1,188 matches
-
încheierea ultimei pagini, ca aceea să fie și ultima, dezicându-se mereu de propriul cuvânt, Cioran și Sábato au scris că să se vindece pe ei, dar și pe ceilalți, chiar dacă, adesea, rândurile scrise au pledat pentru moarte, sinucidere sau nonsens: "De fapt, spune Cioran, am scris din necesitate. Literatura, filosofia, mai știu eu ce, n-au fost pentru mine decât un pretext. Important a fost scrisul că terapie"2. Ajuta o operă al carei subiect este tocmai să arate că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
arta cu adevarat, "la arta cu A mare", nu la modă aceea frivola a celor care o profanează, că arta naște din tragedia care este viața însăși și, exprimând această tragedie, în mod paradoxal, "suntem salvați de la nebunie și de la nonsens, pentru că orice creație este speranța 113. Artă pentru Sábato este descrierea sufletului artistului: "Când Van Gogh pictează o biserică, în realitate pictează acolo sufletul său, conflictele sale interioare"114. Un scriitor are, spune Sábato, ceea ce se numeste "facilitatea scrisului", care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-dogmatizarea a fost unicul mijloc de a pune capăt imediat certurilor iscate de interpretări. Acest mijloc, insuficient pentru salvgardarea unității bisericii ca instituție socială, era însă periculos pentru biserică în calitatea ei de apărătoare a adevărului esențial. Pentru a masca nonsensul și incoerența acceptării prin intermediul cuvintelor, a trebuit să se recurgă la inventarea dogmelor, încălcîndu-se extrem de mult principiul fidelității față de Scripturi, ceea ce a dus în cele din urmă la schisma dintre biserica romano-catolică și biserica ortodoxă, în sînul aceleeași biserici romano-catolice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de satisfacere a materialității și sexualității adesea exaltate sau inhibate imaginativ, dar mai ales și înainte de toate adevărul spiritului față de el însuși prea ușor pradă autosupravalorificării mincinoase vanitatea -, promisiune falsă de satisfacție principială. Tot ce are legătură cu sensul și nonsensul vieții este supraconștient sau subconștient imanent: spiritul valorificator, judecățile de valoare juste sau false, avertismentul salutar al supraconștiinței etice, sentimentul de culpabilitate, totul este imanent vieții psihice și poate deci fi ridicat introspectiv la nivel conștient și supus autocontrolului. Tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din jur. Totul este valoare sau non-valoare (ca satisfacție autentică sau neautentică), deoarece totul este valorificare obiectivă sau afectivă a sinelui, a celor din jur, a situațiilor întîmplătoare și în cele din urmă a vieții înseși, a sensului sau a nonsensului, a valorii sau a nonvalorii ei. Toate judecățile de valoare indiferent dacă sînt corecte sau nu au o forță motivantă nebănuită cu putere purificatoare sau de pervertire simțită imediat. Orice discuție în afara experienței este inadmisibilă. Cu titlu de experiență, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfăcător la asemenea întrebări. O speranță care nu se confirmă. „Cuvântul înainte“, ca și unele formulări din text (de exemplu, 4.003: „Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sunt nonsensuri.“ *) sugerează că ceea ce se propune este o nouă respingere a pretenției filozofiei de a reprezenta cunoașterea noastră fundamentală despre lume
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
4.003: „Cele mai multe propoziții și întrebări care au fost enunțate despre chestiuni de ordin filozofic nu sunt false, ci sunt nonsensuri. De aceea, nu putem să răspundem deloc unor întrebări de acest tip, ci doar să constatăm că ele sunt nonsensuri.“ *) sugerează că ceea ce se propune este o nouă respingere a pretenției filozofiei de a reprezenta cunoașterea noastră fundamentală despre lume sau despre condițiile posibilității experienței. Cu alte cuvinte, atât o respingere a metafizicii clasice, cât și a metafizicii înțeleasă ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Aici se spune că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște până la urmă că propozițiile cărții - propoziții despre realitate și despre limbaj în genere, despre relația dintre limbaj și realitate, despre ceea ce este „mai înalt“, adică despre valori - sunt nonsensuri, în utilizarea care se dă acestei expresii. Sunt nonsensuri care clarifică însă. Servindu-se de ele și apoi depășindu-le - aruncând scara pe care a urcat -, cititorul va ajunge să vadă lumea în mod corect. Se poate afirma că de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
autor va recunoaște până la urmă că propozițiile cărții - propoziții despre realitate și despre limbaj în genere, despre relația dintre limbaj și realitate, despre ceea ce este „mai înalt“, adică despre valori - sunt nonsensuri, în utilizarea care se dă acestei expresii. Sunt nonsensuri care clarifică însă. Servindu-se de ele și apoi depășindu-le - aruncând scara pe care a urcat -, cititorul va ajunge să vadă lumea în mod corect. Se poate afirma că de modul cum va fi înțeles acest pasaj depinde modul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în formulări a căror numerotare începe cu cifra 6. Aici se vorbește despre enunțuri ale logicii, matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
enunțuri ale logicii, matematicii, științelor naturii și ale filozofiei tradiționale. Doar enunțurile științelor naturii sunt propoziții. Celelalte vor fi caracterizate drept enunțuri lipsite de sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sens sau drept nonsensuri. Deosebirea dintre enunțuri lipsite de sens - enunțuri ale logicii și matematicii - și nonsensuri - enunțuri ale filozofilor - este exprimată astfel în 5.5303: „în treacăt fie spus, a afirma despre două lucruri că sunt identice este un nonsens, iar a spune despre un lucru că este identic cu sine nu spune nimic“. Acea evoluție a intereselor și preocupărilor lui Wittgenstein, care își găsește expresia finală în Tractatus, a fost prezentată de un comentator astfel: tânărul Wittgenstein a fost
