1,936 matches
-
adăugăm aici faptul că remușcarea se opune anulării, pentru că trebuie să fii convins de realitatea de neșters a actului comis pentru a te simți vinovat. În schimb, adevărata anulare retroactivă a fost constant legată de către Freud și A. Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sigur, dar...”, care, reflectând un eu aflat în stare de clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985), în care arată că acest mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a justificat-o atribuind-o unei alergii. Izolarea afectului se sprijină aici pe mecanismul clivajului. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Un clivaj excesiv sau rigid poate fi reperat în prezent în ansamblul psihopatologiei, fie că este vorba despre perversiune, nevroză sau psihoză. Clivajul reprezintă mobilizarea defensivă prin excelență în cazul funcționării perverse și protejează subiectul, într-un mod relativ eficient, în fața angoasei de castrare. K. Abraham (1912/1973) descrie în această privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1912/1973) descrie în această privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse pe seama unei angoase de castrare și a unei fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
această privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse pe seama unei angoase de castrare și a unei fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta, cuprinsă de o puternică furie, i-a spus că este un subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai spune că mecanismul contrainvestirii are loc în perioada de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
viața psihică; el împiedică rememorarea (argument discutabil) sau mai bine zis suscită o înlăturare, numită de Laforgue „scotomizare”, această „vigilență deosebită care, prin limitări ale eului, evită situații în care percepția ar trebui să se producă” (Freud, 1926/1968). Modelul nevrozei obsesionale ilustrează însă cel mai bine maniera în care eul se cramponează de contrainvestirile sale. Cortegiul de simptome obsesionale poate apărea ca o sumă de factori de disjuncție și deci de contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
șobolani” (Freud, 1909b/1979) rămâne cazul clinic tipic pentru aceste diverse contrapuseuri care își găsesc aplicare în simptomele obsesionale. În genere, „alegerea” contrainvestirii simptomatice corespunde unei logici a inconștientului proprie subiectului. Funcția de liant a simbolizării, mai cu seamă în nevroze, deține un rol fundamental. Scopul relației terapeutice este de a permite decriptarea acestui sens ascuns. Totul se opune irupției dorinței: iată de ce se pot contrainvesti la fel de bine o reprezentare (moartea) sau o situație (a fi în mijlocul mulțimii), o atitudine (supraprotecția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bună seamă că dumneavoastră mi-ați sugerat-o”, „Știu bine ce răspuns vreți să obțineți. O să credeți, cu siguranță, că m-am gândit la cutare sau cutare lucru”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Refulare parțială, (de)negarea apare în nevroză, în special în isterie. Freud a evidențiat-o la pacientele sale isterice încă din 1895, dar o regăsim și în nevroza obsesională. Apariția sa este exacerbată de situația de cură analitică, în care ea apare ca o formă de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
am gândit la cutare sau cutare lucru”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Refulare parțială, (de)negarea apare în nevroză, în special în isterie. Freud a evidențiat-o la pacientele sale isterice încă din 1895, dar o regăsim și în nevroza obsesională. Apariția sa este exacerbată de situația de cură analitică, în care ea apare ca o formă de rezistență. Cum poate fi explicat acest paradox: să refuzi un gând, o dorință pe care, într-un anume fel, le-ai recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
interes - chipurile - dezinteresat pentru lupta împotriva prostituției și pornografiei” (J.-L. Faure, 1973). Istorictc " Istoric" Freud utilizează pentru prima dată termenul „formațiune reacțională” în 1905, în Trei studii privind teoria sexualității. El evocase însă deja, în primele sale lucrări dedicate nevrozei obsesionale (1896/1974), scrupulozitatea, rușinea și neîncrederea în sine observate la pacienții săi. Termenul revine de mai multe zeci de ori în scrierile lui Freud. În Compendiu de psihanaliză (1940/1967), Freud amintește că tendințele sexuale eliminate (tendințele pregenitale) formează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Or, Isabelle și-a surprins în repetate rânduri părinții făcând dragoste în plină zi, ceea ce explică senzualitatea sa trezită înainte de vreme. La școală, în ciuda unui bun nivel intelectual, ea nu obține decât rezultate medii, fiind neîncetat distrasă și tulburată de nevroza de scrupul care s-a dezvoltat ca reacție la tendințele sale erotice primitive. Nu putem vorbi însă de patologie și în cazul următor, prezentat de Marc (1987), care arată că pulsiunile refuzate (aici, agresivitatea) izbucnesc din când în când intempestiv
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de pe urma reprimării instinctelor pe care o impune membrilor săi. Ce-ar fi devenit societatea umană fără transformarea (adesea fragilă și limitată) a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune? Atunci când e rigidă, formațiunea reacțională poate fi extrem de dăunătoare. În nevroza obsesională, ea ocupă un loc deosebit de important, întrucât joacă un rol hotărâtor în modificarea eului (1926/1995). Unele dintre exemplele de mai sus demonstrează aspectul său nociv. De asemenea, ea poate conduce și la o nevroză de caracter, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi extrem de dăunătoare. În nevroza obsesională, ea ocupă un loc deosebit de important, întrucât joacă un rol hotărâtor în modificarea eului (1926/1995). Unele dintre exemplele de mai sus demonstrează aspectul său nociv. De asemenea, ea poate conduce și la o nevroză de caracter, în care, după Laplanche și Pontalis (1967), „conflictul defensiv nu se traduce prin formarea de simptome care pot fi clar izolate, ci prin trăsături de caracter, prin anumite moduri de comportament sau chiar printr-o organizare patologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
