații răposați, să se cumpere ceva pentru biserică, etc. 3) Fiindcă câteva terțiare aruncaseră ideea unei dezmembrări a fraternității din București, s-a discutat dacă ar fi fost potrivit acest lucru. După cercetarea tuturor motivelor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
autorul. Totuși, este vorba de "o deficiență serioasă a acelor ani". Căci s-au "creat o tensiune și o frustrare fără precedent în relațiile dintre sexe. Era o perioadă crudă pentru spadasinul aspirant, mai cu seamă dacă era tânăr și nevoiaș". Război Rece și desuuri fierbinți Ceea ce era valabil pentru sfârșitul anilor '40, adaugă romancierul, a fost, firește, valabil și pentru anii '50. În ceea ce-l privește, William Styron nu vorbește despre această decadă. Însă mulți dintre "supraviețuitorii anilor '50" au
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai spus, numai și numai după ce erau sfințite de părintele ca trimis a lui Dumnezeu în casa noastră. Numai după acest ceremon ial, alimentele de pe masa de moș Ajun deveneau înfrupt area noastră și pomană pentru vecini ori oameni săraci, nevoiași. Dacă pomana era primită, însemna că în noaptea sau ziua aceea cei decedați luau parte și ei la masa noastră, care era consumată cu mai multă mulțumire dacă din ea se îndurase și binevoise a se îndestula cât de puțin
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
moartă de la gura mine i, cam 300-350 m., până unde era vărsat într-o vale mai joasă, cu înclinația de circa 50 m. Mama, neavând bani să cumpere lemne de foc de l a fabrica de cherestea, ca și alți nevoiași, eu și colegi de-ai mei, mergeam la mină, acolo unde se vărsa huila, b ucățile de traverse și popicii în putrefacție, să facem rost de lemnul trebuitor. Ocheam repede prada, băteam o scoabă în lemn, legam de scoabă un
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
înființarea unei academii pentru populația românească. Pentru întreținerea copiilor și tinerilor la școală, pedagogul s-a preocupat de constituirea unui fond școlar, format din donații benevole ale românilor-ortodocși, dar cu amărăciune sesiza că cele mai multe dintre surse proveneau tot de la cei nevoiași: ,, că mulți din norod, poate fi încă din cei mai săraci, mai mult au dat din averea sa pe altariul fericirii a norodului (...). Dimpotrivă mulți dintre boieri, necauzând la folosul neamului, lor li-i bine că ei sunt învățați și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
părăsesc ogrăzile și casele mari, ferecându-se în urma lor porțile și ușile, cu lanțuri și lacăte. Și așa, aproape pustii, stau casele bulgărești toată primăvara, vara și toamna. Doar câte-un paznic răzleț, câte-o bătrână uitată, câte-un chiriaș nevoiaș sau câte-un proprietar întors vara în zilele de sărbătoare, se mai vede prin cartierul pustiu ... ! Târziu, după Sf.Dumitru și mai ales chiar după 8 Noemvrie sau chiar după Sf. Neculai, grădinarii se reîntorc pe la casele lor, în care
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cu amărăciunile inimii. O altă inimă decât a ei, o altă viață decât a ei. Nu are nicio importanță, scrisul rămâne o lucrare asupra ta înseți și, ca atare, nu e scutit de egoism. Comisia îi dădu bursa pe loc. Nevoiașă și merituoasă, avea dosarul cel mai curat pe care un apostol al înnoirii l-ar fi putut ține vreodată în mână. Dacă nici Margareta nu va merge la studii în Uniunea Sovietică, atunci cine să meargă? Vremurile aveau nevoie de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cca. 100 km. de domiciliul nostru. De asemenea, îmi amintesc că prin vara lui 1947, când foametea era la apogeu, primăria comunei a dispus ca terenurile secate de secetă din balta brațului Borcea să fie date în folosință sezonieră familiilor nevoiașe. Am luat și noi o bucată de pământ pe care am semănat legume și pepeni. Îmi amintesc că legumele n-au mers bine, în schimb recolta de pepeni a fost foarte bună. Așa am ajuns paznic la bostănărie, unde într-
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
