KorAP: Find »[drukola/base=nițel & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...62 >

1,528 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

cerul prin el. Rafael lungit și aschilambicul în picioare, străduindu-se parcă dar neputându-și stăpâni cu nici un chip pornirea de a se răsti, șuierând înveninat, ininteligibil, ca și cum s-ar fi ferit să fie înțeles. Ia vino încoace! — Ce? — Vino nițel cu mine. Oh, v-ați adunat toți bolnavii mintal pe balta asta. Ești nebun? Unde să vin cu tine? Se ridică totuși în picioare, ca și cum s-ar fi pregătit să-l urmeze. Păi, dacă tot catadicsise să le strice joaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
moarte de om, Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca la circ, incitați, nu l-o încăiera dracului câinele să-l tăvălească? Doar nițel să-l încingă, hă-hă-hă, nu te mai râde, dom’le, că-i bun un câine d-ăsta la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu picioru’? Da’ bine că n-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
cuțitu’, că-l făcea fărâme... Pă cine? Cum pă cine? Păi, nu te pui c-un dulău din ăsta. Uită-te la el că-i cât ursu’. Păi, cum dracu’, dom’le, ce m-aș fi râs să-l mozolească nițel ca să se-nvețe minte... Ce vorbești, dom’le, dă-ți seama ce vorbești la băutură. De când cu democrația asta, toți face pe deștepții, să umble cu ditamai animalu’ dupe ei... Io unu’ n-aș da voie pă stradă cu javre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
p-alea de la creșă, stă toată ziua la țigări și cafele și lasă copiii neschimbați și dezveliți, vai de mama lor. Mie-mi spui? Sunt pățită cu fata... — N-am decât să stau cu el acasă până o mai crește nițel. Pă banii cui? Copil mi-a trebuit, nășico, așa-i că mă doare-n cur de toată lumea. Brrr, când mă gândesc... — Lasă, nu te mai gândi. Mai bea un pahar de bere, mai ia o prăjiturică... — Să ne-ndulcim existența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ai văzut ca un dușman care n-aș fi avut altă treabă decât să-ți dau peste cap aranjamentele cu pescarii și-ai scos cuțitu’ să-mi iei beregata. Poate c-ar fi trebuit să te las să mă crestezi nițel cu briciu’ ăla dacă-n felu’ ăsta ți-aș fi câștigat încrederea... Păi, uite ce e, draga mea, n-am nici un interes... Dacă ți s-a părut cumva că vreau să te fut, să știi că nu-mi stă capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ai înnebunit. Ce ai de strigi? Chiar ești prost?! Nu-l vezi că-i e foame? D-aia nu te mai înțelegi cu el. Nu mai are răbdare să se facă mâncarea. Tot tu strici. Trebuia să-l mai plimbi nițel până termin mâncarea. Te-ai grăbit să vii repede acasă cu el... Milică surâse forțat, străduindu-se să aplaneze. Dă-l dracului de animal, mami. Îi ajunge o oră cât l-am plimbat. Îl mai scot o oră diseară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
impresie contează, rahat, poți să te dai cu capul de pereți, că nu te cunosc. Nu răspund. Sunt un nemuritor, în definitiv. Casa mea și patria mea nu-s în ghetourile astea jegoase. Pe aici sunt în trecere, îmi trag nițel sufletul și mă duc, fără să intru-n vorbă cu toți cretinii. Oricum, n-ar fi o mișcare bună să răspund, să-i dau cretinului satisfacție. Era în bucătărie telefonul, într-un sertar cu furculițe. Se jucase probabil ăla mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

era puțin necăjită din cauza asta. N-a vrut să-mi zică nimic. Am văzut-o urcând scările, am adăugat eu. Părea foarte furioasă. — Păi, asta e, dădu ea din umeri. Cred că, știi tu, n-au făcut-o. Ar fi nițel cam ca În Atracție fatală să ți-o tragi lângă peretele din vestiarul bărbaților, când prietena ta hălăduiește prin apropiere, nu? Dar ceva, ceva tot trebuie să fi făcut ei, pricepi? zise ea, oftând ca cineva trecut prin multe. Naomi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
pe sub pod. Speram că asta nu le va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie, iar ochii mi-i ațintisem pe fațada barului, sperând ca atunci când Derek se va uita la mine, așa după cum și făcea din timp În timp, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
dispărut apoi În mulțime. M-am uitat la Stanford. — ăsta e punch-ul, presupun, am zis eu. Ce tărie are? El scufundă un polonic Într-o supieră imensă de argint și-mi turnă un pahar de lichid roșu mat. — ăăă, e nițel mortal, mi-a răspuns. Duggie a trântit de toate În el, fără să citească mai Întâi etichetele sticlelor. Dar e bun. Mi-a Întins paharul, Însoțindu-l cu unul din acele zâmbete specific americane, În care ți se arată fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
scenariu: Josie, Într-o criză de furie ucigașă, s-a strecurat pe furiș În toaleta femeilor și i-a zdrobit capul Lindei, având lipit pe buze un zâmbet ce lăsa să se vadă toți dinții. O credeam În stare de nițică premeditare. Toate romanele polițiste spun că nebunii ucigași sunt Înșelători ca vremea. E posibil să fi adus gantera cu ea, În geanta de antrenament. Am pornit agale către biroul de la etaj, căci nu transpirasem suficient În timpul lecției ca să am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
să menționez că citisem În Guardian că, În urma unor studii aprofundate, s-a descoperit că optzeci la sută din Întreruperile unei conversații sunt cauzate de bărbații care le pun vorbe În gură femeilor, așa că eu nu făceam decât să echilibrez nițel raportul. Ulterior, am decis că o astfel de remarcă n-ar fi fost potrivită. Ah, diplomația feminină. — Putem să ne vedem? Adică, acum? am Întrebat, plină de speranță. Am ceva să-ți zic. — Dă-i drumu’, te ascult. Nu, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată pentru că deschisesem subiectul. Minunată cină, am remarcat, Încercând să-i abat atenția. Mi-aș dori să știu și eu să gătesc așa. Ai putea și tu, dacă te-ai deranja nițel, spuse ea pe un ton ferm. Înfățișarea ei, toate acele eșarfe unduitoare, colierele și straturile de haine brodate, Împreună cu frumusețea ei ireală, conspirau pentru a masca discret voința de fier a lui Janey, de care cei ce n-o cunoșteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
și, dintr-un motiv oarecare, m-am răzgândit. Poate din cauza umerilor lui masivi. M-am apucat, În schimb, să-mi deschei blugii. Părea cel mai nimerit loc din care să Încep. Și nu m-am grăbit deloc. Trebuie că eram nițel beată, căci Îmi surâdea ideea de a mi se smulge hainele. 24 Lou plângea iarăși, dar mă obișnuisem deja. Nu știam, și eram sigură că nici ea nu știa, câte din acele lacrimi erau vărsate de ușurare și câte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

