163,568 matches
-
nouă încercare de a da o coerență de sistem închis, de formulă matematică, eclectismului coșbucian ireductibil. În plus, pledoaria antimimetică în ce privește imaginea naturii la Coșbuc poate părea oarecum inutilă dacă ne întrebăm câți dintre cititorii avizați de azi mai au nevoie să fie convinși de faptul că arta în general este departe de a fi mimetică la modul fotografic. Corespondențe Poezia domnului Grigurcu este una a paradoxului și a formulărilor oximoronice. Versul său curge în direcții neașteptate, cu binecunoscuta propensiune către
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
nu sînt în stare să-l apere de spaimele lui cotidiene: prețul hranei, al medicamentelor și al întreținerii. La noi corupția nu e privită drept un păcat, ci ca un semn de putere de foarte mulți dintre alegători. Toți avem nevoie de o pilă, de o relație și trebuie să dăm ceva ca să căpătăm altceva. Cine e în stare să dea și să primească mai mult, fără să-l sîcîie legile, e un om de încredere, fiindcă știe cum se face
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
impulsului de a scrie și amintirea lui încă îl urmărește. Un portret expresiv al fanaticului de pretutindeni a desenat prozatorul israelian Amos Oz, a cărui copilărie în Ierusalim l-a făcut să fie expert în „fanatism comparat”. “Orice fanatic are nevoie de un celălalt, ca țintă”, a spus Sami Michael, scriitor israelian rezident în Irak, iar Hannah Awwad, scriitoare palestiniană, s-a referit la aspirația păstrării identității și la faptul că nu în toate manifestările palestinienilor trebuie să vedem terorism, ci
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
stat, exista, ca și astăzi, o lipsă de specialiști capabili, de intelectuali care să inițieze o viață universitară; așa că s-a apelat la sora noastră cea mare, la Franța, care ne-a trimis o parte din specialiștii de care aveam nevoie. Unii dintre aceștia au fost și Cazabanii. Tot prin mama, sunt înrudit și cu o familie italienească, Barberis, de unde și rudenia cu strălucita regizoare Sorana Coroamă-Stanca, fiica verișoarei mele născute Barberis. Tata, Petru Irimescu, era de origine țărănească, fiu de
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
cu multe reședințe boierești și cu un grad de cultură foarte elevat. Avea mai mult prestigiu decât în zilele noastre. Atunci s-a mutat toată familia mea la Fălticeni și am închiriat o casă pe care am modificat-o după nevoile noastre. Împrejurimile sunt minunate, poți să fii mai aproape de natură, de viața adevărată, pe care orașul o mistifică, uneori. “Dacă vrei să faci ceva, faci!” - Prima zi de școală cum v-o amintiți ? - Eram un... copchil de 7 ani. Vezi
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
model: sculptorul Jalea. Lui i-a retezat o schijă mâna și totuși a fost unul dintre marii noștri sculptori. Mie nu-mi lipsesc decât câteva degete. De ce m-aș fi plâns? Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, nu ai nevoie de scuze, ba că-i laie, ba că-i bălaie. Când vrei să faci, faci! (De fapt, cum frumos spune maestrul, cu dulceața graiului moldovenesc: Dacă vrei să fași ceva, fași! Treci și prin foc și prin apă și faci
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te felicit! Ai reușit! Vei pleca la Paris și vezi să faci treabă bună și acolo! La revedere și drum bun!”. Fără multe vorbe, doar cele de care era nevoie. Și așa, într-o bună zi, m-am dus la Gara de Nord și m-am suit în vagonul pe care scria București-Paris. Pa ! După două zile și o noapte, trâga-trâga, trâga-trâga, cu geamantanașul meu lângă mine, de teamă să nu mi
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și nu-și poate reține o anumită nemulțumire: „Israel își aduce aminte de mine atunci când e trist și bolnav. Sunt un fel de infirmier al lui. Când e sănătos și vesel, nu mai are nevoie de mine”. Dar ca un creștin iertător ce este îl binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe îl încearcă pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
mine atunci când e trist și bolnav. Sunt un fel de infirmier al lui. Când e sănătos și vesel, nu mai are nevoie de mine”. Dar ca un creștin iertător ce este îl binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe îl încearcă pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă cu noi pentru faptul că nu ni s-a recunoscut cobeligeranța și că hotarele ne-au fost mutilate. Însă