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acela de a permite recunoașterea formei corpului.“ Ceea ce se are în vedere este că în expresiile limbajului comun forma logică nu se prezintă adesea în mod clar. De aceea, expresii care sunt, din punctul de vedere al formei lor logice, nonsensuri, ne pot apărea drept propoziții cu sens. În contrast cu expresiile în cazul cărora încălcarea regulilor sintaxei logice este evidentă (exemplul dat în 4.003 este întrebarea „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. Ceea ce se cere, prin urmare, nu este reformarea limbajului cotidian, ci punerea în evidență a formei logice a propoziției și, în acest fel, identificarea și înlăturarea unor nonsensuri ascunse, precum și prevenirea apariției lor.29 Considerarea feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
logice a propoziției și, în acest fel, identificarea și înlăturarea unor nonsensuri ascunse, precum și prevenirea apariției lor.29 Considerarea feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. 4. Ce este „ontologia Tractatus-ului“? Cum am menționat deja, versiunea finală a Tractatus-ului a fost produsă de Wittgenstein pe baza însemnărilor cuprinse în caietele de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu se poate spune nimic. Formulări precum cele de la 1 la 2.062 nu sunt, prin urmare, expresii descriptive, adică propoziții. Malcolm recunoaște că Wittgenstein are în vedere tocmai „enunțurile ontologice“ atunci când afirmă, în 6.54, că propozițiile sale sunt nonsensuri. În acest punct, interpretarea lui Malcolm devine greu de urmărit. El se întreabă dacă atunci când califică aceste enunțuri drept nonsensuri, Wittgenstein acceptă că ele sunt „metafizice“ și răspunde că aceasta nu ar fi o concluzie care se impune cu necesitate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
propoziții. Malcolm recunoaște că Wittgenstein are în vedere tocmai „enunțurile ontologice“ atunci când afirmă, în 6.54, că propozițiile sale sunt nonsensuri. În acest punct, interpretarea lui Malcolm devine greu de urmărit. El se întreabă dacă atunci când califică aceste enunțuri drept nonsensuri, Wittgenstein acceptă că ele sunt „metafizice“ și răspunde că aceasta nu ar fi o concluzie care se impune cu necesitate. „Este posibil ca, deși poziția lui era antimetafizică, el să fi introdus idei metafizice în opera lui, fără să le
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
obiecte“, despre „substanța lumii“ se referă la trăsături necesare proprii limbajului în genere. Despre aceste trăsături nu se poate spune nimic în sensul că ele nu pot fi descrise. Citite ca enunțuri descriptive, propozițiile ontologice ale Tractatus-ului sunt, prin urmare, „nonsensuri“ deoarece pretind că spun ceva despre ceea ce nu se poate spune, despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, iar nu contingent.46 Este ceea ce ar fi fost indicat, fără dubiu, în 6.54. Deși sunt nonsensuri, aceste propoziții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin urmare, „nonsensuri“ deoarece pretind că spun ceva despre ceea ce nu se poate spune, despre forma logică a limbajului, despre ceea ce este necesar, iar nu contingent.46 Este ceea ce ar fi fost indicat, fără dubiu, în 6.54. Deși sunt nonsensuri, aceste propoziții clarifică însă prin ceea ce „se arată“ în ele. McGuiness subliniază că în Tractatus limbajul nu este explicat prin trăsături care ar fi proprii lumii independent de limbaj. Un discurs despre asemenea trăsături ale lumii va fi unul prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
activitate“. Cititorii care caută în Tractatus o „doctrină“ vor presupune că autorul propune un criteriu pe baza căruia pot fi definite și distinse propozițiile științelor de „propozițiile lipsite de sens“ (adică de conținut informativ) ale logicii și matematicii și de „nonsensurile“ care sunt „propozițiile filozofice“. Asemenea cititori au fost și admiratorii lui Wittgenstein din Cercul de la Viena. Ei credeau că Tractatus-ul conține, chiar dacă nu într-o formulare așa de explicită ca cea pe care și-o doreau, un criteriu al semnificației
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce nu se poate spune nu ține ea însăși de domeniul a ceea ce se poate spune. Pentru Wittgenstein este vorba de o distincție care „se arată“ în forma logică a expresiilor, în simbolism. Nonsensul va putea fi, prin urmare, înlăturat prin simpla inspectare a simbolismului. Orice încercare de a formula un criteriu care desparte propozițiile de alte expresii ale limbajului nu este, până la urmă, decât o încercare de a spune ceea ce nu poate fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate fi descrisă „esența limbajului“, care este și „esența lumii“. Prin notația conceptuală propusă în Tractatus devine clar că acele propoziții care spun că ceva este obiect, proprietate, număr, nume sau propoziție, adică propozițiile în care intervin concepte formale, sunt nonsensuri. Autorul se exprimă clar și categoric în această privință. 4.12: „Propoziția poate să reprezinte întreaga realitate, dar nu poate reprezenta ceea ce trebuie ea să aibă în comun cu realitatea pentru a o putea reprezenta - forma logică. Pentru a putea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ceea ce rezultă este că propozițiile Tractatus-ului, care nu sunt propoziții ale științelor naturii, ci „propoziții filozofice“, sunt tot atâtea formulări despre ceea ce „nu poate fi spus“. În măsura în care se pretinde că spun ceva despre ceea ce nu poate fi spus, ele sunt nonsensuri. Această observație ne conduce direct la penultimul paragraf al lucrării, paragraful 6.54: „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel ce mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri, dacă prin ele - sprijinindu-se pe ele - s-a ridicat deasupra
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]