9,057 matches
-
de trifoi cu patru foi. Să nu le doboare secure de vânător, Sau lacrimă de fecioară Nepurtată -n pârg de roua dimineții. Urlă-mă, adună-mă , între cer și despletita poiană de dureri ! Tânguiește-mă ca pe o frunză de nuc în apa de limpezire a pletelor tale ! Leapădă-mă-n via de boabe de struguri vineții, Sau în căușul palmelor tale plânse la beție ! Aruncă-mă la marginea pădurii La hârciogii-nveseliți de culoarea aiurită a tâmplelor mele ! Prinde-mă
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
mai senine, s-a frânt ram de viță crudă în Sărbători Creștine! „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” COLINDELE CRĂCIUNULUI De când mă știu, am așteptat magia Crăciunului, să văd copii la colindat, cu Nașterea Domnului. Începeau cu „Moș-Ajunul", după mere, nuci, covrigi... Alai duceau pe tot drumul, cu obrajii rumeniți. „O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de „Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
cel mai mare dintre cei 13 frați. Cele mai frumoase amintiri s-au derulat în casa din Domenii. Pe străzile acelea era atât de plăcut să te plimbi, să inspiri parfumul teilor și să asculți guguștiucii în orele amiezii. Apoi, nucul din grădină, magazia cu multe cărți vechi, scârțâitul porții de fier. Totul era magic. Magia copilăriei ei. Veranda pe care se juca atunci când erau discuțiile între oameni mari prea plictisitoare. Îi plăcea să intre în magazie și să citească titlurile
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
DEAL Toamna pe deal întinde generoasă, brațe pline cu belșug de poamă deasă. În coș așez cu grijă, mere și gutui. Cu aroma lor „să rup gura târgului"! Din dealuri, stejarii cu frunze ruginii privesc de sub poale, culegători de vii. Nucii falnici, bătuți de vânt vijelios, plâng de grija roadelor căzute pe jos. Ciocârlia-și ascunde cântec de jale că, pe frig și ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
planuri multe se creează noaptea e un sfeșnic bun, buciumul cântă în eter, moții se adună în noapte, pe la stâni, și la răscruci trece Iancu să-i adune să le spună planul său apele șoptesc pe vale, nucile trosnesc în nuci iar ciocoii fug de moarte, Iancu pare un călău. Referință Bibliografică: coboară Iancu / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
COBOARĂ IANCU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382455_a_383784]
-
E aur mult și-n pădureț Și ochi sunt prea puțini să vadă Marea comoară din livadă. Sunt diademe-n filigran, Mărunte flori de porțelan, Argint și pietre nestemate Și mii de perle minunate. E bronz în mere și în nuci, Nu mai auzi cântec de cuci, Pe câmp, în munți ori în grădină Doar toamna-i singura regină. Referință Bibliografică: TEZAURUL TOAMNEI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TEZAURUL TOAMNEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382513_a_383842]
-
TIMPUL NOPȚII Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului azi noapte am visat că m-ai rănit când încercai să intri în viața mea, la cimitir bătea un clopot zăngănit și-n nucul cel trăznit, cânta o cucuvea, diseară iar mă ascund în ochii tăi când pe sub gene-mi trece ursita, în poarta de stejar, se aud bătăi căci bate în ea cu cornul, vita, moșul s-a întors din cimitir să spună
TIMPUL NOPŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383867_a_385196]
-
lume. Unde-mi ești pădure ce țineai haiducii Sub umbrarul rece, de ciocoi ascunși, De-o mâna haină sunt copacii tunși, Și-n poalele tale nu mai cânta cucii. Unde ești bădie, unde ești lelița? Zace bancă goală, putrezind sub nuc Și de-așa pustie-îmi vine să mă duc, Scuturându-mi praful tălpii, pe ulița. Fuge peste dealuri azi copilăria Și pe sub alunii cei pletoși, o văd, Dar când deschid ochii e numai prăpăd, Vreme de durere peste România. Asculta copile
FIRULE DE IARBĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383879_a_385208]
-
o familie a sa, deși fusese o femeie frumoasă la vremea sa, însă prea ,,rea de muscă” după cum se exprimau oamenii, când aduceau vorba despre ea. Casa ei se afla la marginea satului, aproape de poala pădurii, ascunsă în umbra unor nuci bătrâni. Trăia înconjurată de multe pisici și continua să se ocupe de făcut fermece , de pe urma cărora își câștiga și la ora actuală traiul, cum făcuse toată viața sa. Devenise mai rea pe măsura trecerii timpului și își dușmănea vecinii, că
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
una cu ridicat grad teologic, la care primul reflex a fost să nu răspund. Nu sunt teolog, și teologia, după cum spunea Părintele Ilie Cleopa, este lectură de tinerețe. Când ai măsele slabe ca ale mele, este bine să nu mănânci nuci foarte tari, teologia fiind o nucă foarte tare. Ce vreau să vă spun, în schimb, este că pelerinajul este o datorie dacă aparții islamului, este o chemare pentru mulți dintre pelerini și o formă de curiozitate, care se poate transforma
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
dinspre venetic puradeii, mai mici, mai mari. Îl priveau cu zvâc de mirare și veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite, crăcane potrivite de tras la țintă ori după un vrabete... minuni ademenitoare! Un ascultat de povești costa ceva de-mbucat și-un
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