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
rămășițele unei lumi a zeilor și a muzelor, a dragostei petrarchizante în tiparul sonetului. Omul care se odihnește în ramele sonetului (Obo) nu este însă nici eroul și nici îndrăgostitul de odinioară, este contemporanul nostru obosit, hărțuit, plictisit și, de nevoie, egoist: Dar lăsați-mă, lăsați-mă în pace! Nu-mi pasă! Sînt obosit, obosit, obosit...de cenușă. Nu mai pot, nu mai pooot...vreau pe tușă! Vreau nani, vreau la mama, vreau acasă! Varianta oboselii dulci, a căderii în reverie
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
înțelege. În Steaua este o masă rotundă pe această temă, în Tribuna, o suită de articole. Concluziile principale sînt trei: există un număr considerabil de reviste culturale transilvănene, unele cu un profil bine stabilit și recunoscut în toată țara; este nevoie absolută de un săptămînal de cultură (publicațiile sînt, de regulă, mensuale); și n-ar strica tiraje mai mari, o circulație, adică, dincolo de cercul strîmt al literaților, în care se cam învîrtesc de la o vreme revistele culturale din Capitală și din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
introduce ideea gravitației, a solidității și a permanenței în raport cu nenumărații agenți ai erodării materiei. Și poate că revenirea la imagine, la obiectul definitiv și la tehnicile îndelung verificate, cum este, de pildă, gravura, semnifică, în profunzimea actului artistic, tocmai această nevoie imperativă de a înfrînge atît capcanele efemerului, cît și supralicitarea sensurilor adiționale. Protejată de somațiile existenței imediate, dar și de crispările ieșirii definitive din lume, arta își ia, astfel, răgazul unei clipe de respirație liberă. Conjugînd firesc acuratețea atitudinii cu
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
din lume, arta își ia, astfel, răgazul unei clipe de respirație liberă. Conjugînd firesc acuratețea atitudinii cu seriozitatea profesională și cu o remarcabilă coerență interioară, Andrei Mănescu este deja o prezență artistică viguroasă și un nume care nu mai are nevoie de prea multe prezentări. Mirela Trăistaru Din punct de vedere temperamental, Mirela Trăistaru se situează în spațiul artistic transilvănean, în orizontul acelui expresionism cromatic și compozițional care însoțește trăirea intensă și se manifestă prin formule directe, uneori la limita cruzimii
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și cu pensulații largi, pictorița dezvoltă simultan idei plastice și narative, gesticulează viu și interoghează memoria printr-un discurs unitar și logic. Dar pe lîngă toate acestea, la fel de importantă și la fel de puternică, este nevoia experimentului, acea dorință de a risca permanent pentru a-ți lărgi spațiul de acțiune. Și dincolo de experimentul în bidimensional, în spațiul consacrat al tabloului, Mirela Trăistaru experimentează aceleași seturi de idei în arta video sau, mai exact spus, în filmul
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
care duoul tragi-comic Adi-Ilici încearcă să ne frângă șira spinării. Rețeta aplicată de pesedei poartă copyright-ul pantofarului din Scornicești: cu cât mai puțină papa, cu atât mai multă gargară. Nemuritoarea formulă se combină cu oferta fetei lui Răducănoiu, adaptată nevoilor contemporane: „Iliescu la tot cartierul” („Și Năstase la tot fraierul”), spre delectarea târgovețului iubitor de țâpurituri deocheate. Din păcate, toate aceste „acțiuni” pur orale n-au nici o șansă de-a menține trează atenția românului. Cei dintâi au simțit-o angajații
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
am scris corect gramatical pe forum...”), rezolvat chiar printr-o înjurătură finală. Tind totuși să văd partea bună a lucrurilor: cunoașterea limbii literare rămîne un factor de evaluare socială, și, tocmai într-un mediu în care se instalează aparent haosul, nevoia de diferențiere și ierarhizare se accentuează: „forum-ul ș...ț își propune sa fie unul «de top» (...). Depinde de voi dacă vreți să vă încadrați în standardele noastre sau nu. În orice caz, greșelile de tastare și gramaticale nu vor
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
