2,642 matches
-
rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească”, I. rânduiește o serie de „documente omenești” (Colecție, „Viața românească”, 1928). Sunt „fișe pentru un viitor roman”, întocmite cu o luciditate de moralist părăsit de iluzii. Scepticismul notațiilor, ce își propun să sondeze, dincolo de aparențe, realități sufletești, păstrează un grăunte de ironie. I. începuse și un roman, Game, plănuit să apară în trei volume. A apucat să scrie până la începutul celei de-a doua părți a primului volum
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
studiate și clasificate, dar și însemnări, nu lipsite de emoție, adesea chiar lirice, ale unui scriitor sensibil la ineditul și frumusețea peisajelor, la semnificațiile ascunse ale experiențelor trăite. O altă carte, anunțată inițial cu titlul Perspective mehedințene, care adună noi notații din drumurile pe cărările munților și ale satelor oltenești, tipărită în 1947, nu s-a mai difuzat. În același stil îngrijit, poate cam încărcat de metafore, de exprimări prețioase, sunt scrise și cronicile literare, uneori luări de poziție cu ecou
IONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
Mai substanțială este proza lui I., în special cea din primele volume - În lunca Trotușului (1923), Amintiri și lacrimi (1932), Duduia Adela (1932). Acestea conțin povestiri al căror nucleu erotic, convențional, sentimental, este învăluit într-o țesătură de descrieri și notații menite să sugereze intensitatea trăirilor. Alte întâmplări mărunte sunt înseriate în desfășurarea vieții de la sat sau din târguri, de multe ori firul epic lăsând locul unui fel de poezie discretă și cam vetustă a existenței simple, naturale, netulburată de nostalgii
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
se definește ca un poet descriptiv animat de o vagă neliniște, fără o viziune proprie. Poemele, majoritatea pasteluri, sunt construite melodic, pe o structură muzicală repetitivă, apropiată de cea a baladelor minulesciene. Prozodia e tradiționalistă (versuri scurte, fără ingambament, rimate), notația descriptivă (inclusiv la nivel lexical) depășește rar pragul unui lirism factice, convențional. De cele mai multe ori imaginile se nasc prin asociații, analogii, dar există și imagini disparate, metafore imprevizibile, reușite, care se pierd însă în contexte diluate. În poezia din Peisaje
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
chiar dacă uneori poemele sunt compuse, și acum, în stil de discurs declarativ sau didacticist). O particularitate esențială a poeziei lui I. este aptitudinea de a cânta pe mai multe „coarde”, împletind dezinvolt și inegal socialul cu intimitatea, civismul cu lirismul, notația peisagistică cu cea ontologică. A tradus din opera lui Pușkin, Lermontov, Lev Tolstoi, Nekrasov ș.a. SCRIERI: Blestem, Chișinău, 1937; Moartea vulturului, Chișinău, 1938; Glasul patriei, Chișinău, 1946; Drumuri spre lumină, Chișinău, 1947; Pohoarnele, Chișinău, 1947; Brigada întâia, Chișinău, 1948; În
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
în general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI: Intersecții, București, 1967; Elegiile de pe pod, București, 1969; Palinodii, București, 1970; Facerea cortului, București, 1971; Aproape Omul, București, 1975; Scrisori de toată ziua, București, 1977; Cronica nisipurilor, București
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
cititorului: „mulți boieri au o evidentă înfățișare grecească. Fanariotismul educației i-a făcut vanitoși, suspicioși, guralivi, îndrăzneți în reușită, dar slabi în fața adversității. Remarcabilă le este precocitatea, fiind bărbați la 14 și politicieni la 20 de ani“. Interesante sunt și notațiile sale din capitolul rezervat trecutului îndepărtat al românilor, având ca punct de plecare cucerirea Daciei - numită „Eldorado al Orientului“21 - de către romani. Obârșia romană a acestui popor, estimată nu doar la cele aproximativ patru milioane de oameni viețuind atunci, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sale, precum D. Cantemir, B. P. Hasdeu, ca și față de poeții Ovidiu și Eminescu. Într-un proiect de structurare editorială a scrierilor proprii, dedica - în afara volumelor consacrate istoriei și lingvisticii (Dacia fără Roma și Miscellanea) - trei volume masive cercetărilor și notațiilor de istorie literară: Studii ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații. O mică parte din contribuțiile sale, cu caracter compozit, a fost selectată după o viziune proprie în culegerile Pătimirea moldovenilor (1993), mult amplificată sub titlul