el are un motiv din partea lui Dumnezeu; la fel au făcut și profeții din vechime. Însă, oricine vă va spune ca inspirat: - Dă-mi bani sau orice altceva - nu-i dați ascultare; dacă în schimb vă cere ajutorul pentru alți nevoiași, nimeni nu trebuie să-l judece”. Iar această adversitate față de bani continuă și în secolele următoare. Conciliile africane din anul 345 și cel din Aquisgrana (789), considerau dezonorantă uzanța pretinderii cametei. Dacă sus-amintitele concilii au interzis oamenilor Bisericii împrumutul cămătăresc
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
veșmântul Slujitorilor Carității primiți de el în Congregație. Programul lui Don Orione, căruia Providența îi mai oferea încă mai bine de 30 de ani de viață, pe care i-a folosit într-o muncă fervidă și neîntreruptă pentru ajutorarea acelorași nevoiași și pentru alinarea acelorași dureri spre care se îndreptase, cu o inimă deosebită, marele preot Don Guanella. Așa apăruseră toate acele opere inspirate din caritatea care funcționa de la orfelinate la grădinițele de copii, de la colegii la 'micile Cottolengo'. Și Dumnezeu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
istorie și de-a lungul veacurilor. Conflictul dintre Biserică și puterile satanice întrupate în curentele lumii, va fi aproape continuu; dar acestea, nu vor putea rezista în fața puterii minunate a Domnului. Cine știe ce pregătește Atotputernicul în zăpăceala îngrozitoare a acestui pământ nevoiaș? Cine ar putea întrevedea îmbobocirea milostivirii divine, printre atâtea perspective înspăimântătoare? Iar milostivirea va fi, atunci când îi va veni ceasul, și trebuie să fie, pentru că situația noastră este prea înlăcrimată ca să nu trezească milă în inima lui Dumnezeu. Dar cel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a Spitalului Militar. Consacrat preot la 11 aug. 1901, a fost vicar timp de 6 ani la biserica Santo Stefano din oraș, apoi paroh la bisericuța San Benedetto al Monte. La 26 nov. 1907 a început Opera pentru asistența tineretului nevoiaș și, mai apoi, Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe alcătuită din preoți și frați religioși, fără nici o haină sau semn distinctiv. Congregația, aprobată de episcop în 1932, obține Decretul de Laudă în 1949 și Aprobarea Pontificală definitivă în 1956. „Scopul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
români, căzuți în fața Odesei. Era ambiția și orgoliul mareșalului Antonescu de a avea o victorie militară. Pînă la urmă, Odesa a căzut prin împresurare. Peste apele Nistrului sînt mulți români-moldoveni cum se numesc ei -, răspîndiți pînă pe la apele Bugului. Un nevoiaș la minte a avut ideea să se creeze pe acest teritoriu o nouă provincie românească, pe care a numit-o Transnistria, dîndu-i și o capitală, Odesa. Provincia, trebuind să aibă și un guvernator, l-a găsit în persoana lui Alexianu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
am retras și-am început să plâng. O bătrână, Chironica, m-a văzut, a venit lângă mine și mi-a zis: Pe tine, mă-ta te-a trimis după pomană? Tu n-ai ce mânca acasă și vii printre cei nevoiași, nu ți-e deloc rușine? Prietenii mei m-au luat cu ei la alt mormânt și acolo am avut mai mult noroc. Mi-a dat și mie o căniță cu colăcel. Ce bucurie pe mine! Am băgat-o repede sub
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să Înnoptez sub cerul liber, cu spada la căpătâi, fără o suită de lingușitori În urma mea. Să călăresc prin păduri, să pot spune ceea ce simt, așa cum fac cu tine acum, fără să-mi măsor cuvintele. Să-i apăr pe cei nevoiași. Ducele tăcu o clipă, apoi reluă: — Frate, trebuie să-ți mărturisesc ceva. Nu-mi place de loc drumul pe care trebuie să-l facem la Molsheim. Nu Înțeleg ce vrea Amadeus. Nu cred În sinceritatea lui. De ce vrea să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în comuna Domnița Maria, intelectualii și autoritățile din aceleași județe. De asemeni, în fiecare seară se va comunica Prefecturii o evidență a refugiaților care vor fi trecuți nominal pe liste. Se va face în fiecare comună o cantină pentru cei nevoiași și, totodată, se va face o listă cu locuințele și numele refugiaților ce pot primi“. La Bacău, s-au organizat două comisii de primire a refugiaților, la gară și la Liceul Industrial de Băieți. În școlile normale de băieți și
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