poetic s-a îmbogățit cu fiecare epocă, cât de permisiv poate ajunge limbajul poeziei? Dacă vremea poemelor filozofice, ermetice ș.cl. a trecut, cât de transparente, de simple, comune, banale, cotidiene pot ajunge astăzi poemele? Îmi e clar că nu e nevoie să știu răspunsuri exacte, care, de altfel, nici n-ar putea fi date, dar la fel de clar îmi e că, în mod necesar, niște limite trebuie să existe. Această fugă continuă de ce-a fost odată, conjugată cu o asiduă căutare
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
să nu mai realizeze îndepărtarea. Andrei Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulți tropi, de fapt, niște notații continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
simulacre (cum se formulează în teoriile la modă), comunicarea să nu mai fie supusă convențiilor sociale, să nu mai fie mediată de vreun canal de control, ci instantanee, în masă, cu asistența non-stop a utilizatorilor. Eu-l dezintegrat care are nevoie, pentru echilibru, de apropierea permanentă a celorlalți. Aceasta este și ideea subversivă a cărții, acesta este actul de terorism din titlu pe care îl imaginează autorul, un terorism comunicativ inspirat din scenariile cyber de tip Matrix: „eu nu mă pot
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
coloana vertebrală / pentru că eu nu mă pot mântui / fără dragostea voastră” Ideea în sine nu e rea deloc. Reținerea mea vine însă din două părți. În primul rând, al scriiturii. Lexicul tehnic la care apelează poetul și de care e nevoie pentru a-și dezvolta ideea este extrem de redus (conectare, mufă, imagine, ecran, internet, site, monitor și cam atât ). Sigur, autorul mizează pe cunoscători, evită să insiste într-o astfel de zonă aridă care își are riscurile ei și are grijă
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
toate recuperările comportă aceste două componente situate oarecum la poli opuși, interesul față de valoarea culturală și interesul față de „exponat“, și mai mereu acesta din urmă joacă, măcar la început, rolul esențial. Logica e cea a modei și moda nu are nevoie de ediții foarte atente. În aceste condiții, singura serie Eliade atent și coerent publicată rămîne cea de la Humanitas - editura a reluat de altfel anul acesta publicarea operei beletristice a lui Eliade, într-o prezentare grafică foarte reușită. Cît despre ediția
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
plus de ceva pe care anonimatul literei tipărite nu îl poate aduce.“ Nu cred că e prea multă exagerare în această afirmație. Despre traducere s-a spus, în genere, că e o formă și că pentru a fi înțeleasă e nevoie de întoarcerea la original, pentru că acolo se află ascunsă legea care guvernează traducerea. L-am parafrazat pe Walter Benjamin, într-un eseu despre traducere cuprins în Iluminări. Mai mult decît o ediție bilingvă, alăturarea dintre manuscris, cu toate modificările lui
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
Internet (mai ales mesajele din forumuri) ilustrează extinderea termenului penal în argoul juvenil, în categoria „evaluatorilor” generali, a adjectivelor calificative care indică aprecierea pozitivă sau negativă. Categoria - care cuprinde termeni ca mișto/nasol, marfă/ nașpa - este extrem de supusă modelor, din nevoia de a reatribui expresivitate unor procedee, substituind expresiile uzate prin altele mai noi. Desigur, penal e departe de a fi un termen de bază al aprecierii; cuvîntul manifestă totuși destulă libertate combinatorie, fiind întrebuințat pentru obiecte și pentru persoane: „cel
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice exclusiv unor teme serioase. De aceea, cartea cercetătoarei Mechthild Nagel, Masking the Abject. A Genealogy of Play (Lanham Lexington Books, 2002), ar trebui salutată ca o contribuție de care era nevoie și care vine la momentul oportun. Intenția esențială a autoarei este să “propună o genealogie a jocului în filosofia occidentală și să analizeze cum anume a ajuns jocul să fie privit drept Alteritatea rațiunii (the Other of reason)”. Și o
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
pe mîinile cu vene îngroșate de vîrstă ale unor (în cel mai bun caz) foste talente. La fel, revistele culturale. Marius Ianuș, supărat foc pe seniorii din U.S. și din Ministerul Culturii care acordă subvenții, pretinde că „nu mai are nevoie, la douăzeci și opt de ani, de nici o subvenție pentru cărțile lui”. (Pentru revista Fracturi însă, Marius Ianuș s-a adresat Consiliului Uniunii Scriitorilor. Mă rog, revista nu e chiar opera lui personală, deși e ca și cînd ar fi.) La 28
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]