880 matches
-
Mediterană, raidul norvegian este primul înregistrat în sursele creștine ca atac asupra centrului pirateriei musulmane. Mai întîi, norvegienii au navigat spre Formentera, unde au găsit un număr mare de negri și sarazini, care locuiau în peșteri. Ca urmare a bătăliei norvegienii au capturat cea mai mare pradă. Apoi au atacat Ibiza, și mai târziu Menorca, ambele ori cu succes. Aparent, cruciații norvegieni nu au îndrăznit să atace principala insulă cea mai fortificată a arhipelagului, Mallorca. În primăvara anului 1109 cruciații au
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
În vara anului 1110 în cele din urmă cruciații au ajuns în Palestina (au debarcat în Acra sau Jaffa), continuînd drumul spre Ierusalim, unde s-au întâlnit cu regele Balduin I. Balduin împreună cu Sigurd sau dus la râul Iordan, unde norvegienii au primit relicve sacre. În special au primit părți din Sfânta Cruce, cu o condiție că vor continua răspândirea creștinismului și vor aduce acest dar sacru la mormântul Sfântului Olaf. Sigurd s-a reîntors la navele lui și atunci când regele
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
care era cel mai bogat om din țară în afara familiei regale, au conspirat să scape de el. "Rigsråd" (Consiliul danez) a ales-o pe regina Margareta drept "cea mai puternică Doamnă și regentă a regatului Danemarcei". Un an mai târziu, norvegienii au proclamat-o pe Margareta "regină conducătoare". Nobilimea suedeză a apelat la ajutorul regentului danez pentru a-l îndepărta pe Albert de pe tronul suedez. În 1388 mai mulți nobili suedezi i-au scris Margaretei spunându-i că dacă i-ar
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
în Saga, cunoscut ca "Vinland". Ingstad spera să găsească așezarea pe o distanță mare de la strâmtoarea Hudson în nord, până la Golful Sfântul Laurențiu la sud, și chiar mai departe spre sud la Long Island. În cele din urmă, în 1960, norvegianul a avut parte de succesul mult așteptat. Sunt aceste săpături, urme ale așezării lui Leif Eriksson din jurul anului 1003, rămâne încă un mister. Coloniștii francezi care au ajuns în teritoriul viitorului Quebec, au fost surprinși să afle de la irochezi, despre
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
proprietari) din Trondheim, Romsdal, Rogaland și Hålogaland. Conform saga, o serie de victorii a lui Harald asupra triburilor "Höfðing", sa încheiat cu Bătălia de la Hafrsfjord (aproximativ 872), după care a fost încoronat și a început să fie numit "Domn al norvegienilor." Anume atunci a intrat în uz toponimul "Norvegia" (care înseamnă "Calea de nord"). Unificarea Norvegiei sub conducerea lui Harald, era însă fragilă. Istoricii se contrazic cînd merge vorba despre teritoriul stăpânit de el. Probabil că aceasta era regiunea de coastă
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
mare de adversari ai săi s-au refugiat, nu numai în Islanda pe care o descoperiseră recent, ci și în Orkney, Insulele Shetland, Insulele Hebride, Insulele Feroe și în Europa de Nord. Plecarea adversarilor săi nu a fost în întregime ceva voluntar. Multi norvegieni care erau bogați și respectați, reprezentau o amenințare pentru Harald, prin urmare, ei au fost supuși hărțuirii din partea noului rege, determinându-i să părăsească țara. În cele din urmă, Harald a fost forțat să facă o expediție în Occident pentru
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
curăța insulele și continentul scoțian de vikingii care încercau să se ascundă acolo. Íslendingabók, cea mai veche sursă narativă care îl menționează pe Harald, este scris faptul că Islanda a fost stabilită în timpul vieții sale. Harald i-a provocat pe norvegienii stabiliți în Islanda și dincolo de ea. Islanda era populată de "nemulțumiții" din Norvegia care au respins cererile lui Harald a drepturilor de impozare asupra terenurilor după ce posesorii aveau anterior putere absolută asupra proprietăților lor. A doua parte a domniei lui
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
sa terorizantă de a fi ucis în vârtej. Naratorul își folosește abilitățile sale de raționament pentru a supraviețui și povestirea este considerată una dintre primele exemple de science fiction ale lui Poe. Povestirea îl menționează pe Jonas Danilssønn Ramus, un norvegian care a scris despre faimosul vârtej maelström de la Saltstraumen. Epigraful de la început este citat din eseul „Against Confidence in Philosophy and Matters of Speculation” (1676)al lui Joseph Glanvill, deși Poe a modificat textul în mod semnificativ. La scurt timp
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
