1,781 matches
-
am văzut peste ani, din ce în ce mai obosit și mai palid... Era puțin necăjit pe mine că n-am îmbrățișat matematica pentru care, socotea el, aș fi avut oarece înzestrare... „Româna o știm cu toții... doar suntem români!” Am trăit alături de el clipele nostalgice ale despărțirii de școală... Mă gândeam atunci cum va putea un astfel de om să se obișnuiască cu ideea de a trăi departe de ea. Imposibil! Și, într-adevăr, n-a trăit! La scurtă vreme, măcinat de o suferință ascunsă
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
al lui Octavian Goga, iar contemporanii îl vor identifica și îl vor aprecia aproape exclusiv pentru locul de unde provenea. Afirmându-și originea țărănească, el încearcă să schițeze frumusețea aspră a copilăriei, farmecul satului și al naturii sau „relatează” cu încântare nostalgică mici întâmplări. Înstrăinarea e doar constatată, nu trăită ca o dramă. Cu adevărat dramatice sunt conștiința acută a oprimării, sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
adorație și acuzare, între năzuința împlinirii și incertitudine. Variațiile pe aceeași temă, în tonalități mai grave sau mai șăgalnice, aduc nuanțări uneori subtile, de finețe, mai cu seamă când poetul privește înapoi „prin pâclele de toamnă”, într-o rememorare calmă, nostalgică. Cu idei elementare despre poezie, R. exprimă direct ce crede și ce simte, preocupat doar să-și facă discursul cât de cât convingător. Cu un vers modest (dar apreciat de contemporani), R. are locul lui: este cel mai de seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
după treizeci de ani, oricare dintre dumneavoastră găsind mult mai instructivă răsfoirea gazetelor vremii, cu informațiile, reportajele și cu reclamele comerciale atât de vii. Faptele din trecut, În cruditatea lor cea mai măruntă, au cel puțin un farmec retrospectiv și nostalgic, pe câtă vreme ideolo giile și comentariile... Cât de puține scapă naufragiului obștesc! Din care, totuși, articolele de Înaltă ziaristică, nemaiîntâlnite prin presa noastră și semnate de C. Rădulescu-Motru, sau coloanele cu versuri, proză și cronică ale lui Emanoil Bucuța, mândria generației
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vor vedea trecând anii lor grei peste prânzul lor de astăzi, cu nasul soțului vârât În lectura zia rului, dar nu vor pleca de pe această lume fără a gândi pe furiș la mesele noastre de altădată, din care amintirea lor nostalgică se mai Înfruptă Încă. Mare și decisiv lucru este un stomac bun În dragoste! Dispepticii, constipații, colibaciloșii, bilioșii și ulceroșii sunt dinainte eliminați de la bucuriile mesei și ale patului, cum și indivizii indiferenți sau nepricepuți În alegerea cadrului prielnic acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care inimoasa abia se putu smulge la plecare, tot privind din prag lung Îndărăt, ca pentru a păstra, dincolo de tinerețea trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din ambele cicluri ale primului volum, Câmpia pierdută și Orașul fără fântâni. Textele din cealaltă carte se cantonează în orizontul satului, alternând narațiunea realistă, de tip „document”, cu portretul, pitorescul limbaj oltenesc cu proza poetică, umorul și ironia cu tonul nostalgic și cu lirismul. „Romanul epistolar” în cinci volume Plâng, iubite prinț se compune din documente personale, dar și din tăieturi de ziare (mai ales după 1991, când atenția se îndreaptă și spre zona politică și socială), fragmente de jurnal, cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține celebre, ca Blaga, Ștefan Bezdechi sau Țuțea), prietenii fără nume, reținuți de câte o amintire nostalgică, au această dublă culoare, de nord și sud laolaltă. În „rătăcirile elevului Negoițescu“, intră nu numai descoperirea sexualității, ci și descoperirea istoriei, derapajul politic, transformarea - din fericire, efemeră - a tânărului crescut în atmosferă intelectuală, tolerantă și occidentală într-un legionar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ego, căci, la fel ca la personajul său, componenta feminină