1,090 matches
-
subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai putusem să le port. Mi le-am îndesat pe degete și abia am reușit să le fac să alunece. Am surprins-o pe Judy privindu-mă oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atârnate în dulap. Camera arăta ca un fel de altar. Am aruncat unele dintre bagaje direct pe podea, am așezat portbebeul și am pus copilul în el, apoi am așezat încălzitorul de biberon cu vaca sărind peste cornul lunii pe noptieră, m-am așezat pe pat și mi-am aruncat pantofii din picioare, mi-am așezat cărțile pe rafturi și mi-am lăsat geanta de farduri să se reverse pe noptieră. Cât ai clipi, camera a căpătat aspectul unei cocine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încălzitorul de biberon cu vaca sărind peste cornul lunii pe noptieră, m-am așezat pe pat și mi-am aruncat pantofii din picioare, mi-am așezat cărțile pe rafturi și mi-am lăsat geanta de farduri să se reverse pe noptieră. Cât ai clipi, camera a căpătat aspectul unei cocine de porci. Așa, acum era mult, mult mai bine. Așa, și zi, cine e acasă? am întrebat-o pe mama. Momentan, numai eu și tata. Helen e la facultate și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Intră și zi-i. Bagă frica în ea! De mine nu ascultă. Dar de tine îi e frică. —Bună, Claire! Pot să intru? m-a întrebat tata. — Stai jos, tati, i-am răspuns arătându-i patul, în timp ce ascundeam grăbită în noptieră sticla pe jumătate băută de cidru supertare. —Salut, nepoțica mea favorită, i-a zis el lui Kate. Răspunsul ei nu l-am înregistrat. —Eiiii! a spus tata încercând să pară jovial. —Ei! l-am susținut și eu pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sentimentul eternității. Datorită cărora Încetezi să rîzi. Oprire-n curbă, periculoasă, se sancționează prin lovire. Și astfel ajungi să stai prin spitale Înconjurat de domnișoare cu părul Împletit. Care te ajută ori te distrează cu figuri de balet, șpagatul pe noptieră, cu umbre chinezești, lupul, vulturul, iepurașul, Îți Întind plosca și-ți explică că există două tipuri de rîs, cel pur și simplu, cînd rîzi de lup, și cel contaminat de disperare, ură, oligofrenie, frică. De multe ori rîd pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
constatat că aparținea soțului colegei, un soț oripilat cu barbă, mi-am cerut scuze Într-o limbă necunoscută, splendida colegă m-a studiat gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimeni, a privit pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit un timp ascultând ceasurile ticăind în contratimp. Apoi s-a așezat pe taburetul din fața oglinzii ușor tulbure a noptierei, privindu-se îndelung. S-a trezit cu un ruj în mână, și-a vopsit buzele, le-a șters, și le-a vopsit din nou, străduindu-se să le dea o formă oarecare. Cum va fi arătat în tinerețe cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din urmă nici de un deceniu înființată. În rest, umbla încercând să înțeleagă orașul, prea puțin asemănător cu cel descris de Pierre Girard în Les Amours au Palais Wilson, carte doldora de diplomați și funcționari internaționali, care se afla pe noptiera ei, răsfoită doar; prelingându-se în lungul vitrinelor cu un alt gust decât al celor din București; întârziind pe podul Mont Blanc să privească lebedele de lângă insula lui Rousseau; asistând la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
centimetru, analizând ceea ce vedea: patul gol, puțin deranjat într-o parte, ca și cum vreo soră ar fi fost neglijentă, perna la locul ei, nemototolită, cuvertura întinsă și de sub ea ivindu-se cearceaful curat, dispariția paharului și a cutiei cu medicamente de pe noptieră, lipsa oricărui obiect de pe fotoliu sau măsuță, o încăpere anodină, străină și nelocuită, încât, în acea îndelungă dilatare de coșmar, a simțit cum i se oprește inima de emoție, izbit de gândul că n-o s-o mai vadă; dar neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să afle? Acum era retras ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o lumină caldă în încăperea grea de fum de țigară. Ducându-și paharul la buze, Andrei Vlădescu reușea din când în când să zărească - printre perechile dansând strâns, în oglinda mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