susține că Salameh conducea din spate Mossadul dându-le informații false despre ascunzișurile sale.În consecința afacerii, s-a produs un scandal internațional din cauze asasinării greșite a lui Golda Meir pentru a ordona suspendară operațiunii „Furia lui Dumnezeu”. Investigațiile Norvegienilor și dezvăluirile agenților capturați i-au compromis pe restul agențiilor Mossad din Europa,incluzând ascunzători ,agenți,și metode operaționale. În ciuda acestora cinci ani mai târziu s-a decis să se repornească operațiunea sub conducerea primului ministru Menachem Begin,și să
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
de aceste spectacole o determină pe artistă să concerteze extensiv în regiuni precum Cuba sau Puerto Rico. Reîntoarcerea sa la New York are loc cinci ani mai târziu, în 1858, după patru sute de concerte susținute în diferite părți ale Americii alături de violonistul norvegian Ole Bull și pianistul Louis Moreau Gottschalk. Debutul în operă al Adelinei Patti a avut loc la 24 noiembrie 1859 la Academia de Muzică din New York, unde a cântat compoziția Lucia di Lammermoor sub conducerea dirijorului Emmanuele Muzio. În tot
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Edgar Allan Poe (1809 - 1849), Sándor Petőfi (1823 - 1849), Adam Mickiewicz (1798 - 1855). Grigore Alexandrescu (1810 - 1885), Constantin Negruzzi (1808 - 1868), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1836 - 1907), Vasile Alecsandri (1821 - 1890), Mihai Eminescu (1850 - 1889). Realismul a evoluat în următorul context: Norvegienii Henrik Ibsen (1828 - 1906) și Bjørnstjerne Bjørnson (1832 - 1910) și americanul Mark Twain (1835 - 1910). Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), Ioan Slavici (1848 - 1925), Liviu Rebreanu (1885 - 1944). Acest curent s-a afirmat începând cu a doua jumătate a secolului
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
dar începând cu secolul al X-lea, în Scandinavia a fost introdus creștinismul, o religie introdusă cu forța de către regi. Primii vikingi care se convertesc la creștinism sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000), norvegieni (în 1015) și în final cei suedezi (în 1100). În timpul și după această perioadă de creștinare se formează regatele nordice ale Danemarcei, Norvegiei și Suediei. După creștinare, urmașii vikingilor au ajuns să construiască și biserici în teritoriile în care au
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
în Ucraina. În anul 911, când vikingii din nord-estul Franței devin creștini, Rollo, un fost lider al unui trib danez, devenit nobil, întemeiază Ducatul Normandiei. Vikingii, acum creștini, renunță la raidurile lor și devin coloniști, negustori și exploratori. De exemplu, norvegienii colonizează Insulele Feroe și Islanda, iar odată ajung pe coastele Groienlandei. În anul 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce al Normandiei și urmaș al lui Rollo, pregătește un mare atac împotriva Regatului Anglo-Saxon, pe care îl cucerește și întemeiază Regatul Angliei. Acest eveniment
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
a fost din nou un incendiu, după care a început o nouă reconstrucție. Restaurarea a durat până în 1911. Între 1939-1945, germanii au organizat o închisoare pentru muncitori prizonieri polonezi. În 1942 el a devenit lagăr pentru belgieni, cehi, francezi și norvegieni. După 1945, castelul a devenit locul de reședință al administrației locale, aici fiind amplasate casa de cultură, biblioteci și muzee, care au fost acolo pînă în 2000. Este un castel teuton în formă de un patrulater. Construit la finele secolului
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
Kansasului este spiritul american dublu distilat. Este un nou produs altoit din individualismul american, idealismul american, intoleranță americană. Kansas este America, un microcosmos."" Mulți imigranți europeni au construit comunități religioase și etnice, ca finlandezii în Minnesota și Michigan, Suedezii și Norvegienii în Minnesota și Dakota , Irlandezii au construit sinele căii ferate transcontinentale, germanii au migrat în Dakota de Nord, iar evreii germani în Portland, Oregon.Multi soldați negri au migrat spre Vest, ca cowboy, obținând ferme, lucrând că bucătari, cârciumari sau
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
majoritatea abandonate, erau decorate de artiști internaționali în perioada 5 - 21 iulie 2012, culminând cu o mare inaugurare și un tur al orașului la care au participat sute de oameni. Evenimentul a fost organizat și supravegheat de faimosul artist urban, norvegianul "Pøbel". Artiștii participanți au fost Stephen Powers (UȘA), "Vhils" (Portugalia), "Roa" (Belgia), Atle Østrem (Norvegia), "Ethos" (Brazilia), "E. B. Itso", "Husk mit navn" (ambii din Danemarca), "Horfe", Ken Sortais, "Remed" (toți din Franța) și Conor Harrington (Irlanda). Vardø este orașul
