4,446 matches
-
În 1526, Erasmus a publicat cartea sa despre maniere și etichetă. A devenit rapid biblia politeții pentru noua clasă burgheză 8. Mâncatul era un lucru obișnuit În Europa medievală. Cina era adeseori un eveniment obscen și, cel puțin În casele nobililor, un spectacol cu trubaduri, clovni, acrobați și diverse animale domestice cutreierând prin Încăpere. Pentru uzanțele moderne, mesele medievale erau adunări zgomotoase și greu de controlat, care reaminteau de bacanalele romane. Mesenii stăteau pe bănci lungi și plate - alții se Învârteau
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
condusă de familii locale, pe picior de război Între ele, ci de state monarhice centralizate 21. Acumularea puterii economice În mâinile monarhului a fost primită adesea cu bucurie de către clasa țăranilor, obosiți să fie angrenați În războaie fără sfârșit Între nobilii feudali locali. Poporul, cel puțin pentru o perioadă, a fost dispus să suporte o domnie de mână forte dacă asta Însemna că viața de zi cu zi În localitățile lor era mai puțin precară și puțin mai tolerabilă. Rousseau totuși
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că nu l-a citat în Epigonii, se pare că Eminescu i-a cunoscut scrierile. Câteva satire (Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam, Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țară) sunt de fapt mici comedii („dialoguri”), bazate pe observația și pictura de moravuri, în manieră clasică, urmărind să surprindă „demoralizația poporului român”. Rezistent față de modă, poetul credea în viabilitatea tradiției ca
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Pelagius a făcut senzație, și nu atît din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, nejustificată, cît mai ales pentru că s-a înțeles că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți fuseseră seduși de predicele lui Pelagius - atît nobili din Roma, cît și oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus de Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun, lîngă Benevento. Acesta, tînăr, inteligent și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monahismul galo-creștin, a cărui figură predominantă fusese pînă atunci Martin din Tours, mort cu cîteva decenii în urmă; Sulpicius Severus scrisese de puțină vreme o operă de glorificare a lui Martin, cînd a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, originar dintr-o localitate necunoscută din Gallia continentală, locul de asceză de la Lerin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes; plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspîndea pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prin urmare, nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian de Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului, pe care acum îl cunoaștem. Opera a fost scrisă în jurul anului 430. Motivele spirituale din operele lui Eucheriu sînt în esență aceleași
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
timp, chinuită de nemulțumirea față de propria condiție spirituală, de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut prin 390 în regiunea Treveri sau Colonia într-o familie de nobili, a dus în tinerețe o viață desfrînată. S-a convertit după căsătorie și împreună cu soția s-a stabilit în sihăstria din Lerin cam prin 424. La Lerin, Salvian a fost preot și s-a bucurat de stima și prietenia lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de intelectuali din Gallia care nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut într-o familie de nobili, la Telepte, în provincia africană Bizacena, probabil în anul 467 (după alții, în 462). A primit o educație îngrijită, în cadrul căreia studiul limbii grecești a ocupat un loc important: din biografia lui, accentuat encomiastică, atribuită lui Ferrando din Cartagina (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Laurențiu, autorul omiliilor, dar astăzi această identificare pare îndoielnică. Bibliografie. Ediție: PL 66, 89-124. 