2,081 matches
-
Blaga, tendința estetizantă la Eugen Barbu etc.), ce focalizează discuția mai curând perceptivă decât riguros analitică și o pigmentează cu formulări percutante și cu portrete vii, malițioase, uneori nedrepte. Aceasta pare să fie rețeta eficace a unei critici nu întotdeauna nuanțate, dar cu certă putere de seducție și reale calități literare. În ansamblul operei sale de comentator, Ș. recitește și adnotează textele clasice ale lui I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, E. Lovinescu sau Mihail Sadoveanu și se pronunță asupra majorității figurilor marcante
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Cioculescu - este cea a unui „colț pitoresc din Bucureștii de după primul război mondial, cu covrigari greci, cu rahagii turci, cu țigănci florărese și cu lampagii de altădată”. Dudu Zamfirescu, lumpen-intelectual boem și rebel, cinic și „declasat”, e un personaj interesant, nuanțat și contradictoriu, în parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică Popescu, din piesa omonimă a lui Camil Petrescu, sau, în alt registru, de Șbilț din Patima roșie de Mihail Sorbul. „Om fără căpătâi
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
S. a realizat mai multe tălmăciri din Lucrețiu, Horațiu, Vergiliu, Pindar, Baudelaire, Verlaine, Iulia Hasdeu, rămase în periodice. Tragedia în versuri Oedip și sfinxul de Joséphin Sâr Péladan, a fost editată în 1914, fiind apreciată de Ovid Densusianu pentru „stilul nuanțat, bogăția de expresii și versul armonios”. SCRIERI: Licăriri, Buzău, 1910; Un profil feminin: Carmen Sylva, Pitești, 1912; Însemnări din zilele de luptă, îngr. Titus T. Stoika, pref. Ovid Densusianu, cu desene de Victor Ion Popa, București, 1921; ed. îngr. și
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
poate fi, la urma urmelor, un mod de a struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale din domeniul naratologiei cartografiază un teritoriu literar, supunîndu-i variațiile și imprevizibilul unui aparat riguros, cu clasificări limpezi, nuanțate și convingătoare chiar și pentru cei mai sceptici relativiști. Odată cu Opera artei Genette se mută din sfera literaturității pe teritoriul artistic la modul general, dar ambițiile sale rămîn aceleași: de panoramare a unui spațiu ce poate părea copleșitor de vast
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
țara-mamă, iconarismul dădea glas entuziasmului și speranței unei generații revoltate, care se simțea „părăsită, dar și posesoarea unui românism pe care-l credea mai autentic”, iar în Cernăuți, oraș înstrăinat, se punea după 1918 problema recuperării identității românești. D. tratează nuanțat mișcarea „Iconar”, ca și poezia din revista cu același nume, evidențiind manifestările „preiconare” și semnalând aderențele la gândirism și la trăirism. Poezia iconarilor nu a fost, afirmă autorul, un „torent uniform”, ci s-a constituit dintr-o sumă de individualități
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir în seria autorilor de povestiri alegorice cu semnificație satirică. Exegeta subliniază faptul că scriitorul a ales alegoria nu atât din prudență socială, ci mai curând din plăcerea de a
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
fi definit prin „intriga apologetică”, dictată de existența ideală a Inorogului, și demonstrează că romanul este conceput ca o dezbatere reprezentată, nu relatată, cu evoluție alternativă a grupurilor de personaje și a Inorogului, veriga de legătură între ele. Sunt studiate nuanțat procedeele narative (discursurile și scrisorile fictive, visul, speculația filosofică, povestea didactică, maxima). Capitolul final interpretează sensul global al Istoriei ieroglifice prin portretul Inorogului, simbol al geniului condamnat a trăi printre oameni care îi sunt inferiori moral și spiritual. Realizând o
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
citați selectiv, creditați intermitent și cu circumspecție, într-o lectură personală. El se referă la opinii diverse, le face să dialogheze, alternează citate ori referiri care se susțin ori se contrazic. Le „împănează” cu comentariul propriu, comentariu de regulă prudent, nuanțat, refuzând să crediteze orice „ambalări”, fie ele „psihanalitice”, „filosofice” ori „calofile”. Lucrarea nu e o panoramă neutră, istoristă, ci exprimă o poziționare. Criticul operează cu concepte ori cu idei - cum le califică chiar el - „vaporoase”, pe care le circumscrie cu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
adesea în opoziție deschisă față de legi ș.a.m.d., toate alcătuind mentalitatea sudică, unde se raportează mereu prezentul la trecutul idealizat, unde individul se simte frustrat - ceea ce constituie una din principalele teme ale literaturii Sudului. Ampla analiză, întreprinsă descriptiv, dar nuanțat, este completată cu câteva profiluri de scriitori - Ellen Glasgow, Thomas Wolfe, William Styron, Mary Flannery O’Connor, Tennessee Williams și William Faulkner -, configurate monografic, cu aplicată metodă interpretativă a principalelor opere ale acestora. Și în alte eseuri și articole S.