este „încrustată organic în ființa lui“. Ca urmare, copilul este mereu avid de reciprocitatea afectivă, ale cărei semne - mângâierea și sărutul - sunt reprimate de instanța parentală, închegându-i o sensibilitate nostalgică de tip proustian (I. Negoițescu va fi, de altfel, constant preocupat de biografia lui Proust): „Tata interzisese astfel de manifestări sentimentale, considerate de dânsul ca de prost-gust. Nici pe ei nu i-am surprins vreodată sărutându-se ori mângâindu-se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca artist; ele sunt în egală măsură definitorii și pentru autorul Strajei dragonilor: componenta feminină, antinaturalul, artificialul, labilitatea nervoasă, individualismul acut, sciziunea interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul (cu vocația lui Nego, nostalgică, pentru acea evocată haute couture), erotismul invertit (care, în cazul lui I. Negoițescu, ar putea fi lămurit pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută lui Leonardo, cu nuanțările aduse de Jung și Proust), subiectivismul, plăcerea de a se travesti
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fotoliu cu două scaune au intrat de asemeni în patrimoniul Virginiei, iar două scaune au supraviețuit în apartamentul unchiului meu Publiu (1894-1975), alt frate al mamei, probabil până la moartea sa și a soției lui, Aurelia. Dar veritabila amintire sexuală, intensă, nostalgică, din această perioadă a tuturor începuturilor, anterioară în orice caz „aventurii“ cu Irma și de aceea totuși cu contururi mai vagi, are altfel de conținut. Să nu fi împlinit încă patru ani când de acolo, din Călugărițelor, ordonanța tatei (ostașul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se îndreaptă mai mult spre înțelegere și virtute, spre altruism, prietenie și idealul care ține de contemplare, imaginație, morală. Unii au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
A acceptat, firește, clasicismul, modernismul și mai recent postmodernismul (cu toate controversele lui) impuse de atitudinile unui alt timp, de stiluri și concepții ale altor vremuri, care nu puteau fi oprite în loc. Și nici n-ar fi fost bine. Dar nostalgicele existențe sunt de condamnat? Ceea ce diferențiază o epocă de alta sunt în primul rând mentalitățile. Comportamentul, atitudinea, caracterul sunt esențiale, iar psihologia socială tinde spre etnologie și spre istorie. Psihologia ieșeanului a fost, într-o măsură, convingătoare și ocrotitoare în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unui clasic, la revelația unei mari opere de artă. CERCUL CARE ÎNCHIDE ȘI DESCHIDE TOTUL De o bucată de vreme mă urmărește ideea de a scrie ceva deosebit despre timp, un text care ar aduce cu un poem al existențelor nostalgice. Și poemul acesta să aibă în centrul lui cercul, ca formă a reprezentării spre perfecțiunea geometrică. Și textul acesta (poate poem e prea mult spus) să fie ceva între subtil și sibilinic, ermetic și eclectic dar și sensibil punctând aspirațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poetul, că frunzele dispar ritualic, ele cad de pe ramuri noaptea, de parcă se sfiesc să le vadă lumea cum trec de la starea de vitalitate și frenezie curgătoare la cea de ușoară trecere în neființa neantului, cu un adânc și dureros efect nostalgic. Cu toții rămânem doar cu imperceptibilul foșnet al crengilor intrate în doliu. Ce lecție de tristețe demnă și ce model metafizic de integrare în circuitul vieții! Sau răspunsurile poeziei pot fi atât de criptice încât parcă vin de undeva dintre tainele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de iarbă într-un sol împietrit de tăcere. Și într-un timp neiertător al cărui surâs înșeală dulce și pervers. Să înțelegem în sfârșit că toate trec, până și entuziasmul însoțitor de-o viață, ca-ntr-un poem al existențelor nostalgice. Am încercat ideea sub formă de rime și iată ce a ieșit: Timp în cerc și cerc de timp, milenii geometrice se scurg/ Sorgintea omului coboară în vălul straniului amurg/ Sic transit, nu a gloriei de ani în cerc/ Înțeleptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Editura Vasiliana '98, Iași 2012. 