3,544 matches
-
ați trăit spiritul acelui spațiu binecuvântat în chiar vremea copilăriei și adolescenței. Pentru aceasta vă port o caldă invidie. N-am o experiență de acest fel. Și, mai ales, n-am fost acolo, atunci. Am fost însă, într-un fel norocos pentru că primul meu coleg de cameră din timpul facultății, Ioan Mihăilescu, era din Văratec, cea atât de apropiată, din multe puncte de vedere, de Agapia. Eram fascinat de povestirile sale și, astfel, prin el am avut acces la ceea ce dumneavoastră
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
fi un factor pozitiv, și tu ca înțelept ce ești, înțelegi că vicisitudinile vieții dau unele compensații de acest fel. Îmi doresc însă, și ție, printre altele, inefabile, să fim cât mai curând iarăși laolaltă și într-o cât mai norocoasă împrejurare. N-am uitat bucuriile revederii din vara trecută, și ca mâine, sper, le vom reedita, fie chiar în altă variantă de loc și meniu. De câteva zile e aci iarăși o întorsătură minunată din punct de vedere climateric. Ce
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
ca fiind reale pentru el, câtă vreme el este voința fermă de a trăi”. Văzută așa, lumea e un vaier nesfârșit. Fericiți deci cei săraci cu duhul, în alt sens decât creștin. Fericiți cei ce nu înțeleg. Sunt unul dintre norocoșii ăștia. De mult am spus că, ajuns la capăt și întrebat ce am înțeles, răspunsul ar fi: mai nimic! „...simțim grija, dar nu și lipsa grijilor.” Greșește. În afară de griji, nimic nu simt mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
ca fiind reale pentru el, câtă vreme el este voința fermă de a trăi”. Văzută așa, lumea e un vaier nesfârșit. Fericiți deci cei săraci cu duhul, în alt sens decât creștin. Fericiți cei ce nu înțeleg. Sunt unul dintre norocoșii ăștia. De mult am spus că, ajuns la capăt și întrebat ce am înțeles, răspunsul ar fi: mai nimic! „...simțim grija, dar nu și lipsa grijilor.” Greșește. În afară de griji, nimic nu simt mai bine decât lipsa de griji. Nu suntem
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
care se sprijină pe o majoritate pe care ar geloasa și cea mai îndoielnică dictatură africană sau... anul bucuriilor și mulțumirilor clandestine. Nu, probabil că 2014 nu ar fi fost mai bun nici dacă am fi fost un strop mai norocoși, măi inspirați sau mai responsabili. Genul acesta de optimism “ajutat” cu terapia minciunii nu-mi place deloc, îmi pare rău", a susținut în continare Cristian Diaconescu. Potrivit consilierului prezidențial, "2013 a fost, fără îndoială, anul lui “nu-i destul”. El
Diaconescu, atac la politicieni: 2013 a fost anul lui “nu-i destul” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33328_a_34653]
-
în Anglia, 57 de opere de artă selectate de publicul britanic sunt expuse pe 22.000 de panouri publicitare din patru colțuri ale regatului, cu prilejul evenimentului Art Everywhere, cea mai mare expoziție de pictură organizată vreodată în lume. Printre norocoși, să zicem așa, toți pictori englezi, sunt Lucian Freud, John Constable, John William Waterhouse, Thomas Gainsborough sau Francis Bacon, dar nu sunt uitați nici contemporanii, ca David Hockney, Tracey Emin sau Damien Hirst. Există și un top 10 al preferințelor
Un alt fel de expoziție () [Corola-journal/Journalistic/3336_a_4661]
-
impunerea ego-ului propriu. Mici amorse găsite în copilărie funcționează pe post de „revanșă“ în cartea maturului pregătit să „exorcizeze“ emoția negativă încercată cândva, ca în continuarea gândită cumulativ, ca un marș al victoriei, la Proștii lui Rebreanu, și numită, ostentativ, Norocoșii. Amărâții care pierduseră trenul, în ciuda precauției de a fi în gară cu absurd de mult timp înainte, asimilați animalelor de către oficiali („vagonul cu boi îi mai hăt, în coadă“ i se spune țăranului care se năpustise spre locomotivă, fiind reprimat
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
Nouă - din Sudul Africii -, pregătită să cucerească marile metropole europene. Venea cu o zestre artistică precară, din care a încercat să scoată efecte maxime. La publicarea primului volum al memoriilor, Under My Skin, în 1996, își identifică marele atu: o norocoasă plasare pe scena publică și o prodigioasă memorie afectivă: «Unul dintre motivele pentru care scriu această autobiografie provine din faptul că îmi dau seama, din ce în ce mai mult, că am fost martorul unui timp extraordinar, sfârșitul Imperiului Britanic în Africa, și părticica
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
au urmat propriul drum, ele conturează, în pas cu vremea, niște desene surprinzător de asemănătoare: alunecarea intelectualului angajat în capcanele stângii staliniste. Mary McCarthy și Simone de Beauvoir nu s-au desprins niciodată total de păcatele capitale ale tinereții. Mai norocoasă, Doris Lessing a avut timpul să se scuture de marea minciună a secolului.” Așa avea să înceapă incredibila ei ascensiune literară, și așa a continuat până în dimineața zilei de 17 noiembrie 2013.