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
două variante: adopționism și patripasianism sau modalism (sabelianism). Încercând să salveze unitatea divină, Marcel al Ancirei, unul din protagoniștii sinodului de la Niceea, va merge până la respingerea ideii existenței din veșnicie a lui Cristos. Cu toate acestea, adopțianismul lui Marcel trebuie nuanțat. Teologia sa trinitară, analizată dintr‑o perspectivă nouă, în contextul polemic al epocii, se dovedește cu mult mai „ortodoxă” decât am crede. T.E. Pollard, referindu‑se la Marcel, vorbește despre un „monarhianism dinamic” foarte apropiat de trinitarismul ortodox 2. Concepția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de fapt, a fi ceea ce nu sunt, se numesc creștini fără să aibă chipul adevărat al creștinului, ci purtând un chip fals (Fingunt enim se esse quod non sunt, uocanturque non ueraci effigie, sed fallaci imagine Christiani). Regăsim această idee, nuanțată și descrisă amănunțit în Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan. Pentru moment, Augustin nu face decât să prezinte succint părerea sa, lăsând demonstrația pentru mai târziu. Din aceeași carte, a XX‑a, cel puțin alte două fragmente merită luate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scris și o epopee, Daciada (1885), nereușind decât o relatare plată, lipsită de fior poetic, a istoriei până la Mihai Viteazul. Impresiuni și noțiuni, un text manuscris din 1864, conține și un capitol de estetică, în care se încearcă o definire nuanțată a frumosului și se fac reflecții sensibile, aplicate asupra simbolului poetic. Mai interesante par a fi manuscrisele sale în limba franceză. Voyage à Rome, datând tot din 1864, cuprinde descrieri, impresii și divagații erudite. Ș. a publicat câteva traduceri din
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
filosofice incluse în text. În funcție de particularitățile unei scrieri, structura comentariului se modifică, secvențele își schimbă ordinea și ponderea sau atrag interpretări cu privire, bunăoară, la focalizare, tipuri de viziune, relația dintre autor și cititor etc. Echilibrat, lipsit de rigiditate, întotdeauna nuanțat, acest mod de analiză este susținut de comentarii ce se disting prin discernământ, într-o expunere clară și elegantă. Prodigioasă se arată mai cu seamă ipostaza de traducătoare pe care o ilustrează S., concentrată asupra literaturii de expresie franceză, îndeosebi
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
a responsabilității actelor persoanei umane, dar și cu presiunea exercitată de pulsiunile primare din care acesta Își trage virtualitatea. Obiectul psihologiei morale Se poate vedea din cele mai sus prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte ale acestei discipline. Trebuie Însă făcută precizarea că avem, În primul rând, de-a face cu stări subiective care intervin În relațiile interpersonale și care stau sub semnul valorilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În lume. Imaginea este În raport direct de condiționare cu natura și forța Supra-Eului. Cu cât Supra-Eul este mai elaborat, mai complex din punct de vedere valoric, cu atât mai mult și imaginea omului respectiv este mai amplă, mai bogat nuanțată, mai complexă. În felul acesta este de la sine Înțeles faptul că educația morală are un rol esențial În formarea imaginii unui om. Un alt factor de care depinde imaginea este legat de raportarea persoanei la un anumit model, ales sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Este necesar, prin urmare, pentru a putea fi Înțeleasă conștiința perversă, să precizăm care este semnificația pervertirii. Termenul de perversiune este de origină latină: perversus = răsturnat, stricat, strâmb, neregulat, corupt (I. Nădejdeă. În literatura de specialitate, termenul circulă cu semnificații nuanțate. Littré definește perversiunea ca pe „o stare a sufletului Întoarsă către rău. Schimbarea binelui În rău. Pervertirea moravurilor”. O definiție mai largă este următoarea: pervertirea „se referă la cineva sau la comportamentul său, care are gustul răului, la cel care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și În plan moral, sunt studiați Împreună tocmai pentru a se sublinia caracteristicele care Îi definesc dar care, concomitent, Îi și separă. Dincolo de aspectul lor pur psihologic și moral, tipurile la care facem referință au și o semnificație simbolică extrem de nuanțată și de importantă, asupra căreia vom insista În continuare. Conștiința perversă iese În evidență În cadrul relațiilor interpersonale, atunci când interesele coincid, se ciocnesc, când nu se poate stabili un acord sau nu se poate Încheia o tranzacție