22. Omul și natura. Între contemplație și ostilitate. Eseu. Editura Vasiliana '98, Iași, 2013. 23. Aperto libro. Cronici, lecturi, idei. Editura Vasiliana '98, Iași, 2014. 24. Timp în cerc și cerc de timp. Poemul existențelor nostalgice. Editura Vasiliana '98, Iași, 2015. În colecția Memoria clepsidrei au apărut: Victor ACIOCÎRLĂNOAIEI, D. O. domiciliu obligatoriu Valentin COȘEREANU, 100 de zile cu Petru Creția Mircea Radu IACOBAN, Trăim o singură dată: jurnal 2004-2014 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai toate comediile timpului, e senzația de „copie de pe natură“, de fidelitate cvasi-documentară; invocarea nostalgică a panachidei și lectura romanelor franțuzești constituie unul din sincronismele epocii, din care nenumărate perechi conjugale își extrăgeau disensiunile lor. „În adevăr, începutul civilizației - scrie V. Alecsandri - îl datorim sexului frumos (termin foarte potrivit pentru damele societății de la 1828, care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mai sus și prin urmare nu înțăleg ce să mai ceri di la mine, căci eu toati dările le am plătite, după cvitanțiele ce păstrez.“ La primirea unei noi circulare (dispozitivul birocratic nu înțelegea să capituleze), replica bătrânului capătă inflexiuni nostalgice: „Pe când m-au dat tatăl meu la școală în Botoșăni, la psaltul Iordache, Dumnezău să-l ierte și să-i fie țărâna ușoară, nu să slujă Moldova cu litere străine. De aceea nici cunosc asămine schimonosituri de slove. Prin urmare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de familie în fostele servicii secrete) a rezultat în asasinarea unor funcționari de stat. Mesajul perceput de majoritatea populației a fost acela că noua societate este incompatibilă cu valorile dreptății și ale justiției sociale. Consecința a fost apariția unei atitudini nostalgice și chiar pozitive a garanțiilor sociale și economice oferite de fostul regim socialist. Este adevărat că UE a încercat să introducă anumite reforme instituționale care să asigure o mai mare transparență în activitatea politicienilor aleși în Parlament sau a membrilor
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a o stârni, căci ea, vârsta târzie, deține esența savuroasă, nostalgică, fortifiantă, a ̀înțelegerii vieții. Craig a folosit însemnări vechi, agende perimate, păstrându-le datările, stilul de jurnal, dar redactând o carte nouă în care totul palpită ca ceva actual și viu, iar gândul se mișcă săgetător și ingenuu. Bătrânul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lumea. Așadar nici mult hulitul Gorică Pirgu, sărmanul. Rugați-vă pentru el ! De la Matei cetire... (Patru note) 1. „...un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptuos și trist, aproape funebru. În legănarea lui molatecă, pâlpâia, nostalgică și sumbră fără sfârșit, o patimă așa sfâșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință” (M.I.C., Opere, București, 1936, pp. 65 și 188). Discutând cu prietenii, ne întrebam : ce vals o fi fost ăsta ? Întrebare perfect
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sa teorie arhitecturală și urbanistică este caracterizată de o mentalitate modernă. Modul În care se relaționează cu trecutul este o temă destul de des Întâlnită În scrierile sale. Față de trecut este critic, dar critica sa este realistă, Înțelegătoare, nu este nici nostalgică nici acuzatoare, nu deplânge trecutul ci Îl cunoașteintim, atent, sensibil, interpretativ. Nu crede În supremația vreunei perioade sau generații istorice, nici măcar În cea prezentă, ci este fascinat de modul de metamorfoză continuă alucrurilor. „Eu i-am răspuns că veșnicia, sau
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei, culoarele armonioase, bolta, căldarea de aramă, nostalgică, fără flori, odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie, colțul tău, fără unele lucruri care au plecat cu tine și casa toată încremenită sub lava amintirei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]