9,005 matches
-
un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și justifice prostituția artistică N.S., plasând lângă propaganda ordinară cuvinte, fraze, concepte, poezii „intelectualiste”, „savante”, „nobile”, „înalte”, „nepătrunse”. La început, pesemne că tovarășii se vor fi temut ca trilobiții ăia să nu fie un soi de troțkiști, apoi, după ce i-au prins metoda lui N.S., au zis: „Just, tovarășe poet!”. Mai târziu, N.S. n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bravură și cine știe cum rezista apărarea lui Dinamo și pianistul se purta ca o cizmă și ea a născut un băiețel și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era și vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu m-aș fi lăsat purtat așa, de oricine. Mi-aș fi ales un om ca Old Shatterhand, puternic, frumos, nobil, care să mă servească și să mă apere toată ziua, de dimineața până seara. Și, de fapt, și toată noaptea. Păi, ce, poți să te abandonezi chiar așa, pe mâinile oricui? Și acum încă o chestie: nenea ăsta avea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu. — SÎnteți foarte amabilă. — N-am vrea să se simtă oamenii trași pe sfoară, tocmai pentru că e vorba de o cauză nobilă. — Prefer, totuși, să intru chiar acum și să nu mai aștept. Despre ce cauză e vorba? — Ajutorarea mamelor libere - vreau să spun a mamelor din națiunile libere. Arthur Rowe se Întoarse voios În lumea adolescenței și a copilăriei sale. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
banii să se rostogolească unul cîte unul prin jgheabul Îngust, urmărindu-i pînă se opreau pe eșichier. — Mă tem, domnule, că astăzi nu-i ziua dumneavoastră norocoasă. Ce-ar fi să mai puneți la bătaie un șiling... pentru o cauză nobilă? — Prefer să Încerc În altă parte. Își aminti că maică-sa avea obiceiul să se oprească În egală măsură la toate tarabele, lăsînd nucile de cocos și jocurile de noroc În seama copiilor. Acum, la unele tarabe cu greu găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
limba Îi atîrna puțin peste buza de jos. — Un atac de cord, pesemne, Își dădu cu părerea domnul Newey. N-a putut suporta emoția. — Mă tem că nu despre asta e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața lui nobilă era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest amical, ca și cum ar fi fost vorba de un elev preferat. Fața lui vulturească, Încadrată de un păr alb ca zăpada, avea o expresie nobilă și cam teatrală, ca aceea a unui personaj din epoca victoriană. Johns se retrase tiptil, mergînd de-a-ndăratelea spre ușă și Împiedicîndu-se de covor. — Cum te simți? Îl Întrebă doctorul pe Digby. Îți recapeți pe zi ce trece personalitatea. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
discuție de ordin general. Da, așa e viața, rosti el. — Altfel mi-am Închipuit-o eu, spuse Rowe. Vedeți dumneavoastră, trebuie să Învăț totul de la Început, și Încerc să mă orientez. Credeam că viața e mult mai simplă și... mai nobilă. Presupun că așa și-o Închipuie și un adolescent. Lecturile care mi-au nutrit copilăria au fost scrisorile căpitanului Scott către ai săi, povestirile despre Oates În luptă cu viscolul, despre nu mai știu ce savant care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
afla Încă În raftul de cărți. Esențialul este să știi... Nu e vorba de o cunoaștere abstractă, În genul aceleia În care excelase doctorul Forester; nu e vorba de teorii seducătoare și Înșelătoare, de virtuți transcedente și alte asemenea lucruri nobile, ci de o cunoaștere omenească simplă, dar pasionată. Deschise Încă o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi se păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Forester; nu e vorba de teorii seducătoare și Înșelătoare, de virtuți transcedente și alte asemenea lucruri nobile, ci de o cunoaștere omenească simplă, dar pasionată. Deschise Încă o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi se păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester nici nu fusese nevoie de șantaj. Dușmanii apelaseră doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi nu cu mult mai nobile ca ale mele. Bănuiam că era un absolvent care se specializa la spitalul aeroportului în chirurgia cazurilor rezultate din accidente. Mâinile