4. Arator Din cercul de prieteni și de intelectuali cu care avut raporturi Ennodius a făcut probabil parte și Arator, care, născut într-o familie de nobili din Liguria, i-a avut drept protectori pe Ennodius și pe Laurențiu, episcopul de Milano. în poemele sale, Ennodius i se adresează frecvent lui Arator. Ulterior, cînd Arator a părăsit Milano, Ennodius i-a scris trei scrisori, în ultima sfătuindu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așa cum era obiceiul în epoca precedentă, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Gallia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis, care chiar în acea perioadă, se converteau la catolicism; de asemenea, le-a scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul ales de Avitus pentru scrierile sale literare a fost Sidonius Apollinaris care se bucura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Moine, DSp X, 1980, col. 274-283; O. Hesse, Marcus Eremita, TRE XXII, 1992, pp. 101-104. 4) Hagiografia a) Gherontie Melania cea Tînără, una dintre figurile cele mai însemnate ale monahismului feminin, s-a născut în 383 într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, s-a căsătorit la îndemnul părinților cu Pinianus și a hotărît ulterior, împreună cu acesta, să ducă o viață castă. Cei doi au început apoi să renunțe la proprietățile lor și, ca să fugă din calea barbarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-i flateze, de pildă, pe profesorii de la liceul unde învățau copiii săi și să obțină eventual pentru aceștia un regim privilegiat, "poetul" omagia liceul în versuri: " Clasica viață romană începu-tu-și-au păi mersul/ Câți poeți după tribune recitat-au aici versul/ Nobili vor fi umblat pe stradă cu mândrie ducând toga/ Poate chiar o-unde astăzi falnic stă liceul LOGA." Exhibarea latinității se explică prin faptul că odraslele autorului aveau probleme la limba latină. "Profesorului de latină - comentează Cornel Ungureanu - i se
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
III (1198-1215) care, în sec. XIII, dorind a-l aduce în sânul Bisericii Romei, amintea �țarului" Johannitza Kalojan (Ioniță cel Frumos?) că �se spune" (lat. asserit) că el �ar descinde" (lat. descendisse) din nobili strămoși ai �Urbei Roma" (lat. de nobili Urbis Romae prosapia progenitores tui originem traxerint). Alt papă, Clement VI (1342-1352), scriind regelui Ungariei Lajos I (Louis) d'Anjou (1342-1382), îi atrăgea atenția asupra unor �Olachi Romani commorantes in partibus Ungariae Transilvanae" (�tam nobiles quam populares"!). Dar afirmațiile cele
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
, Alexandru (12.VII.1933, Sighetu Marmației - 4.III.1977, București), prozator și eseist. Mama scriitorului, Ana (n. Jusco), provine dintr-o veche familie de nobili maramureșeni, ale cărei tradiții lui I. îi plăcea să le evoce și al cărei destin l-a și reflectat, prin răsfrângeri, în prozele sale. Tatăl, Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii, era bucovinean. Refugiat din Ardealul de Nord în urma Dictatului
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
pe ai săi./ Dar când se lovește de oastea lui Dumnezeu,/ O mânie cerească îi zdrobește pe ostașii săi,/ El însuși este prins dimpreună cu profetul său mincinos și cumplit;/ Din porunca Domnului sunt aruncați de vii [în focul] gheenei./ Nobilii și generalii sunt făcuți sclavi./ Atunci sfinții vor intra în sânul de odinioară al mamei lor,/ Să aducă liniștea și celor pe care Răul i‑a câștigat de partea sa/ Pe care‑i supunea la mii de chinuri, ca ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din scriitorii ruși, întâi în periodice, apoi în apariții editoriale, unele postume - Gleb Uspenski, Lăcustele (1924), A. P. Cehov, Dragostea (1926) și Ivanov (1972), F. M. Dostoievski (mai multe proze, între care și romanul Eternul soț), I. S. Turgheniev, Un cuib de nobili (1967), Rudin (1967), În ajun (1969) ș.a. Se adaugă câțiva autori sovietici - Mihail Șolohov, Pământ desțelenit (I-II, 1949, 1960) ș.a. Dar cea mai importantă, probabil și cea mai bună ca nivel literar (dată fiind și colaborarea cu Ștefana Velisar
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
colaborare cu Dorin Gămulescu); Vladislav Vancura, Trei râuri, București, 1966 (în colaborare cu Alexandra Toader); F. M. Dostoievski, [Proză], în Opere, I, II, IV, București, 1966-1969, Eternul soț, îngr. și postfață Grigore Storin, București, 1992; I. S. Turgheniev, Un cuib de nobili, București, 1967 (în colaborare cu V. Stoian), Rudin, București, 1967 (în colaborare cu V. Stoian), Fum, București, 1969; ed. București, 2000, În ajun, București, 1969, În ajun. Fum, îngr. Mircea Aurel Buiuciuc, București, 2003. Repere bibliografice: Scrisori - Ibrăileanu, II, 424-439