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
fragedă! Uitați-vă în oglindă și veți vedea pe obrazul vostru petele roșiatice și de neșters ale modului comunist de gândire - la ce bun memoria, când noi construim viitorul? - pe care vi l-au lăsat moștenire înaintașii voștri mai puțin norocoși. Lecții de istorie trunchiate À propos de subiectul ochiului magic anterior: în ORIZONT (nr. 10), Viorel Marineasa scrie: „În ultima vreme au apărut tot mai insistente îndemnuri să o lăsăm mai moale cu rememorarea ororilor petrecute pe vremea comunismului și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
are pe unde fiindcă așa sunt îngerii După mine Floarea de vișin face mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide ușa la peșteri Floarea de vișin veni și trecu în zigzag prin copaci norocoși ingenua florentină-i grăbita ghicește în palmă Ca o năluca pierii ca amăgirea unei noi pubertăți După ea flacăra șI umbră după ea aceleași chei pentru alte uși După mine din nou `naintea mea după mine să nu mai deschizi
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
caligrafiate ca să înțeleagă destinatarii neșcoliți (ce nu citiseră în viața lor decît recomandări, rapoarte, instrucțiuni și circulare), să mă opresc în fața redacțiilor de ziare, reviste, edituri ca să privesc cu jind cum ies sau intră țanțoși colegii mei de facultate mai norocoși, care trecuseră cu chiu cu vai examenele în contul bravurilor comise de părinții lor prin abataje, turnătorii sau pe ogoare". Pătrundem într-o atmosferă kafkiană. ,Coada", emblemă a sistemului ,socialist", asociată cu mai toate trebuințele existenței curente, la pîine, la
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
a mă îndrepta spre ușă și-a înfipt caninii într-un copan pe care l-a scos discret dintr-un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra în viața literară nu se vădesc mai norocoase. Spectrul ,cozii" e prezent și aci cu efecte nu mai puțin apăsătoare asupra personalității în formare, care se izbește de simțămîntul că bate la uși exclusiv închise, că asediază cetăți inexpugnabile. Simțămînt cu atît mai insuportabil cu cît temporizările fără
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în mai multe rânduri și de persoane din diferite medii, unele dintre care de certă credibilitate, altele isterice sau numai dornice a fi popularizate, precum rarii norocoși ce l-au văzut pe omul zăpezilor. Se zvonește că ar frecventa, acești mari corupți, cazinourile cele mai ruinătoare, barurile cele mai scumpe, hotelurile cele mai costisitoare, cluburile cele mai închise, fără a-și pierde consistența, că ar circula în
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
să-l împărtășesc și altora. Atunci realizez că mă caracterizează această dublă nevoie : să fiu și singur, dar și în contact cu alții. Ideea de a scrie mi-a venit astfel firesc, respirând aerul pur al pădurii, simțindu-mă la fel de norocos să fiu acolo și să fi avut cu o zi înainte o premieră la care am lucrat cu pasiune. Deși fericit, ceva rămâne totuși agitat înăuntru. Ca și cum aș datora ceva cuiva. Altora? Mie însumi ? Intenția de a scrie a pornit
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
Petniceanu. Pe jumătate de pagină sub titlul anapoda Testamentul lui Eminescu se dă un fragment de articol naționalist din, probabil, publicistică, dar sub anunțul "text comunicat de ing. Ion Ciama, președintele Asociației Avram Iancu" - de zici că domnul inginer e norocosul posesor al unui testament de care nimeni n-a aflat. Ce credeți că e alături de "testament"? Ei, bine, un poem patriotic, la nivel de clasa a III-a sau a IV-a primară, de același N.D.P.: "- Ce-i patria ? / O
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
anul ei de aur, european, dacă vreți. Și oricât s-ar încontra, literar, de aici încolo, simpaticul nostru om de stat, domnul Traian Băsescu, lucrul să se datoreze oare unei poezii numai? doar câtorva strofe de versuri bătute cu dalta, norocos, întâiași dată după Eminescu?... S-ar putea. a * Să ascultăm, așadar, cu întregul respect cuvenit funcțiunii obștești, dar și cu adâncă uimire, secretă, eventualul, vigurosul, veselul râset prezidențial, cel dintâi, cetățenesc, din ce mai credem noi azi, că este, că
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