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui Stefan Zweig, ciclul Domnițele române ș.a.). În 1934 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români. Ca memorialist de război, G. se remarcă prin sinceritatea notațiilor și accentul patriotic. Prima lui carte câștigă în interes grație descrierii detaliate pe care „fostul holeric” o dedică tuturor etapelor bolii contractate pe câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din Întâmplarea cea mare (1927
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
de Anton Holban e prezentat de E. Lovinescu: „Ceea ce-l caracterizează [pe autor] sunt supravegherea de sine împinsă până la sterilitate, observația acidă, rea, lipsa de lirism și avânt.” Tot aici apare nuvela Decor Grand-Guignol de Ticu Archip, despre care face notații F. Aderca: „Un stil a cărui perfecție de expresie, după o îndelungată elaborare, poate alcătui azi o adevărată lecție de severitate artistică și o concepție al cărei complex nu poate fi istovit în întregime decât după o lectură atentă, încordată
GAZETA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287201_a_288530]
-
sale pagini remarcabile de analiză muzicală, în genul lui Anton Holban sau Mihail Sebastian. Ocupația germană, cu tot cortegiul ei de mizerii grotești și mutilante, este surprinsă din perspectiva descrierii aproape topografice a capitalei sub stare de asediu și prin notații de finețe despre psihologia bucureștenilor, victime ale încartiruirilor forțate, conștienți însă de imperativul național al reîntregirii. O radiografie a opiniilor, de la neutralitate la filogermanism și la pactizarea servilă cu propaganda ocupantului, se realizează prin incursiunea în varii medii sociale. Scriitor
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
încă o dată dovada rafinamentului în descripția de medii și epoci și a capacității de a jongla cu suspansul. Cele câteva poezii românești rămase de la el - Portretul străbunicei, Cobalt, Sonet - și un grupaj scris în franceză între 1929 și 1932 sunt notații intimiste, sentimental-contemplative, pe un traseu biografic. O anume grație și virtuozitate formală, în linie parnasiană, a versurilor se regăsesc și în sceneta Le Labyrinthe d’Éros (1930). SCRIERI: Războiul micului Tristan, București, 1937; Războiul micului Tristan. Vest, îngr. și pref.
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
filosofice - de a se avânta în speculații dintre cele mai abstracte, ceea ce îl apropie oarecum de Paul Zarifopol, mentor al propriei adolescențe. G. este însă, spre deosebire de criticul de la „Revista Fundațiilor Regale”, un comentator care se lasă adesea sedus de farmecul notației impresioniste, iar ochiul său trece nu rareori cu înțelegere, cu o bonomie deprinsă de la Anatole France, unul dintre scriitorii săi preferați, mereu citit, peste discrepanțele și limitele textelor discutate. SCRIERI: Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
În studiile etnografice. Clifford Geertz 3 descria „inscripționarea” drept principalul instrument al descrierii etnografice și al demersului analitic calitativ. Consemnarea exactă a tuturor fenomenelor și transformarea lor implicită În „date”, În materia primă a analizei rămâne tehnica preferată a etnologului. Notațiile „de teren”, consemnările și notele de cercetare constituie o practică fundamentală În orice studiu calitativ. Într-un „inventar” deloc exhaustiv, Roger Sanjek 4 descria o varietate amplă de metodologii, de la jurnale și consemnări zilnice până la notițe și reflecții cotidiene sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe de altă parte, există filonul cartezian care dă naștere interesului pentru dimensiunea practică, pentru „imagini”, pentru materializările vizibilului. Descartes Însuși este considerat primul hermeneut „calitativ”, fiindcă el studia fenomenele sau observa prin participare manifestările lumii vizibile În urma unor lungi notații de teren, fieldnotes În terminologia analizei calitative. În propriul său discurs el face referiri frecvente la această metodă. Există note elaborate pe termen lung, Descartes nu construiește pe partea filosofică, ci pe partea matematico-logică, pe care o dezvoltă Într-un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