iarna, m-a fermecat pur și simplu. M-am întors acasă de-a dreptul fericită. Am și uitat de șefii ăia ai mei groaznici cu care nu reușesc să mă înțeleg.“ Lăsase paharul de o parte și ședea sprijinită de noptieră, iar el se întinsese cu capul în poala ei. Își încurca degele în părul lui și îi povestea. O privea de jos în sus, se simțea cuprins de o căldură ciudată și se bucura și se vedea pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îi lua din ce în ce mai mult timp; și deși era în general un amant blând și atent, pentru Rebecca aceste partide-maraton începeau să devină un calvar. O durea spatele și avea gura uscată, dar nu întindea mâna după paharul cu apă de pe noptieră ca să nu-l deranjeze pe soțul ei. El începu să mormăie ceva incoerent prin somn. Ea îi mângâie părul rărit. — ... ce m-aș face fără tine... ești atât de frumoasă... faci ca totul să fie bine... suportabil... — Taci, taci, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apoi drum până în dormitorul lui Lawrence Winshaw, unde a urmat o altercație violentă. Domnul Winshaw l-a învins pe agresor, adminstrându-i o lovitură fatală în craniu cu măciulia de cupru a scărpinătoarei de spinare pe care o ține permanent pe noptieră. Moartea a fost instantanee. Poliția n-a reușit încă să-l identifice pe agresor, care nu pare să fie din partea locului, dar a stabilit că jaful a fost mobilul pătrunderii în casă. Nu se pune problema, a adăugat un purtător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
furișe ale casei însăși. Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peisaje, minimaliste, orice: nu le pasă. Apropo, e bine așa? — Treizeci, patruzeci...? Dar n-am pictat niciodată ceva care... Da, e bine, e foarte bine. — Stai așa puțin. Se dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei de lângă pat. Phoebe auzi cum scotea din ambalaj și desfăcea un prezervativ. — Va trebui să ducem expoziția la New York, desigur, spuse Roddy, șezând cu spatele la ea și lucrând cu dexteritatea căpătată prin experiență, după ce va fi la Londra câteva săptămâni. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe colțul lui erau obiecte mai funcționale: agrafe de hârtie și o cutie de carton plină cu bilete și hârtii. Pe noptieră nu era decât un pahar cu apă pe jumătate gol, o cutie cu șervețele și o revistă, pe cărei copertă era o fotografie cu două bombardiere în zbor cu explicația „Mark I Hurricane - mândria Angliei în război“. Am zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
da, am. — Chiar ai? — Da. Coborî vocea. Cred că este blestemat. Am închis revista, după ce am aruncat o ultimă privire acelei stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi o voce necunoscută pe o bandă și ai refuza cu încăpățânare să crezi că îți aparține. Mă tenta să o consider o nouă punte spre trecut: un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Apoi, Lucila își aminti ceva și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele, pânda, tensiunea permanentă din ultimele zile, Graham se simțea dintr-o dată eliberat: nu exista nimic pe lumea asta mai plăcut decât să joace acest joc stupid de cărți cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lipsit de viață. Capitolul 6 Ultima tușă — Acum ar trebui să adoarmă, spuse Phoebe, când Roddy se lăsă pe pernă și respirația îi căpăta treptat un ritm mai lent, mai regulat. Îi luă paharul din mână și-l puse pe noptieră, apoi băgă sticluța cu pastile în geantă. Hilary îl privea calm pe fratele ei. — Întotdeauna a fost hipersensibil, spuse ea. Dar nu l-am văzut manifestându-se astfel până acum. Crezi că își va reveni? — Probabil e într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
camera din dos Michael nu treabuia să se îngrijoreze că o scoală pe Tabitha din somn. Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio cu tranzistori pus pe noptieră. — A, Michael! exclamă ea. Ai venit mai repede decât mă așteptam! E deja momentul să sporovăim și noi un pic? — John Farringdon, spuse el, trecând direct la obiect. A fost tatăl meu, da? — În sfârșit ai înțeles! Bravo, Michael! Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două. Lily și cu mine luasem mașina lui Alex și ne dusesem la magazinul Ikea, paradisul absolventului de facultate care vrea să-și mobileze apartamentul și alesesem o garnitură de mobilă dintr-un furnir de culoare deschisă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care să se potrivească cu roșul aprins al multlăudatului meu perete din cărămidă aparentă. Elegant și lejer și, nu În mică măsură, stil Zen. Era perfect pentru prima mea cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a asamblat patul și, când l-a Împins lângă peretele din cărămidă aparentă (numele codificat În Manhattan pentru „perete nefinisat“ă, am constatat că acesta ocupase deja Întreaga cameră. A trebuit să returnez comoda cu șase sertare, cele două superbe noptiere, ba chiar și oglinda Înaltă cât un stat de om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se ițeau de sub gigantul de lemn. Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]