913 matches
-
în toiul ei; un vânt, însă, ușor, ce suflă veșnic dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat și ne dădea putința de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Introduceți în enunțuri cuvântul corn cu sens diferit. 3. Scrieți familia de cuvinte a verbului a așeza. 4. Selectați substanivele proprii și alcătuiește cu ele propoziții. „Dobrogea e țara contrastelor. Stânca numai piatră, arsă repede de soare, e înconjurată de noianul apelor, în care gâlgâie viața de tot soiul. Marea, Dunărea cu delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
știe că ea are dreptate. Și el resimte lipsa lungilor discuții în care se bucurau să identifice gânduri și preferințe comune, același teritoriu sentimental împărtășit simplu, „natural”, ca și cum ar fi fost împreună de totdeauna. Fiecare îl „salvează” pe celălalt din noianul automatismelor cotidiene, umplându-i generos „golul existențial”. Reveniți în aceeași cameră de hotel, Profesorul și Teodora își dau seama că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a și găsit o soluție pentru a fi mai mult
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era departe. Dezamăgit așa deodată, făcu calea întoarsă spre gară. Acolo, asemeni altor călători ocazionali, se așeză pe un scaun, unde adormi, toropit de oboseala drumului, de noianul de noutăți, de grija a ceea ce va fi a doua zi. Dimineața, după ce mâncă din ce-i pregătise mama, urcă-n tramvaiul despre care știa că-l va duce la capătul călătoriei lui, care trebuia să fie începutul unui destin
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Nimic mai simplu. Ai avut o urgență de operat, care nu putea să sufere nici o amânare. ― Să-mi dea Cel de Sus tăria ca să mă comport firesc. ― Dumnezeu dă, dar În traistă nu pune. Vorbele profesorului l-au scos din noianul gândurilor neclare. Ajuns la Maternitate, a avut norocul să fie Întâmpinat tocmai de moașa pe care o cunoștea. ― Bine ați venit, domnule doctor. Să vă dau un halat. Pe urmă, trebuie să vă spun că totul este În ordine. Doamna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aduc cele necesare și le voi face imediat, domnule doctor... Deși au avut prilejul să râdă cu poftă În urma povestirii hâtre a țăranului după ce au ieșit din salon, cei doi medici au plecat tăcuți, cu privirea În pământ și cu noian de gânduri În cap. Când au ajuns aproape de cabinetul profesorului, s-au oprit... Au privit unul la altul, cu chipurile obosite, ca și cum abia ar fi ieșit dintr-o intervenție chirurgicală foarte grea. ― Domnule doctor - a deschis vorba doctorul Pas - nu știu cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în memoriile de pe front evidențiază nu numai eroismul românilor, ci și omenia proverbială a poporului nostru prin aceea că în loc de cuceritor, ostașul român în totalitate își asumă responsabil rolul de eliberator protector al vieții și avutului cetățenilor țărilor respective. Din noianul de fapte concrete de OMENIE, consemnez doar cazul micului prizonier maghiar - component al formației de muzică dintr-o unitate militară care, în loc să fie predat ca prizonier de război, este însoțit să-și vadă mama și surorile, după care este lăsat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Să-ți spun câte ceva despre Măriuța. Vei vedea și tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară, parcă adusă din paradis. Nu știu ce am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o pauză. Se vedea că fiecare cuvânt o obosea.În acest timp, Ina căută să-și amintească dacă primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului Olgăi. Nu, nu primise, dar lăsă ca totul să curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga se opri din nou. Făcu o pauză, privind străină pereții rezervei. Se vedea că altele erau gândurile înrădăcinate în mintea ei: pentru ce am chemat-o eu pe Ina și uite ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu petreceri aniversare și uneori zâmbete amare sau dulci. Dincolo de intenția ei documentară, autorul zugravește o adevarată frescă a unei Românii, mai apucată încă de generația ce a atins astazi 80 de ani. Autorul I.N.O. știe să selecteze din noianul de fapte diverse petrecute într-un secol, mostre esențiale pentru perioada respectivă, biografii necunoscute de către generația mai tânără de astăzi sau frunzărite prin manualele școlare de toată mâna și uitate o dată cu obținerea notei de trecere spre viața cea de toate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
de mână, mă asculta, Îl ascultam. Poate fi vorba despre iubire? Nu cred, urmele adânci ale amintirii lui Petre nu pot fi acoperite așa curând. A fost o agățare disperată (În termeni mai populari), a fost o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios nume, nu?). Nu mai concep să patinez fără el, savoarea gheții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
copil prost, Înfrânge-ți neputința și Îndoiala. Pășește drept Înainte, cu fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat, ba chiar te laud pentru că ai reușit să te smulgi din noianul de gânduri apăsătoare și, cum nici nu speram, te-ai avântat sus, spre răsăritul care te așteaptă cu siguranță la capătul drumului. 7 februarie 1962 (miercuri) Parcă ieri scriam 1960 În caietul meu. Ce repede a trecut vremea! Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e dușman. Atâtea frunze și atât de puține stânci... Când vântul te atinge, te aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964 (luni) Din noianul de visuri, am cules o singură realitate palpabilă, mai puternică decât cele mai sublime rătăciri În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu mă va putea ajunge În puterea de muncă. De aceea, nimeni și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai fi așteptat vreo întrebare sau chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele și superstițiile autohtonilor, perpetuate după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faci legătura!"