egal convenabilă Între doi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În deplină cunoștință de consecințele acțiunilor și conduitelor sale. Aceste acțiuni psiho-morale au la baza lor dispozițiile sau virtualitățile Eului, veritabili factori dinamici ai acestuia: egoismul, altruismul și transcendența. Îi vom analiza În continuare. a. Egoismul Egoismul are semnificații deosebit de nuanțate. Deși este, În primul rând, o atitudine a persoanei față de sine Însuși, o orientare a intereselor către și pentru sine, are și o importantă conotație morală. Nu trebuie văzut, În egoism așa cum se face de obicei, aspectul exclusiv egoist-meschin, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sexuală ale imaginii și anume ochii, gura, părul. La acestea se mai adaugă și alte aspecte legate de estetica trupului, care fac o categorie aparte. Estetica trupului, rezervată chirurgiei plastice și reparatorii, are o semnificație psihanalitică și psiho-morală mult mai nuanțată. Ea reprezintă totalitatea intervențiilor chirurgicale care au ca scop remedierea unor defecte corporale (nasul, sânii, urechile etc.Ă sau refacerea unei imagini de sine conformă cu modelul imaginar-fantasmatic al individului. Ea este prin aceasta mai mult decât cosmetica, fiind o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
diferite. Aceasta ne Îndreptățește să admitem că există o anumită identitate de vârstă pentru fiecare persoană, că Eul personal are, din punct de vedere cronologic, identitățile vârstelor sale. Identitatea unei persoane este, prin urmare, o chestiune extrem de complexă și de nuanțată. Ea nu are numai caracterul de marcă individuală, ci este acea amprentă specifică a individului care se nuanțează permanent În decursul vieții sale. În sensul acesta, vârsta individuală are o valoare esențială. Conflictul dintre persoanele de vârste diferite este dat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a individului și biografia mitografică a persoanei, așa cum am arătat deja mai Înainte. Caracteristicile sentimentelor morale Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că În sfera Psihologiei Morale sentimentele morale au o altă semnificație, mult mai lărgită, mai nuanțată, față de modul În care sunt prezentate și analizate În sfera Psihologiei Generale. Ele nu sunt numai stări afective, ci devin atitudini afective Întemeiate pe valorile morale inseparabile, În final, de acestea. A te simți sau a te situa alături de celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau negative. În mod egal, se poate vorbi despre o alterare sau o deviere a sensului sentimentelor morale cu implicații imediate asupra actelor de conduită psiho-morală ale individului. Acestea nu sunt În mod obligatoriu strict patologice. Ele sunt mult mai nuanțate decât simpla și exclusiva lor etichetare medico-psihiatrică. Tulburările sentimentelor morale pot avea un caracter predominant moral, apărând ca anomalii morale, care nu sunt, În mod obligatoriu și manifestări patologice. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că nu se poate face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
simplă senzație, ci și o experiență emoțională și morală a individului care Îl separă de lume, Îl individualizează, Îl invalidează și-l Închide, limitându-l În felul acesta ca persoană. Din acest motiv, Înțelegerea durerii necesită o analiză mult mai nuanțată și mai aprofundată. Durerea nu este numai receptarea unor impresii nocive provenite din mediul extern sau din interiorul propriului corp, ci este și o reacție a persoanei În planul conștiinței sale, față de aceste impresii. Durerea ne apare ca o experiență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt diferite, ca de altfel și natura lor. În general, sunt admise trei forme de durere, după originea și natura lor: aă durerea spontană, de regulă acută, de scurtă durată și trecătoare, lipsită de pericol vital; bă durerea provocată, mai nuanțată, mai complexă și care poate fi o durere provocată de alții, sau o durere autoprovocată; că durerea imaginară, care este o durere psihică, cu caracter fantasmatic sau chiar net delirant, raportată la o suferință sau la o suită de suferințe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație corelată destinului meu, de la care nu mă pot sustrage. Vom vedea aceste aspecte, mai nuanțate, În continuare, referitoar la sensul suferinței. Suferința Ca și durerea, de care este intim legată și cu care este pe nedrept adesea confundată, suferința este una dintre stările care configurează situațiile Închise ale vieții. Durerea are un caracter destul de precis
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]