infantil. Acest comportament reflectă recurgerea subiectului la compulsia de repetiție pentru a încerca să provoace abreacția traumatismului (Freud, 1920/1981). Demersul va fi însă inutil în cazul acestei paciente, de vreme ce el nu va împiedica instalarea la vârsta adultă a unei nevroze obsesionale, aflată în legătură cu o culpabilitate mult prea intensă a supraeului. Putem astfel presupune că „alegerea”atitudinilor sexuale, traduse în act de către pacientă în relația cu alte fetițe, se află în legătură cu dezvoltarea libidinală pe care a fost nevoită să o parcurgă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu crede că va ajunge la o anume măiestrie»).” Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Analogiile dintre intelectualizare, raționalizare și izolare pot fi intuite fără mare greutate (toate aceste mecanisme fiind asociate, de altfel, nevrozei obsesionale). Legătura dintre intelectualizare și raționalizare este subliniată de Laplanche și Pontalis (1967), care semnalează faptul că aceste două apărări, deși destul de apropiate, trebuie distinse una de alta. Autorii menționați dau la rubrica „Raționalizare” exemplul unui homosexual care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a unei probleme care ne privește, pe când raționalizarea presupune recurgerea la motive logice (dar iluzorii) pentru explicarea reacțiilor. Cât despre apropierea dintre intelectualizare și izolare, ea este evidentă. Böhm (1951/1955) o subliniază, continuând astfel descrierea pe care o dă nevrozei de cerebralizare evocate mai sus: „Aceste persoane disecă totul prin cuvânt și nu simt nimic, dar, ca urmare a izolării obsesionale, nu-și dau seama că acționează astfel din teamă de afect”. În izolare însă, remarcă Mucchielli (1981), afectul este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la îmbogățirea eului. Istorictc "Istoric" Ferenczi (1909/1968) introduce conceptul de „introiecție” printr-un raport de simetrie cu acela de „proiecție”. El îl constată în practica clinică la adulți și pare să-l utilizeze în stabilirea unui diagnostic diferențiat între nevroză și psihoză. În opinia sa, acest mecanism este caracteristic nevrozatului care, contrar pacientului psihotic ce se rupe de lumea exterioară, admite în eul său o parte cât mai importantă cu putință a lumii exterioare, făcând din ea obiectul unor „imaginări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1912-1913/1993), studiu în care el arată că bolnavii se comportă ca și cum între anumite elemente s-ar putea produce o contagiune periculoasă. Izolarea este „carantina” destinată să neutralizeze această contagiune. Vom vedea că izolarea este un mecanism aflat adesea în legătură cu nevroza obsesională, așa cum subliniază Freud: „Căutând să împiedice asociațiile, punerea în legătură a gândurilor, el (bolnavul) urmează una dintre legile cele mai vechi ale nevrozei de constrângere, tabuul atingerii (...); izolarea este suprimarea posibilității de contact” (1926/1995). Prin urmare, refuzul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
carantina” destinată să neutralizeze această contagiune. Vom vedea că izolarea este un mecanism aflat adesea în legătură cu nevroza obsesională, așa cum subliniază Freud: „Căutând să împiedice asociațiile, punerea în legătură a gândurilor, el (bolnavul) urmează una dintre legile cele mai vechi ale nevrozei de constrângere, tabuul atingerii (...); izolarea este suprimarea posibilității de contact” (1926/1995). Prin urmare, refuzul unei conexiuni între o reprezentare și un afect, sau între două reprezentări, face trimitere la interdicția atingerii reale. De ce acest tabu? Atingerea cuiva înseamnă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
studiul lui Freud dedicat Psihonevrozelor de apărare, fără ca termenul „izolare” să fie utilizat încă. Al doilea sens este deja sugerat în 1914, atunci când, într-un articol intitulat „Rememorare, repetiție și perlaborare”, Freud semnalează existența unei forme particulare de „uitare” în nevroza obsesională, „suprimarea legăturilor dintre idei, o necunoaștere a concluziilor ce trebuie trase din ele și o izolare a unor amintiri”. O studiere aprofundată a acestui tip de izolare va fi efectuată însă abia în 1926. Numeroși autori au studiat apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la refuz. După Hanus (1994), „în absența durerii, eul adoarme la chemarea sirenelor refuzului. Ca și durerea fizică, cea a doliului este și ea un semnal, un avertisment și o salvare”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Acest „procedeu al nevrozei” îndeplinește un anumit rol în „procesul normal al concentrării”, afirmă Freud (1926/1995), care insistă asupra necesității izolării: „Eul are de efectuat în mod normal un vast travaliu de izolare pentru a orienta cursul gândirii”, iar posibilitatea de a determina
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gândire logică subiectul elimină mereu asociațiile afective care ar dăuna obiectivității, obsedații ar fi niște „caricaturi ale celor care gândesc normal”. Pentru ei prevalează aspectul patologic al acestei apărări, pe care toți autorii, continuându-l pe Freud, îl leagă de nevroza obsesională. Izolarea prezintă un risc: suprimat pentru moment, afectul se va manifesta în mod irațional și imprevizibil. Astfel, „omul cu lupi”, la care am semnalat deja absența oricărei forme de exprimare a durerii după moartea surorii mult iubite, începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]