(G. Craig, preluat de Carandino); "Sîntem sortiți să sculptăm în zăpadă iese soarele și o topește, a doua zi!"(Radu Beligan); Textul e veșnicia piesei spectacolul, actualitatea sa" (I.D. Sîrbu) ș.a.m.d. Sînt și informații importante în noianul amintirilor actorului, precum adevărata cauză a bolii lui Davila, directoratul final al Luciei Sturdza-Bulandra și verticalitatea ei de boieroaică ("ce păcat că teatrul românesc a avut o singură doamnă Bulandra!") sau cel, uitat azi, al lui Zaharia Stancu (care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bacalaureat trecut cu mai multă sau mai puțină ușurință, e menită a umple cance lariile publice sau ca stipendiști ai statului cafenele și locurile de petrecere din centrele cele mari din străi nă tate. Lipsiți de orice control, pierduți în noianul des fă tărilor sociale, acești juni, după ce au risipit cea mai mare parte a capitalului sănătății și delicateții lor morale, se silesc către finalul anilor lor reglementari a câștiga și ei un grad academic oarecare și prin el „pita lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a bătrânilor cu cei tineri. Transferul de experiență realizat pe această cale pune bazele viitoarei forme a lumii, constituind o altfel de raportare, diferită de conflictul dintre generații. * Menirea școlii este de a ne oferi tipare în care să încadrăm noianul de date pestrițe pe care-l reprezintă lumea. Dacă nu suntem mânați de dorința de a asuma pe cont propriu o înțelegere a lumii, rămânem tot restul vieții prinși în aceste cadre de raportare, formați conform unui ideal social (utopic
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vinovați", societatea ar trebui să-și schimbe atât realitățile cât și idealurile, ceea ce ar fi foarte dureros pentru majoritate. S-ar sparge în felul acesta stabilitatea sensurilor sub care membrii societății și-au așezat viața, potolindu-și în felul acesta noianul de întrebări ce stau să țâșnească în cazul fiecărui "posesor" de limbaj. * Muzica este un excelent mediu al trăirilor afective. O dovadă: anumite melodii interferează numai cu dispoziții afective bine determinate. (Din acest punct de vedere, afectivitatea este un rezonator
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai bine spus, întrebarea privind sensul existenței proprii. Așa cum dogma reușea să furnizeze suficiente conținuturi pentru a acoperi orice interogație esențială, făcând să fie uitată până și orientarea inițială a întrebării, tot astfel știința, prin puzderia sa de domenii și noianul de informații (o bună parte din ele sunt doar teorii) îngroapă tot mai adânc nedumeririle inițiale, făcând ca omul contemporan să-și rateze esența sa de ființă dubitativă. * Îmi vin în minte vorbele lui Constantin Noica: sensul existenței este a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
atâția ani în care fiecare dintre noi suntem învățați de serii întregi de profesori avem nevoie de un maestru care să ne mijlocească dezvățul, ca desprindere de norme și recunoaștere a libertății proprii. Abia această formă de anulare a unui noian de deprinderi ne va deschide către posibilitățile lumii, spărgând imaginea căreia un anume sens al educației ne-a făcut tributari. Nu revolta, ci dezvățul ca pregătire pentru alte moduri de a vedea. * Urletul omului care își vede viața ratată ia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să cred este principalul motiv al ineficienței noastre. Însă nu văd despărțirea de superficialitate nici măcar în acest context grav. * În raport cu veșnicia, superficialitatea este modul de a fi al existenței. * O carte bună este cea ale cărei rânduri se pierd în noianul de gânduri pe care ți le stârnește, contopindu-se până la indistincție cu ceea ce ai personal. Cu atât mai mult dacă în urma ei rămâne doar un "sentiment" în loc de amintirea exactă a celor spuse. Preluarea a cât mai multe citate dintr-o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un amestec de discontinuități și puncte de maximă trăire. * Care este temporalitatea specifică gândirii? Tind să cred că Jurnalul constituite o cale potrivită de a încerca deslușirea ei. Un risc al scrisului: poate dezvălui impostura în gândire pe care un noian de diplome încearcă s-o acopere. * Prin intermediul filmelor, romanelor, divertismentului și al altor lucruri de genul acesta, societatea se străduiește să ne injecteze doza de optimism necesară pentru a putea supraviețui. Romantismul transmis pe această cale reușește să creeze o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de a cădea până la limita de jos a civilizației fără ca aspirațiile totalitariste ale socialului să-ți anuleze această dimensiune a posibilului propriu. Să gândim repulsia pe care ne-o provoacă vederea și mirosul celor fără de căpătâi în sens invers, zărind noianul de condiționări sociale din perspectiva căruia judecăm. Poate că nu aparențele olfactive și vizuale ne deranjează în cea mai mare măsură, ci asumarea unui anume sens al libertății spre care nu vom avea niciodată curajul să ne îndreptăm, fiind captivi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de fiecare dată, pe baza viitorului, dreptul nostru de a judeca, acesta fiind posibil în contextul convingerii față de propria valoare. Fiecare judecată constituie astfel și o afirmare implicită a propriei valori morale, afirmare ce este posibilă doar în contextul unui noian de scuze ce ne par plauzibile. Mulțimea faptelor pe care ni le iertăm este întrecută doar de mulțimea lucrurilor pe care suntem capabili să le iertăm copiilor noștri, părinții constituind pentru copii adevărate oaze de liniște morală. Această disponibilitate de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]