deși n-a spus nimeni „cucu”. Eu voiam s-o trimitem acasă, ca dovadă că fusesem acolo. La câteva zile după întoarcerea de la Washington, am ieșit cu Toni în oraș. El m-a luat de mână. Mai întâi am fost nițel speriat, pentru că avea niște mâini mari și grele, iar degetele ai fi putut să le întrebuințezi foarte bine ca dopuri pentru sticle. Mâinile noastre nu prea voiau să se potrivească una în cealaltă. Până la urmă mi-a cuprins mâna, strângând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Valencia și ea Îi e fidelă cu oricine. — Auzi, Hank, ce-ncerci să-mi vinzi tu aicea? — Voiam doar să te-nveselesc puțin. — Maturizează-te odată. Ce mi-e Încă o gagică? — Încă o gagică. — Nu mă deranjează să mor nițel. Treaba asta cu moartea e doar o porcărie. Ce mă enervează e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
sînt plătiți? Luau zece pesete pe zi. Da’ acum are soldă de locotenent. — De locotenent spaniol? — Da. — PĂi tre’ să fie nebun. Sau e implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te fi chinuit nițel cu presiunea aia de la vînt, dacă zici că ți-a zburat coada. — Da, tovarășe, spuse Cheliuță. — Și cum te-ai simțit? — MĂ gîndeam Întruna, tovarășe. — Da’ din Junker cîți au scăpat, Cheliuță? — Patru, dintr-un echipaj de șase. Eram sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Cu mocasinii. — Ce-ai luat de citit? — Lorna Doone, Kidnapped și Wuthering Heights. — În afară de Kidnapped, nici una nu-i pentru vîrsta ta. — Ba Lorna Doone este. — O să citim cu voce tare. Așa o să le terminăm mai greu. Însă, Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În cap“, se gîndi, „și o să le scriu. Asta o să-i aranjeze și trebuie să-i aranjez, ca să-mi repar cumva curvăsĂria În care am ținut-o pe Coastă. Dacă Îmi ies măcar patru din șase, asta mă mai spală nițel pentru toată curvăsĂria. Pe dracu’ curvăsĂrie, n-a fost nici o curvăsĂrie, era ca și cum ți s-ar cere să produci o mostră de spermă pentru o inseminare artificială. Un birou În care s-o produci și o secretară care să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți, ’rar a dracu! - Păi de ce crezi că, fură lumea? De bine? De ce a furat ăștia a lu’ Zane? încearcă să fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
la clasa a X-a să facă caracterizarea (clef, clef) lui Mara. - Și s-au descurcat, dragă?” - Aoleu, vezi că salata asta de boeuf e plină de ulei. Dacă te pătezi nu mai iese. Cum să nu iasă, colega? Cu nițică apă rece și bicarbonat nu se mai vede nimic. Auzi Mara! Păi ei nu mai știu să numere până la zece (grăăă! Scuzați, da-mi vine înapoi) în franceză! - Ehei, ce mai rupeam noi cartea pe vremea lor! - Că dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se aerisește. Facem nițică istorie și ne întoarcem la 18.30, când începe serialu’. Mă plasasem în spatele unui bărbat în pardesiu elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea profilul și îmi dădeam seama că era impresionată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
primejdie. Ca să nu se sufoce, îl descolăci peChilot. Luându-și seama, începu să frecventeze magazinele pentru bărbați. Coșul de pe spinarea birmanezului se umplea văzând cu ochii: macaroane, pește afumat, pâine, lapte cu orez, borș, mandarine, pâine, cârnați, gem, ouă și nițică pâine. Într-acestea, o frumoasă lună plină de iunie se răspândi peste cartiere. Dinaintea celor doi călători izbucni în toată văpaia siluetei sale, printre pomii înfloriți, blocul de nefamiliști, pe care-l părăsiseră încă de dimineață. De-acum erau sfârșiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]