funcționalitățile grupurilor Delphi, care sunt rezultatele ce se obțin, În ce se concretizează această cercetare? Doru Pop: În primul rând, ca În toate metodele calitative, primul principiu aplicat În această tehnică este acela al conservării faptelor curente - adică obținerea de notații de teren, consemnări scrise ale evenimentului. Ca și aici, discuțiile sunt Înregistrate, apoi sunt transcrise; În urma transcrierii cineva face o analiză, care intră Într-o bază de date. În urma acestui efort „de notare”, un cercetător contemporan sau dintr-o altă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aceea a unui prozator. Nuvelele și schițele din La fetița dulce (1933) - carte încununată cu Premiul de debut al Societății Scriitorilor Români - sunt, de fapt, un „jurnal basarabean”, în care un lirism cu estompă și ironia învăluită dau tonul fluentelor notații. În modulările unei melancolii din când în când surâzătoare, regățeanul surprinde agonia lentă a unui prăfos târg basarabean, în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
tot felul în neliniști, în presimțiri și sumbre chemări dinspre abisurile neființei” (Geo Șerban). Suferința sublimată devine, în proiecție poetică, laudă melancolică a vieții. Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
constantă și în poezie. Prin versurile ample și fluente cutreieră o frenezie tristă, reversul expansivității stând adesea într-o mișcare retractilă. Fără emfază, F. se confesează în poeme „simple”, poeme „pentru suflet chinuit”, cântece „fără melodie”. În spațiul poeziei de notație, visul închipuie plutirea, zborul, tentația ascensiunii; iubirea dă ocoluri mari unei absențe. Lăsând în urmă vârsta (și maniera) simbolistă - sunt însă suficiente stihuri ce eșuează în evanescență și banalitate -, poemul confesiv, șoptit, ceda cu timpul pasul elegiei. Pentru cartea de
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
secretă nu e o scriere oarecare de vreme ce situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum «muzical» stări de conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Astfel, Alexandru Balaci se oprește asupra lui Giovanni Pascoli, Carducci, D’Annunzio, Tiberiu Iliescu glosează pe marginea creației lui Charles Morgan, Edgar Poe, Virginia Woolf, în timp ce Marcel Saraș discuta despre Rimbaud, Rainer Maria Rilke, Baudelaire, iar Mihnea Gheorghiu face unele notații despre Céline și „revoluția mijlocie” și despre Wladislaw Reymont, Cazul Montherlant este analizat de Pericle Martinescu, Dimitrie Iamandi dezbate problema traducerilor și opera lui Bernard Shaw, în fine Ștefan Roll e preocupat de Vladimir Maiakovski. Secțiunea traducerilor apare mai modestă
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
fugitive” de voiaj așterne M. în reportajul București-Sakkarah (1913). Vestigii, moschei, muzee, maiestuos-enigmaticele piramide sunt descrise în cuvinte simple de călătorul în drum spre Sahara, ale cărui tresăriri de încântare rămân departe de pragul expresivității. Mai puțin rutiniere ar fi notațiile din Ierusalim (1914), cărticică unde autorul reconstituie, fără pretenții de stil, itinerarul său de pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
sintactic și orchestrarea frazei, iar din simbolism - metafora animistă, transpoziția de senzații, infuzia sentimentului în peisaj, jocul nuanțelor, sugestia. O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor, Soare și grâu, Moară pe Dunăre, veritabile proze simboliste, sunt reluări amplificate ale unor poeme. Notația luminii în schimbare aduce în descriere tușe fluide, impresioniste. Chiar lucrurile, în excelente naturi moarte, primesc un puternic suflu de viață: obiectele vorbesc, prin ele însele, despre timp, oameni și obiceiuri (Casa cu no. 10). M. este între primii noștri
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
mult mai cuprinzătoare. Debutul său editorial era așteptat cu mult interes de critica de întâmpinare. În loc să alcătuiască o culegere de cronici, autorul a preferat - în De veghe în oglindă - ușa principală: comparatistica și unitatea tematică. Dedicată literaturii memorialistice, cartea amestecă notațiile de jurnal ale autorului cu eseuri substanțiale despre Stendhal, Baudelaire, Paul Valéry, Titu Maiorescu, L.N. Tolstoi, André Gide, Robert Musil, Virginia Woolf, Franz Kafka, Mateiu I. Caragiale, Witold Gombrowicz, Cesare Pavese, Albert Camus, Radu Petrescu. Autorul nu încearcă tipologii pe
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]