Komafest () [Corola-website/Science/329466_a_330795]
-
străini au fost răpiți. Cinci dintre ei ar fi fost ținuți în complexul de exploatare a gazelor, iar restul într-o locuința din apropiere. Conform oficialilor americani, 132 cetățeni străini au fost luați ostatici. Printre aceștia s-au numărat 13 norvegieni (4 dintre ei au evadat într-o tabără militară din apropiere), 7 americani, 5 japonezi, un irlandez, precum și cetățeni din Franța, România și Regatul Unit. Canalul de știri France 24 a difuzat părți dintr-o conversație telefonică cu un ostatic
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
Fitz Duncan. Odată cu eliminarea lui Donald și a lui Eduard, Edgar a devenit regele Scoției necontestat iar domnia sa nu a întâlnit crize majore. În 1098, Edgar a semnat un tratat cu Magnus Barefoot, regele Norvegiei, stabilind granița dintre scoțieni și norvegieni în vest. Edgar a murit la Edinburgh pe 8 ianuarie 1107 și a fost îngropat la Abația Dunfermline. Necăsătorit și fără copii, el l-a recunoscut pe fratele său Alexandru ca succesor. Edgar i-a acordat de asemenea și lui
Edgar al Scoției () [Corola-website/Science/331094_a_332423]
-
vârsta de 21 de ani), în 1262, Alexandru și-a declarat intenția de a relua proiectele de pe Insulele de Vest, fiind întrerupte cu 30 de ani în urmă de la moartea tatălui său. El a depus o cerere formală în fața reglui norvegian Haakon, însă acesta a respins cererea iar anul următor a răspuns printr-o invazie formidabilă. Navigând în jurul coastei de vest a Scoției, el a oprit pe Insula Arran unde au început negocierile. Alexandru a prelungit discuțiile până când furtunile de toamnă
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
vârsta de 21 de ani), în 1262, Alexandru și-a declarat intenția de a relua proiectele de pe Insulele de Vest, fiind întrerupte cu 30 de ani în urmă de la moartea tatălui său. El a depus o cerere formală în fața reglui norvegian Haakon, însă acesta a respins cererea iar anul următor a răspuns printr-o invazie formidabilă. Navigând în jurul coastei de vest a Scoției, el a oprit pe Insula Arran unde au început negocierile. Alexandru a prelungit discuțiile până când furtunile de toamnă
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
tânăr și mai frumos frate vitreg a lui Eric, Haakon, și-a petrecut timpul la curtea saxonă, fiind trimis acolo pentru a fi crescut de regele Athelstan. Guvernarea lui Eric era dură și despotică, căzând repede în dizgrație în fața nobililor norvegieni. În acel moment propice, Haakon s-a întors în Norvegia, i-a găsit pe nobili dornici să-l accepte ca împărat și l-au demis pe Eric, acesta fugint în Anglia. Heimskringla specifică faptul că succesul lui Haakon a fost
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
tânăr și mai frumos frate vitreg a lui Eric, Haakon, și-a petrecut timpul la curtea saxonă, fiind trimis acolo pentru a fi crescut de regele Athelstan. Guvernarea lui Eric era dură și despotică, căzând repede în dizgrație în fața nobililor norvegieni. În acel moment propice, Haakon s-a întors în Norvegia, i-a găsit pe nobili dornici să-l accepte ca împărat și l-au demis pe Eric, acesta fugit în Anglia. Heimskringla specifică faptul că succesul lui Haakon a fost
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
devenit regi ai Norvegiei. Cu toate acestea, ei nu au avut autoritate în afară de vestul Norvegiei. Harald, fiind cel mai mare, deținea cea mai mare putere. Problema succesiunii a fost stabilită atunci când Harald al II-lea a urcat pe tron. Ulterior, norvegienii au fost chinuiți de ani de război.
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
a alăturat tatălui său în timpul invaziei din Anglia în 1066. Cu toate acestea, el a avut doar 16 ani în timpul Bătăliei de la Stamford în cursul lunii septembrie 1066, însă a stat pe navă fără să participe la luptă. După înfrângerea norvegienilor, a navigat înapoi în Orkney cu rămășițele forțelor, unde au petrecut iarna. Drumul de întoarcere în Norvegia a avut loc în vara anului 1067. După moartea tatălui său, Olaf a împărțit guvernarea regatului împreună cu fratele său Magnus al II-lea
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]
-
și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui Harald Hardrada și a norvegienilor suferită în 1066, l-a ispitit pe regele danez, Svend Estridsen, să se pregătească pentru un atac asupra Norvegiei. Svend nu se mai simțea legat de acordul de încetare a focului semnat cu Harald în 1064, deoarece ar fi fost
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]