1,113 matches
-
de la viața de dinainte. Nu se alesese decât cu idei dispersate și haos și cu un idol care se sfărâmase de la prima încercare. După amiază ieși de la serviciu, plictisită la culme la gândul că o să petreacă niște ore lipsite de noimă. Era acea căldură iute de primăvară ce-ți moleșea sângele. Se deschise la haină, privi vitrinele, mașinile, oamenii. La marginea trotuarului zări un câine mort, era rigid, cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drept. Părul îi era prins cu o agrafă mare, maro și cînd întorcea puțin capul, îi zăream urechea mică, albă. Din când în când îmi adresa și câte un cuvânt. Uneori aveam ce să-i răspund, alteori erau vorbe fără noimă sau chiar nu auzeam ce spune, dar se pare că ea nu se sinchisea nici dacă-i răspundeam, nici dacă nu-i răspundeam. Când termina ce avea de spus, își vedea mai departe de drum. Eu mă consolam în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
data trecută, ne-am plimbat pe străzi. La un moment dat am intrat într-o cofetărie, am băut cafea, iar ne-am plimbat, seara am luat cina împreună și ne-am despărțit. Ea a vorbit cu întreruperi, uneori chiar fără noimă, dar se părea că nu o deranjează și nici eu n-am făcut vreun efort anume ca să întrețin o conversație. Am discutat despre tot ce ne-a dat prin minte - despre viața noastră zilnică, despre facultate - dar doar frânturi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar nu-i văzu decât umbra. O auzi spunând: — Of, Doamne, ce oră o fi? Și se gândi: „La dracu cu ora, cui Îi păsa ce oră este?“ Pentru el n-avea nici o noimă. — Trebuie să știu ora, spuse Beth. Îi auzi pașii pe punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
R. Popescu, chiar și un Andrei Pleșu, (ultimul a avut grijă să se afle foarte aproape, în pofida deosebirilor dintre ei, de cei trei președinți pe care i-a avut România după înlăturarea lui Ceaușescu). S-a vorbit, și nu fără noimă, despre intelectualii "băsiști". Magnetul puterii acționează încă asupra unor mult ambițioși intelighenți. De aceea chestiunea pe care ați ridicat-o este cu deosebire fierbinte. Ea urmează a fi dezbătută în continuare, foarte probabil multă vreme de-acum încolo. Deoarece, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă, de adâncirea în prostie a oamenilor. Pentru Cehov, ,,sfânta sfinților" era viața. Nu murdarită, nu tăvălită în minciună și în stupida amăgire. Viața și firescul ei, trăită frumos, cu vocație, cu intensitate, altruist, generos, luată în stăpânire cu răspundere și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
poate fi inspirație de-o clipă. Când le mixezi cu straniul concert dintr-o arenă pustie, aduce a inovație. Și când, schelet narativ, alegi pietrele, pământurile noroioase, văile cu sulf ale Vezuviului, parcă se întrevede ceva consistent. Greu de neglijat noima viziunii asupra catastrofei ce-a țâșnit acum 2 milenii și, trecând prin năzuința & nesăbuința omului contemporan, explodează în stele! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Un prețios set de discuri dirijat de Constantin Silvestri Victor ESKENASY Dintre cele în jur de 35 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dar era altceva, cu totul altceva, atunci nu se gîndea că va fi vreodată puternic, dar cînd a devenit s-a străduit să ascundă cît a putut de mult acest secret. De aceea, aparent, lua măsuri bizare, dădea dispoziții fără noimă pentru cei care le primeau, păstrînd pentru el, cu avariție, cu gelozie, înțelesul acestora. Și ținea atît de mult la acest fel de a lucra, încît nu dădea nimănui nici o explicație, zicîndu-și și spunîndu-le celor care îndrăzneau să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de soră-sa drept "un tânăr care scrie") și îl ascultam uluit, fiindcă aflam pentru întîia oară că Liviu Rebreanu era în declin, Ionel Teodoreanu eșuat într-un lirism fără frână, cu subiecte fanteziste, și Cezar Petrescu în vorbărie fără noima... îi plăcea în schimb doamna Bengescu, Camil Petrescu, Sadoveanu, Mircea Eliade... Tocmai citisem și eu Maitreyi și Huliganii. "Scriitorul trebuie să ne inițieze în ceea ce există dincolo de realitatea vizibilă, spunea el... Revelația lucrurilor deja știute s-a produs în secolul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și eu de mine... Nu-și învelise frumosul ei picior gol. Și-l întinse fratern peste ale mele. "Ești urât, îmi șopti, dar ceva te transfigurează... o, ceva terifiant... toate vălurile cad în fața ta..." N-am înțeles aceste cuvinte fără noimă, dar îmi plăcea că era supusă, fericită, toropită și pierdută... Am apucat-o de umeri și am ridicat-o și ea și-a dres părul fără să-și deschidă pleoapele. I-am șoptit la ureche să-și vină în fire