lui puternice duceau o servietă plină cu fotografii. Clefăind cu maxilarele ciupite de vărsat o bucată de gumă, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-adevăr problemele majore ale societății? De ce oamenii nu mai vor să audă de comunism? De ce trebuie ca acesta să dispară rapid din conștiințele noastre? A dispărut într adevăr comunismul și n-a supraviețuit nimic din mentalitățile și ideile lui „nobile”? etc. etc. Dacă vom admite că există această entitate, denumită adeseori generic Răul Absolut, atunci nu putem neglija fără îndoială și existența Binelui (de natură divină). Putem reflecta câteva clipe urmărind doar câteva fragmente revelatoare în acest sens și pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod, târâți parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu burta la gură și le iese-n cale câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă și veșminte elegante și deodată, văzîndu-le cum treceau atît de aproape de apă, deduse că era vorba, fără Îndoială, despre o pereche Înstărită și tînăra lor fiică, aproape o copilă, cu părul foarte negru și pielea din cale-afară de palidă. Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor e diferită de a noastră? Legea admite asta și, dacă ar fi spînzurați toți proprietarii de sclavi, puțini nobili ar mai rămîne În viață... Tu ești diferit de mine nu prin culoarea pielii, ci prin faptul că eu sînt diferit de toți - ridică din umeri. Din acest unic motiv, am la fel de multe drepturi ca orice nobil stupid să transform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu adevărat rizibil să pretindă să aspire la acțiuni mai nobile, mai ales dacă În asemenea acțiuni erau amestecați autentici reprezentanți ai speciei umane. - Dacă toți cei care, dintr-o pricină oarecare, considerîndu-se diferiți Într-un anumit fel, ar pretinde să impună legea lor celor cărora nu sînt sau nu gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai Înflăcărate. Pentru toate acestea, după cum era de așteptat, la optsprezece ani, Carmen de Ibarra Îl alese pe unul dintre multiplii ei admiratori și se hotărî să se mărite cu Rodrigo de San Antonio, cel mai chipeș, arogant, simpatic, generos, nobil și inteligent dintre bogații moștenitori din regiune, al cărui tată avea vaste haciendas În Ambato, Loja și Zamora. Nunta, plină de fast, Îi atrase pe toți cei care erau „cineva” din Lima și pînă În Cartagena columbiană, iar perechea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta demn de o femeie castă, dintr-o familie spaniolă nobilă? Parc-ai fi o indiancă. - Atunci nu te mai mișca, Îl rugase ea, cu umilință. Nu pot să-mi păstrez castitatea dacă te miști așa, În sus și În jos. - Roagă-te atunci, veni răspunsul marelui hidalgo din Extremadura. Roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le adjutant, e un nobil, un vin nobil, cum s-ar zice. Desigur nu unul obișnuit, uite că ți-a dat seama că pînă la urmă Mott va cîștiga partida cu șampania ei făcută din tot felul de acrituri. Și el vrea să devină șampanie, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
raport anual, ocazie cu care i-a pus pe birou o lădiță cu mostre din vinoteca lui Hariton. Prefectul a ridicat cu două degete capacul, lădița era căptușită cu pluș negru, însă pe dinafară nu părea să fie atît de nobilă, surprins, acesta a zis atunci "splendid, domnule adjutant, ai lucrat splendid!". Se ceruse la raport personal după cel colectiv numai pentru a nu fi uitat, n-avea nimic de cerut, de reclamat, nici măcar de adus la cunoștință. Și fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aici de față. Vreau să vă asigur că totul se termină aici, în această odaie. O dată ieșiți pe stradă cu el, în public, adică, veți intra în conflict cu legea și legea nu iartă, chiar dacă e vorba de o cauză nobilă așa cum spuneți, cum declarați dumneavoastră. Din anumite motive personale aș putea să mă alătur acțiunii, dar acolo, în stradă, voi fi obligat să vă interzic orice mișcare. Eu trebuie să apăr ordinea de drept. Ah, desigur, prin acest eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia imperiul, țâșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sânge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]