1,105 matches
-
aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi se amuza cu laicizarea cerului mitic elin: "Apollo-i profesor de mandolină", "Hercule-i petrolist dactilograf / Și Joe însuși, farmacist de treabă..." Analog, Liviu Ioan Stoiciu pune între paranteze noimele sacrului mitologic și, concomitent, supradimensionează realități precare din perimetrul "Cantonului 284". Zeități și semizei, Apollo, Hermes, Niobe, Tantal, Ixion, Hera, Danaidele și nu numai, figuri de veche vogă citațională, devin personaje fără nimb. Lui Cronos, fiul cantonierului de la Adjudu-Vechi i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Shoah, entitate în sine, rigidizată, iudaizată și particularizată la extrem riscă, paradoxal, să devină abstract și opac pentru ne-evrei. În același timp, alt paradox, shoah a devenit un fel de substantiv comun. Deja a început să fie folosit fără noimă pentru a desemna acte sau fapte fără măsură comună cu realitatea a ceea ce a fost această exterminare, care i-a privit în principal, chiar dacă nu exclusiv, pe evrei. Răspuns la reificarea efectuată de evreii înșiși. Reacție printr-o libertate de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urbane în Crișana și Transilvania. Au fost fondate orașe în preajma unor așezări defensive ridicate de populațiile întâlnite de unguri în calea lor, respectiv vlahi, slavi sau turanici (Oradea, lângă Biharia; Cluj, probabil lângă Gilău; Cuvin, lângă Arad). Este, deci, fără noimă a spune că maghiarii nu au întâlnit pe nimeni atunci când au ajuns în Transilvania. Dacă, de regulă, în interiorul arcului carpatic, dezvoltarea burgurilor s-a reușit cu sprijinul coloniștilor sași, în exteriorul lui, maghiarii au înființat singuri orașe importante. Astfel, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dreaptă, dar el îi imprimă o pulsație; tot așa românul iubește stihialul, dar acestuia el îi dă un aspect sub care palpită viața. Pe acest plan de semnificații „stângăcia” încetează de a mai fi stângăcie, fiind ridicată la rang de noimă. (Ibidem, p. 288). Credința creștină a majorității locuitorilor se ghidează tot după un principiu binar: fapta bună și păcatul, omul bun și omul rău, raiul și iadul, piaza bună și piaza rea, diavolul și spiridușul, ceasul rău și sfânta cruce
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
scrii în limbile astea «civilizate», convenționale” (23 februarie 1979 Ă 362). Astfel, sensul, adică adevărul, s-ar naște nu din numirea exactă, ci din adâncimile întunecate ale limbii. Se întreabă într-un loc: „Cum să traduci în franțuzește: Purtăm o noimă împreună?” (26 iunie 1973 Ă 503). Intraductibilitatea, sensul adânc, scris de istorie, miezul de durere, iată ce-i provoacă lui Cioran admirația: „nu încetez să mă minunez de resursele idiomului «nostru», mai poetic chiar și decât germana” (idem). De nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
degrabă în sfințenie decât în înțelepciune. Înțelepciunea e, în viziunea lui, mai degrabă consecința unei abandonări: „Principalul atribut al înțelepciunii este dezabuzarea. În ea stă diferența dintre înțelepciune și sfințenie. Un sfânt nu e niciodată dezabuzat. Și, într-adevăr, ce noimă ar putea avea un sfânt dezamăgit?” (III, 35). Oricum, a deveni înțelept înseamnă pentru Cioran o trădare de sine. În absența altui antidot, îl încearcă pe acesta. Din nefericire, conștiința neputinței e mai puternică: „Drama mea: sunt un violent pornit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
chiar îl întâlnește pe Dumnezeu: uneori când îi ascultă pe Mozart și pe Händel, de fiecare dată când îl ascultă pe Bach. Notează într-un loc: „Mesia de Händel. Paradisul trebuie să existe, sau măcar să fi existat Ă altfel ce noimă are atâta sublim?” (I, 31). Altundeva: „Recviemul de Mozart. Plutește în el un suflu de dincolo. Cum să crezi, după asemenea audiție, că universul n-are nici un sens? Trebuie să aibă un sens. Sufletul, ca și înțelegerea, refuză să admită