anul ei de aur, european, dacă vreți. Și oricât s-ar încontra, literar, de aici încolo, simpaticul nostru om de stat, domnul Traian Băsescu, lucrul să se datoreze oare unei poezii numai? doar câtorva strofe de versuri bătute cu dalta, norocos, întâiași dată după Eminescu?... S-ar putea. a * Să ascultăm, așadar, cu întregul respect cuvenit funcțiunii obștești, dar și cu adâncă uimire, secretă, eventualul, vigurosul, veselul râset prezidențial, cel dintâi, cetățenesc, din ce mai credem noi azi, că este, că
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
după un război în care măcelărirea sistematică a evreilor îi aruncă pe mulți în brațele socialismului, la sânul lui utopic. În această fază, textele penibile ale foarte tânărului ,scriitor", aglomerări de clișee propagandistice în care arareori străbate raza unei imagini norocoase, nu constituie, așa-zicând, un păcat consistent, o culpă majoră. După o decadă, însă, lucrurile se schimbă în mod fundamental. Regimul deja consolidat la noi nu mai are dușmani de lichidat; și atunci îi inventează. Represaliile după Revoluția budapestană sunt
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
fie de un lot de fericite circumstanțe, pentru cei cărora noțiunea de miracol le pică greu. în cele mai puține cuvinte este vorba de o tapiserie, fin cusută cu acul, pe cât de realistă, înfățișând viața de toate zilele a unor norocoși beneficiari ai răsturnării sociale intervenite după 1944, cei care au tras foloasele imediate, dar și pe termen lung ale despuierii claselor posidente, la propriu și la figurat, mutându-se nu doar în casele, dar și în așternuturile lor, încă păstrând
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
deci întreaga cunoaștere, la necunoaștere. 2527. Nu poate exista un adevăr mai mare decât nonsensul existenței. 2528. Adevărul se roagă numai la biserica deșertăciunii în această lume. 2529. Adevărul nu va număra niciodată anii, ci clipele. 2530. Adevărul este lozul norocos al deșertăciunii. 2531. Adevărul este gara unde nu oprește niciodată trenul cunoașterii. 2532. Adevărul este peste limita necuviinței de a afirma că îl cunoști. 2533. Adevărul este prostia în stare pură în care se reflectă întreaga înțelepciune a lumii și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Asta în cazul în care o spaimă genetică nu-i zădărnicește ceasul de odihnă cu panici privind chiar siguranța cămărilor în care-și ține agoniseala - vezi faimoasa nuvelă a lui Kafka. "Cărbunarul, domn la el acasă" sună zicala franceză, certificând norocoasa istorie a unei comunități căreia sistematic nu i s-au demolat casele de către invadatori puși pe jaf și incendii. Cum, vai, ne-a fost hărăzit nouă, valahilor de la nord de Dunăre, tot cutropiți de ienicerii sub steag verde. Suspicioși, supărăcioși
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
la patru-cinci. La apogeu, el scapă miraculos și cu șase gloanțe din cele șase posibile. Dar chiar așa, povestirea nu poate apărea în volum decît după 1989. În mod ciudat, un alt prozator, Ursuianu, reiterează în alt context povestea ruletistului norocos care nu se împușcă niciodată, nici chiar cu șase gloanțe în butoiaș. Față de eroii care trăiesc fericiți pînă la adînci bătrîneți, cei care se sinucid sau măcar încearcă domină literatura română.
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
vis al luminii...” (Tăcerea din miracol), glăsuiește poetul. Vraja cuvântului își cerne strălucirea. Într-o dimineață din cuvinte... Șoptit. Tainic. „Mă-ntorn în dimineața / din cuvinte / ca-ntr-un pridvor de casă / pe care l-am pierdut. / O, fapta mea, / planetă norocoasă, / eu am să intru singur / pe ușile din față / iar tu să te prefaci / că n-ai văzut / cum mă întorn / din marile poeme, / trăgându-mi peste urme / drumul lung / și cât de viu și obosit / e lutul / pe care
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
dacă reușea să găsească câte un cent. Nu amintea niciodată de frumoasa Beatrice care din cauza dejnădejdii apucase cărările libertății. Libertate, care libertate, libertatea uitării?! - Îți dai seama, un cent, ce puteai să iei cu un cent? Când era ziua lui norocoasă, venea la lăsatul nopții zornăind câte zece cenți și atunci cumpăra pâine sau carne, de unde să mai știu ce se putea cumpăra cu zece cenți, oricum, lua ceva de-ale gurii și-și sătura omizile ce le avea pe-acasă
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]