1,216 matches
-
ceea ce se ascunde în obișnuințele noastre cele mai intime, de ceea ce ne face o nesfârșită plăcere să spunem. Până atunci însă locul privilegiat al celor absurde va fi văzut în credințele și spusele celuilalt. Firește, raportarea la celălalt și identificarea nonsensului care i-ar fi propriu cunoaște complicații nesfârșite. Nevoia de identificare a nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele de durată compun, în cazul fiecăruia dintre noi, un gen de metafizică latentă (cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o nesfârșită plăcere să spunem. Până atunci însă locul privilegiat al celor absurde va fi văzut în credințele și spusele celuilalt. Firește, raportarea la celălalt și identificarea nonsensului care i-ar fi propriu cunoaște complicații nesfârșite. Nevoia de identificare a nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele de durată compun, în cazul fiecăruia dintre noi, un gen de metafizică latentă (cum îi spune Willard van Orman Quine). Imediat ce aceasta va întâlni o altă metafizică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
priu, mergând până în punctul în care, așa cum intuiește Rimbaud, eul însuși este celălalt. Poate fi regăsit cu ceea ce omul rostește incomprehensibil în propria limbă și cu fiecare „acasă“ în care nu se simte acasă (Bernhard Waldenfels). În astfel de situații, nonsensul se constituie altfel decât atunci când alteritatea se delimitează după criterii neutre, exterioare. Nu mai înseam nă neapărat ceva propriu unui alt sine, cum sugerează enunțul lui Sartre. Sau dacă totuși trimite către celălalt, acest celălalt fie ne este intim, locuind
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cum sugerează enunțul lui Sartre. Sau dacă totuși trimite către celălalt, acest celălalt fie ne este intim, locuind în noi înșine, fie orientează către un dincolo inepuizabil ca atare. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 97 90. Secțiunea a treia APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 13. Spaime noi în fața unor propoziții metafizice Am văzut deja că multe pot să apară străine sensului comun, această posibilitate fiind variată și într-un fel fără granițe. Însă altceva ne reține acum, faptul că omul dorește să recunoască nemijlocit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
feluri, ludic și literar, cotidian sau metafizic, ri tualic și religios. Cu orice formă de expresie are această posi bilitate, cuvântul oferind probabil forma sa privilegiată. Însă, cum bine știm, oamenii nu se deschid în același mod către ceea ce numesc nonsens. De exemplu, acela care contează mai ales pe simțul său analitic, logic, nu s-ar arăta deloc încântat de cele spuse mai sus. Ar putea crede că e vorba totuși de simple divagații cu aer speculativ. În consecință, va susține
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sus. Ar putea crede că e vorba totuși de simple divagații cu aer speculativ. În consecință, va susține că e necesară o altă manieră de a vorbi, mai precisă, care să respecte cu strictețe câteva condiții logice. În acest caz, nonsensul și-ar face loc atunci când, prin felul de a vorbi, ar fi violentată logica însăși. Să revenim puțin la Rudolf Carnap, cel care a susținut că tocmai propozițiile se supun categoriei sensului, doar ceea ce enunțăm poate fi cu sens sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
termeni pe care îi consideră fără semnificație: „principiu“, „Dumnezeu“, „idee“, „absolut“, „necondiționat“, „infinit“, „ființă“, „neființă“, „ființă în sine“, „lucru în sine“, „spirit obiectiv“, „esență“, „emanație“, „manifestare“, „eul“, „non-eul“ etc. A uza de acești termeni înseamnă a face loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate câteva situații care, din punct de vedere formal, pot constitui moduri ale vorbirii absurde. Simțul logic ne face să tresărim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din imaginea clasică a obiectului. Invocă frecvent entități indeterminate spațial și temporal, libere în privința cauzalității, absolut instabile și totuși reale. Nu e vorba despre nimicul ca atare, dar intervine tot mai mult o discretă familiaritate cu aparițiile nimicului și ale nonsensului. Omul de știință, în destule situații, nu le mai înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fel, de exemplu sub chipul vieții care trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se lasă văzute ele însele. Însemnările târzii ale lui Wittgenstein insistă asupra faptului că unele nonsensuri, precum cele etice APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 105 96. 97. sau religioase, devin semnificative cu privire la modul nostru de existență. Într-o discuție cu Moritz Schlick din decembrie 1929, el face observația că termenii „ființă“ și „angoasă“, din pa ginile lui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se lasă văzute ele însele. Însemnările târzii ale lui Wittgenstein insistă asupra faptului că unele nonsensuri, precum cele etice APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 105 96. 97. sau religioase, devin semnificative cu privire la modul nostru de existență. Într-o discuție cu Moritz Schlick din decembrie 1929, el face observația că termenii „ființă“ și „angoasă“, din pa ginile lui Heidegger, aduc în atenție tocmai limitele limbajului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credința că toate trebuie să fie logic corecte și tehnic evidente, cele rostite de oameni au fost împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este indecisă. La fel și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107 unul dintre paznici atunci când sunt inspectați deținuții nume rotați cu grijă, spune cu totul altceva decât în textul analistului. Ea poate descoperi absurdul lumii nemijlocite, un adevărat coșmar istoric, însă sub alte motive decât cele logic formale. Dar o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din circulație“ (ibidem, § 500). Abia când vezi ce se petrece cu o propoziție, cum și de cine este rostită, ce este în stare să facă sau să sufere, îți dai seama de posibilitatea sensului ei. Față de simpla absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului concret al unei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului concret al unei propoziții nu este încă la lucru. Astfel, unele nonsensuri sunt simple sau banale (e. g., „punctul este mic“, „cerul este sus“, „cercul este pătrat“). Altele însă pot avea o proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele situații, prin confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pătrat“). Altele însă pot avea o proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele situații, prin confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
proveniență doctă, chiar savantă. Se pot naște, în unele situații, prin confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
confuzia dintre conceptele formale și cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu se poate spune nimic: de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu se poate spune nimic: de exemplu, că lumea este infinită, că eul omenesc este fără moarte, că binele ca atare nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca obiect ceea ce nu poate fi obiect, astfel de propoziții sunt cel puțin vane. Vorbesc despre ceea ce, de fapt, nu se poate vorbi. Iar filozofia pare să nu ocolească niciodată ceea ce nu se poate gândi și nu se poate spune. Nonsensul își face ușor loc în unele întrebări filozofice: „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există obiecte“ (§ 4.1272), „Socrate este identic [cu sine]“ (§ 5.473), „există ceea ce exis tă“ etc. Însă nonsensul poate fi privit și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie a lui Wittgenstein, penultimul fragment, unde autorul se referă chiar la propriile sale afirmații. „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel care mă înțelege le recunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie a lui Wittgenstein, penultimul fragment, unde autorul se referă chiar la propriile sale afirmații. „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri, dacă prin ele - sprijinindu-se pe ele - s-a ridicat deasupra lor. (El trebuie, pentru a spune așa, să arunce scara după ce s-a urcat pe ea.) El trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
propoziții și apoi vede lumea în mod corect“ (§ 6.54). Pot surprinde pe oricine cele spuse aici. Să admitem că este inteligibil acest fragment (autorul însuși crede că poate fi înțeles: „cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel care-l înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]