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un urs, dar nu ca toți urșii. Căutătura aceea pe care a strecurat-o de două ori peste umăr a fost o căutătură mai ageră decât a unui om. Într-adevăr, l-a îndemnat, înșelându-l, într-o urmărire fără noimă. Se trezește, asupra serii, la depărtare de cel puțin trei ceasuri de casă. Și din această mlaștină a mistreților se ridică în juru-i o pâclă umedă. Înserarea cade repede, ca și cum ar ninge asupra zăpezii funingine. Și din râpi urcă neguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele mele, am înțeles mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblînzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorîndu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți "el" s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. ― Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi doi. ― Noi doi? Cuvintele acestea n-aveau nici o noimă. Din oglinzi reverberau nenumărate chipuri care semănau cu "noi doi". Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. "Îți împute gardul", îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să nu aibă. Dar uite că și uitasem... m-am zăpăcit de tot. - Atunci, sunați-l! Oamenii au uitat, însă, un adevăr foarte important: nimic pe această lume nu este sigur. Toate sunt relative. Deci, și vremea. Că nu fără noimă zic meteorologii: timpul probabil. Adică presupus, nesigur, aproximativ, sau mai știu eu cum să-i zic. - Vezi că iar s-au înșelat? - Se mai întâmplă... - Da, dar au pus pe jar atâta lume... - Bine că n-au pus-o pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în mânecă. Planurile se suprapun, se întretaie, se despart..., totu-i, aparent, fără noimă, însă, logic plauzibil... S-a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici n-o aveau, să iasă din anonimatul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe nenumărate... Cinci dintre ei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a spus că trăiește cu un tip, a plâns ca un prost, dar s-a vindecat. Până a întâlnit-o pe Domnița, câțiva ani după aceea, n-a mai iubit pe nimeni. A avut mereu convingerea că toate fuseseră fără noimă și se va întoarce. A avut dreptate. L-a căutat după ce dispăruse Domnița, nu i-a explicat nimic, nici el n-a mai vrut să afle, în fond atât de inexplicabile sunt actele noastre, încât suntem vreodată în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el s-a uitat din nou și Încă o cohortă de secunde a căzut În hăul timpului. — Albastră ca bolta cerească, domnilor. URMAREA Ceea ce a făcut Amory de la Începutul lui septembrie până primăvara târziu a fost atât de lipsit de noimă și de finalitate, Încât parcă nici nu merită consemnat. Firește, i-a părut rău imediat, de tot ceea ce pierduse. Filosofia personală a succesului Îi căzuse În cap ca un duș rece și căuta acum explicații. — Propria-ți indolență, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
arborele funerar. Pentru mentalitatea populară, arborele cosmic este singura „cale de trecere” în „lumea de dincolo” a sufletului defunctului. Cunoaștem ipostazele funerare ale arborilor cosmici „tipici” la români : bradul și mărul. Dar în cazul paltinului ? Face el excepție de la această „noimă” a menta lității mitice ? Se pare că nu. Cu viguroase caractere cosmice, regăsim paltinul și în ipostaza de arbore funerar, bine reprezentat în folclorul mitic românesc. Cea mai spectaculoasă imagine a paltinului funerar o conțin cântecele rituale de „petrecere a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prunci, care urmau să fie crescuți izolați, într-o colibă goală a stânei, fiind alăptați de capre. Suveranul voia astfel să afle „care va fi prima vorbă pe care o vor rosti copiii, după ce vor trece de vârsta gânguritului fără noimă”. Într-o zi, după vreo doi ani de completă izolare, cei doi copii au început să strige cuvântul bechos, care înseamnă „pâine” în limba frigiană (19). „în acest fel - conchide Herodot -, încredințați prin dovada faptelor, egiptenii au căzut la învoială
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Tatăl ceresc, Iisus a primit toate suferințele fără crâcnire. Apoi, după trei zile a înviat din mormânt și s-a urcat la ceruri. Samuraiul nu înțelegea cum putea un om ca Velasco să creadă într-o poveste atât de fără noimă. Nu putea înțelege cum de străinii credeau în ea cu adevărat. La fel de ciudat i se părea faptul că se găseau și în Japonia oameni care urmau asemenea învățături ce-ți stârnea de-a dreptul râsul. „Toată lumea știe bine cât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului li se păreau ciudate și lipsite de noimă. Îngenuncheat lângă ei, Velasco le explică în șoaptă: — Pâinea aceea este trupul Domnului. Vă rog să vă luați după mine și să vă închinați în fața pâinii și a Sfântului Potir pe care vi le va înfățișa episcopul. Biserica era învăluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bolnav, sfârșea la groapa comună. Și de Eliade m-am simțit aproape când, din Lisabona, dădeam ture prin Cascais, Estoril ori Sintra. Voroava cu mai bine mai târziu decât niciodată nu-și va fi pierdut, în ce mă privește, nici noima, nici noica. Crezi că teoria soluțiilor imaginate, care se mai numește și patafizică, poate să extragă România din viața latrinoasă actuală și s-o depună pe un mal? Dacă ai fi om politic, cu puteri de dictator "luminat", care ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]