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector. Da', iaca, nu i-ați părăsit. Bravo! Prietenul la nevoie se cunoaște. (nici vecinii, nici cei ai casei nu deslușesc noima purtării bunicii) Ei, da ce stați așa care încotro? Ia poftiți la masă. Îmi place. Acum iar o luăm de la început! (dar pentru că nimeni nu știe ce să facă, bunica rostește " Poftim la masă" cu o autoritate care-i determină
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
permanentă interacțiune ontologică. Aristotel definea metafora ca "trecere asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie".45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă clarității filosofice. Odată cu G. Vico, metafora a fost repusă în drepturi: plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Intrucât nu ajunseseră la un acord asupra soluțiilor problemelor, cineva a propus să fie consultat George Mavridi. Un grup de tineri a mers pe bulevard, unde acesta “își făcea veacul”, cum se spune, adică putea fi găsit umblând fără nici o noimă în cea mai mare parte a timpului și i-au cerut ajutorul. “In doi timpi și trei mișcări”, acesta le-a rezolvat problemele. Astfel Mavridi, bătaia de joc a copiilor din oraș, a găsit imediat soluțiile problemelor cu care “bacalaureații
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o cale comună de acțiune universitară, bazată pe colegialitate și respect reciproc, cale pe are Alexa Visarion nu a ezitat să-mi întindă o mână de ajutor. Mediul școlii noastre doctorale a devenit un areal special în care curajul cercetării, noima aprofundării și baletul ideilor forță au condus la formarea unei stări de spirit pozitive și constructive. În condițiile delicate ale translării programelor tradiționale de învățământ superior artistic spre sistemul propus de Procesul de la Bologna, studiile doctorale au fost reformate de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai multe ori, corect paliativ (palliativo, it.; palliatif, fr.) a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării patetice și însoțite când pe la mijloc, când pe la încheieturi, ca de un prospect sau mod de întrebuințare erudit, poemele se succed conform unui bun-simț ca paradox și demitizare-șoc, în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mereu elegant fără ostentație, instaura la masa acelor "întâlniri admirabile" o atmosferă de noblețe colocvială, de bricolage, din care nu era exclusă frivolitatea ceremonioasă sau deocheată, ironia, paradoxul, acele inimitabile jeux de mots, de un comic irezistibil, unele pline de noimă, miez și săgeți, cu adresă socio-politică, pe care le va profesa mult mai târziu, în scris, Luca Pițu. C. M. I. va frecventa localurile bucureștene cu aerul celui ce se imolase pe altarul cărților ("la chair est triste, hélas, et j
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
textura ocultă. Analiza cărții lui Mateiu Caragiale este pilduitoare pentru tipul de abordare C. M. I.: estetica lui Mateiu este una apofatică (clădită de categorii negative). C. M. I. a avut nostalgia vieții ca operă de artă (vezi Oscar Wilde), cu o noimă imposibil de descifrat, deși totul se petrece la vedere printr-un exces de transparență. Simplitatea și limpezimea naturală a trăirii, în chip paradoxal, se află sub perpetua excomunicare a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o minunată cadarcă, în cantități nelimitate, arbitrii festivalului au devenit ceva mai indulgenți, jurînd că nu vor face "un caz", la București, din suspendarea spectacolului Teatrului German... Întîmplări aproape vesele cu Sorin Postolache Vreau să (re)reamintesc, fiindcă au avut noima lor, două episoade din viața-mi de navetist cu "foaie de drum" de la Asociația Umoriștilor, în care cunoscutul caricaturist Sorin Postolache a deținut și el un rol principal. Primul: mergeam, prin '98, un grup măricel de "păliți", din București, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