apariția ziarului Renașterea este salutată de publicul funcționăresc. El umple un gol pe cât de mare, pe atât de simțit în rândul salariaților publici. El va fi organul de comunicare între slujbașii diferitelor autorități, glasul public al celor obijduiți, săraci și nevoiași, va fi strigătul de alarmă a soartei lor, mijlocul de a face să răsune la urechile celor surzi disperarea lor.” Ziarul era socotit organul salariaților și pensionarilor publici din Cernăuți. De aici actualitatea altor titluri: „O învățătoare înnebunește din cauza mizeriei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-și programul, viza: „o independență strictă și fără reticențe” prin care „să-și câștige încrederea cititorilor, devenind un organ de control - având ca far dreptatea și imparțialitatea”, fiind „o tribună publică de pe care să se audă doleanțele celor mici și nevoiași, cu un singur judecător: opinia publică”... În materialul „Datoria noastră”, din aceeași pagină, se afirma că „cele două ziare mai principale și oficiale ale românilor bucovineni - Glasul Bucovinei, al fostului guvern și Dreptatea - al actualului guvern, nu fac decât să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
simțite, mai ales pentru un om care niciodată nu a pus ceva deoparte și care avea o plăcere nebună să -și arunce averea în stânga și-n dreapta, pe amici, pe femei, pe distracții nesfârșite, dar și ajutându-i pe cei nevoiași. Prestațiile sale sunt mulțumitoare, dar nu la fel de gran- dioase ca în anii trecuți. Publicul nu vede asta, dar el știe că nu este la capacitate maximă și nu dă tot, iar asta îl mâhnește și mai tare. Și nu din cauza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau să-l primesc în vizită - am refuzat orice formă de contact cu el - nu mi-a dat nici un fel de plăcere; nu m-a răzbunat cu nimic. Câștigasem lozul cel mare și cu toate astea mă simțeam sărac și nevoiaș. Așa că m-am aruncat în noua viață care mi se oferea, cu toate că - fiind un tip versat, blazat, din LA - n-ar fi trebuit să mă amăgesc. :::::::::: Romanul a fost greșit interpretat ca autobiografie (Scrisesem trei romane autobiografice - toate nepublicate - înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmă... Sankt-Petersburgul e unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. Ocupă locul opt într-un clasament condus de Tokyo, iar Moscova, unde vom ajunge peste câteva zile, este pe locul cinci. Vai de capul rusului (dar și al turistului) nevoiaș... Statuia ecvestră a lui Petru I („călărețul de bronz”). Mai „interesantă” mi se pare stânca - crestată și ondulată sub formă de val marin - pe care e urcat „călărețul”. Vizităm Catedrala Isaakievski, proiectată de A. Monfferrand: uriașă, care poate găzdui aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
voluntarilor din Brigăzile Internaționale din Spania și a luptătorilor din Franța Liberă. Viața m-a făcut să întâlnesc latinos internaționaliști. În Occident, aceștia au fost, cred, ultimii cruciați. La fel de diferiți de nomenclaturiștii cu pălării moi pe cât de diferiți erau pelerinii nevoiași din mjlocul pădurii de marii seniori care, zece ani mai târziu, își vor croi feude în Țara Sfântă. Erau oameni de vocație, nu de ambiție. Societatea fără clase le servea drept Ierusalim ceresc. În fond, Revoluția va fi fost un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Așa cum îl vedea lumea în orășelul Nazaret. De-am putea să-l revedem în eternitatea lui Așa cum era el în Ur și în Genesareth. De l-am putea contempla pe omul sărăciei De l-am putea revedea pe omul caselor nevoiașe. De l-am putea revedea în întinsele lui regate, Care-s cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el; învățătorii stau destul de bine, au legături acolo, și avându-și "Societatea" lor, n'au contact cu țăranii și n'au nici autoritate asupra lor. Asupra lui Pintiliescu știu eu un fapt care-i luminează caracterul. Tatăl lui, un om nevoiaș de la munte, vine să-l vadă. De mult nu și-a văzut feciorul, nici la nunta lui n'a fost. Pintiliescu, de la primărie, l-a văzut venind și a trimis pe odagiu cu 5 lei: "Du-te și spune omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]