vârsta de doar 12 ani, Măriuca a luat parte în primul război mondial. Fetița locuia cu bunicul său în satul Răzoare, aceștia rămânând singurii locuitori când a început lupta. Bătălia cu germanii le-a transformat livada în sediul soldaților români, nucul cel mai înalt fiind folosit pe post de turn de observație. În cele din urmă ostașul este lovit de dușmani, pentru ca Măriuca să își dea viața în încercarea reușită de a-l înlocui și de a furniza informațiile necesare înfrângerii
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Mi-e dor de chipul tatii istovit de-atâta muncă, De bucuria
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
întrebarea mea. Astăzi, tocmai își înaltă voiajorii și amândoi îi urmăream. Îmi povestea mereu câte ceva și avea control absolut asupra alegerilor. '' Aveam douăzeci și unu de ani. Locuiam în zona Gării, cu părinții, frații și surorile mele. Era pe la sfârșitul lui iulie, nucul din grădina vecină pârguise bine, abia așteptau puștii din cartier, băieți și fete, că fata vecinilor, o domnișoară de nouăsprezece ani, tare frumoasă, să-i cheme să le dea dulceața de nuci verzi...O minunăție! Ea locuia doar cu bunica
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
și surorile mele. Era pe la sfârșitul lui iulie, nucul din grădina vecină pârguise bine, abia așteptau puștii din cartier, băieți și fete, că fata vecinilor, o domnișoară de nouăsprezece ani, tare frumoasă, să-i cheme să le dea dulceața de nuci verzi...O minunăție! Ea locuia doar cu bunica, trebuia să-și termine studiile, în schimb părinții îi plecaseră în America pentru un trai mai bun. Așa plecau oamenii pe vremea aceea! Era studentă în București, la farmacie, eram colegi. Eu
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. Timpul vrăjitor La o margine de gand Privesc timpul călător În clepsidră-ncet căzând, Parcă e un vrăjitor, Vrăjitor de tot uitat Când speranțele se duc, Tinerețea prim păcat Părăsit sub ram de nuc, Vrăjitor în verde viu, Și într-una obosit Sunt un soare arămiu, În talazuri prăbușit Prăbușit în veac trecut, Prins la margine de timp, Fericirea ce-am avut, Am schimbat-o pe Olimp, Cântă cucule din nou Dă-le zile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
răsune iar ecou, Dă-ne viața...dă-ne ani! Citește mai mult Timpul vrăjitorLa o margine de gândPrivesc timpul călătorîn clepsidră-ncet căzând,Parcă e un vrăjitor,Vrăjitor de tot uitatCând speranțele se duc,Tinerețea prim păcatPărăsit sub ram de nuc,Vrăjitor în verde viu,Si într-una obositSunt un soare arămiu,În talazuri prăbușitPrăbușit în veac trecut,Prins la margine de timp,Fericirea ce-am avut,Am schimbat-o pe Olimp,Cântă cucule din nouDă-le zile la sârmani,Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
e trezirea! Ce dur este să vezi cum cazi, Tot căutând iubirea! Dar voi, sfinți îngeri păzitori, Mă tot vegheați din ceruri! Vă simt cu mine-n sărbători, Blajini, ca-n alte vremuri... Și astăzi în ghetuțe-aștept, Să-mi puneți nuci și mere... Dar voi în noapte îmi trimiteți A voastră mângâiere... Cobor iar prispa casei dragi Și ușa-n urma-mi plânge... Tristețea-ncearcă în zadar Din visuri să m-alunge... Referință Bibliografică: VISURI / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați încă pe buk eu sunt ăl mai nalfabet unde naiba să mă duc dacă nu-s decât poet Eu sunt ăl mai nalfabet dezbrăcând sau nu pufoaice merg nainte sau napoi încet dragi tovarăși și tovărășoaice Cât
PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382915_a_384244]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > GAIA-MAȚU Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ca un biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor de reabilitare, asta în timp ce toamna îți aruncă frunze deshidratate în cana
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuză a timpului suspendat, din mine, era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot, inițial spaima urma
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
ape nesfîrșite, mă înnămoleam, cum s-ar spune, în hoitul acelei perspective grandioase și surde, absolut personale. Stăteam pe un butuc, mă sprijineam într-un toiag sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune intenții și cu nuci în buzunare, în starea în care eram, nu puteam să vorbesc, priveam la niște păsări de curte moștenite din moși-strămoși, niște păsări imemoriale, nu fuseseră tăiate niciodată, făceau ouă și se mișcau cu eleganța unor vremuri de mult apuse. Ei
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
somn, cum eram, ciorchini de struguri prinși în ornamentele metalice grele, apoi, deodată, brusc, un nechezat în care gîlgîia setea de apă mă trezea la realitate și, obosit, adormeam pentru o bună bucată de vreme. Referință Bibliografică: Purtau în buzunare nuci / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
matinală. Am pierdut timpul, puteam să fiu aici mult mai devreme. Să depășim momentul. Andrei a mers la micul bar din perete, a examinat etichetele sticlelor de băutură, apoi a întrebat-o pe Camelia, ce preferă: -Brandy, sau lichior de nuci verzi, ce preferi? -Brandy, vreau o băutură tare, încă nu înțeleg, ce este cu mine aici. -Dacă regreți, bem un păhărel și te poți retrage. -Așa de simplu este? Ție chiar nu-ți pasă? ” Te poți retrage”. Ce convenabil! Află
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]