este a face activă o zonă obscură a cunoașterii noastre, copleșite de superpoziția timpului. În durata pură, alcătuită de toate momentele "întregului sufletesc", conștiința conservă o esență spre care însăși tinde, precedată de emoția regăsirii, în formă intuitivă. Coincidența are noimă filosofică și o sursă comună, speculația intuiționistă. "Ucenicia" lui Anton Holban la școala proustiană apare ca o deschidere spre analiza trăitului, și mult mai puțin ca o contagiune estetică majoră. Lipsindu-le marea construcție, natura revelatorie a explorării interioare a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care nu țineau de civilizația lor, care nu le vorbeau limba, care nu reușeau să le-o înțeleagă; bolboroseală ininteligibilă, bla-bla-bla plin de onomatopee (barbar), graiul lor nici nu părea a fi un grai, ci un fel de gângurit fără noimă. După Lévi-Strauss (Rasă și Istorie), cuvântul "barbar" trimite, din punct de vedere etimologic, la ciripitul nelămurit al păsărilor. Fie el egiptean sau hun, cel care nu vorbește greaca sau latina nu deține logosul (discursul limbaj și rațiune totodată) și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și simții că mă înfior până în adâncul ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări, și văzui că din partea lor nu voi avea ajutor. Mai apoi mi s-a strecurat în închipuire un gând, ca un crâmpei de cântec măiastru: ,,Ce dulce trebuie să fie odihna în mormânt!" Gândul sosi încet
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul cum le poate depăși sau cum poate urca, valorizându-le, mai aproape de Dumnezeu. Viața de acum este ca o luptă în stadion sau în arenă, însă viața viitoare e cunună. Tentațiile de tot felul, bolile, suferințele și
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul cum le poate depăși sau cum poate urca, valorizându-le, mai aproape de Dumnezeu. Viața de acum este ca o luptă în stadion sau în arenă, însă viața viitoare e cunună. Tentațiile de tot felul, bolile, suferințele și
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
era contaminat de mediul în care intrase după ce se despărțise de editură (primul "job" post-decembrist). Citea deci cu o anume iritare seria de Insem(i)nări artificiale apărute în volumul editat de Institutul European în 1992: i se părea fără noimă insistența asupra raporturilor autorului cu apa și limbile, dincolo de simpatia pentru persoana Luca Pițu. Și mai ales nu pricepea ce legătură este între recurența acestor teme care-i "săreau în ochi" și nu-i permiteau să ordoneze biografemele convocate în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
denunță ceaușismul (la putere sau rezidual, manifest sau virtual în mediile "academice")72pentru a susține noile oportunisme sau conformisme. *** Revenind la oile noastre (diferențiate doar de o lungime de {i} în engleză de vapoare), rămâne să încerc a căuta o noimă recurenței înotului ca depășire de sine (până la proiecția mistică din primul pasaj). Schematizând, am doar două opțiuni: * Cea simbolică în ordinea freudo-lacaniană73 în speță narcisismul; soluția poate stârni mulțumirea celor vizați de vorbele grele ale lui Elpi timp de un
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă, naumian. Efecte inedite obține scriitoarea atunci când adoptă stilul unei eleve cu înclinații certe literare și care își face temele sau completează jurnalul: "Liviu e coeg de școală cu Paul, de doi ani e învățător într-un sat mic din sud
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
chit că aceasta are răceala unui cadavru, cum spune și titlul cărții, Pielea rece. Atacurile monștrilor la far, tot mai frecvente, nu-i mai îngăduie nici o iluzie, făcându-l să trăiască cea mai absurdă dintre epopei. Coșmar. Paroxism. Lipsă de noimă. Abis și agonie. Drept care orice exigență morală cedează și naratorul nu pregetă să se împerecheze și el cu mascota, într-un soi de viol consimțit, departe de far și de ochii "proprietarului". Cel ce-l învinuise pe Caffó de zoofilie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]