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
ȘINCAI, Gheorghe (28.II.1754, Râciu de Câmpie, j. Mureș - 2.XI.1816, Sinea, Slovacia), istoric, filolog, traducător și autor de versuri. Ambii părinți, Ana (n. Grecu) și Ioan Șincai, proveneau din familii de mici nobili care se ocupau cu agricultura. La școlile din Târgu Mureș, Cluj, Bistrița sârguinciosul Ș. își însușește limbile greacă, latină, maghiară, germană, precum și cunoștințe solide de literatură clasică antică, de poetică, retorică și gramatică. Remarcat, devine în 1773 profesor de retorică
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
unul din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva texte în versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea și Elegia XXV a nobilului transilvănean George Șincai...., o compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
1582. Din ordinul regelui Ștefan Báthory, crainicii au citit acuzele aduse fostului Domn al Moldovei, din care învinuiri reieșea nerespectarea tratatelor și a alianțelor (nu depusese omagiul regelui Poloniei), violarea corespondenței, incendierea și jefuirea unor sate de margine, pedepsirea unor nobili poloni 150. Același rege a dat și porunca de decapitare și execuția (călăul - spun martorii - a ucis un ins derutat, disperat, care cerea îndurare) a avut loc la 28 septembrie 1582. Văduva, Maria „Janculina” (în care unii istorici văd o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din acest proiect (se pare că, după ce s-a înscris, la Montpellier, în rândul studenților la Medicină, la 28 aprilie 1548, Despot - care își zicea atunci Iacob de Marchetti - „s-a căsătorit cu Gilette d’André, văduva ușuratică a unui nobil, al cărui copil l-a ucis, pentru a nu-l stânjeni”, a comis și o crimă, din gelozie, și „nu a divorțat oficial niciodată” de „ușuratica sa soție”279 dar presupunerea că la Curtea de la București ar fi fost pictat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau pe cele - eșuate - dintre emisarii Voievodului moldovean și Sigismund Rákóczy. Se încheiase chiar logodna dintre Sigismund și Ruxandra, desfăcută apoi - crede cronicarul sas Georg Krausdon vina familiei Rákóczy283. Se știe cu siguranță că trimișii lui Radziwstt, Mirski și Mierzynski, nobili leși, care au adus la Iași inelul de logodnă și daruri bogate pentru viitoarea mireasă, s-au înapoiat în Polonia cu încuviințarea dată de Vasile Lupu și cu un portret al domniței Maria. Poate și lui Timuș Hmelnițki, viitorul soț
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mică stipula: „Omul să fie de 15 ai, și așa să intre întru nuntă, iarea muiaria să fie de 12 ai”), înainte de 1639. I-a făcut mai mulți copii 248 - între ei pe Lupașcu (cel ce va primi titlul de nobil ardelean în 1676 printr-o diplomă dată de principele Mihail Apaffy I) și pe Anastasia, viitoarea Doamnă a lui Gheorghe Duca - și l-a văzut murind. Dumitru Buhuș, un apucător pus pe înavuțire (înaintea Dafinei, mai fusese căsătorit cu Ileana
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la moștenire”), o acceptare tacită, contestată uneori doar din motive politice. Moartea taților făcea din numele acestor bastarzi („legitimați” doar de o eventuală urcare în scaunul domnesc: în Apus, unde chestiunile privind puterea și autoritatea au fost rezolvate mai grabnic, nobilii rezervau chiar „locuri” în arborii lor genealogici pentru copiii din flori) - cele mai multe necăsătorite oficial - niște „văduve” sui-generis. Destule dintre ele nu le-au spus istoricilor cum se numeau. Ureche, de pildă, știa că Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sora ei, Chiajna, a fost măritată cu Mircea Ciobanul, după ce tatăl ei murise - ori să intre în familiile de mari boieri - Maria, o altă fiică a lui Petru Rareș s-a căsătorit cu marele logofăt Ion Movilă - sau ale unor nobili străini), de jupânese și jupânițe, de „copii nevîrstnici, încredințați până foarte târziu, mamei” (Mihnea, fiul lui Alexandru al II-lea Mircea, când a fost asociat la domnie de tatăl său, în 1574, avea - ziceam - nouă ani, iar învestirea de la Stanbul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]