951 matches
-
pláce rânduiálá lui Dumnezeu (ABC séu Bucavna pre folosul scolelor niamului romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie politică în care principiul axial este "dreptul divin al regelui". În principatele danubiene, procesul de etatizare a educației și de articulare a unei rețele organizată statal de școli publice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conceptului, este departe de aceasta. După cum notează și P. Cornea (1973), noțiunea de patriotism desfășurată în paginile manualului publicat de Iancu Nicola presupune "sanctificarea rânduielilor existente" (p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și recunoștință către stăpânitori, întru a ne supune la legi, la obiceiuri și la bunele moravuri ale societății
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
didactic de factură luminist redactat sub tutela statului habsburgic: mixează sub copertele aceleași cărți cunoștințe practice de economie rurală (de ex: despre fânațe, cultura pomilor, creșterea animalelor etc.), menite a crește productivitatea economică a supușilor, cu propaganda îndreptată înspre asigurarea obedienței maselor, o propagandă politică ale cărei contraforți sunt găsiți în morala creștină. La capitolul "Descrierea Patriei", copiii ardeleni sunt informați că "Împărăția cea mare și frumoasă, care ne cuprinde pre noi și alte multe milioane de oameni, este iubita Austria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bazele unei infrastructuri educaționale sub jurisdicția statului. Autoritățile statale s-au angajat în procesul de articulare a unei rețele de unități școlare prin intermediul cărora au promovat loialitatea politică a subiecților lor și acceptarea status quo-ului social prin intermediul unei "pedagogii a obedienței" centrate pe ideea de patriotism civic, în care fiecare trebuia să își accepte cu recunoștință situația socială hărăzită de soartă. Bunul cetățean era acela care respecta ordinea socială consacrată, își accepta poziția în ierarhia piramidală a societății și își manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
religioasă, autoritățile statale au păstrat cucernicia față de cele sfinte, dar au direcționat-o și înspre puterea temporală. În contextul articulării unei "pedagogii a supunerii" față de stăpânire, autoritățile statale au promovat prin medium-ul literaturii didactice un patriotism civic definit ca obediență civilă față de ordinea prestabilită. Cetățeanul model era cel care își iubea patria, definită în termeni teritoriali-politici, și nu etnici; de exemplu, patria ardeleanului era Austria, iar țara era Transilvania (Morariu-Andrievici, 1858, pp. 53, 78). Ca atare, " Cetățenii sunt datori să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs astfel tranziția dinspre "patriotismul civic" către "naționalismul etnic", în paralel cu deplasarea de la "pedagogia obedienței" înspre "pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în manualele de istorie se conformează directivelor precise indicate în documentele de partid. Aceeași obediență discursivă este identificabilă și în chestiunea originii. Programul... adoptat la Congresul al XI-lea al PCR din 1974 a lansat oficial tracismul în istoriografia românească, curent care pe plan cultural a luat forma tracomaniei. Această dublă mișcare presupusă de tracism
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la sexul slab și al sexualității pe care o afișează.77 În societatea patriarhală, așa cum ea este surprinsă în operele lui Giovanni Boccaccio și ale lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury, așa cum făceau scriitorii misogami, percepându o ca pe un purgatoriu, însă uneori este ironizată sau parodiată. Personajele masculine sunt definite prin avere, statut social și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
marelui înțelept a fost amintit doar pentru a conferi autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum am mai subliniat: „toată obștea femeiască a fost supusă de către obiceiuri, de fire și de legi bărbaților și că se cere de așijderi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
erau privite ca fiind specifice sexului slab și derivau din slăbiciunea firii lor per se. Mai ales senzualitatea era păcatul feminin par excellence.”360 Târgoveața reunește toate defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria, pasiunea pentru modă, lipsa oricărei obediențe. 361 Scapă totuși de catalogarea negativă deoarece își recunoaște cu dezinvoltură păcatele, ceea ce o face extrem de plăcută și naturală: i-a pedepsit pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
virtuoase ale existenței, acceptă să i se supună cavalerului devenit soț întru toate, i-a salvat nu doar viața, ci a dat un sens deplin, profund existenței lui, târgoveața însă nu se lasă convinsă de nicio teorie religioasă care propovăduia obediența. Chiar și cavalerul violator sfârșește prin a se supune totuși unei discipline, știe să trăiască sub autoritatea cuiva, iar atunci când este pus să aleagă între frumusețe și virtute, preferă ultima variantă.422 Cavalerul ilustrează în povestirea nevestei din Bath „un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o zână, „fragedă și încă și nurlie”436, într-o soție supusă și fidelă: „Ea n-a ieșit din voia lui nicicând,/ Mereu în placul soțului făcând.”437 Bătrâna optează, în cele din urmă, pentru acea frumusețe tăcută, a obedienței voite.438 Istorisirea târgoveței nu reușește să își apere cauza deoarece întâlnim și alte ambiguități, argumentele aduse sunt parțiale, uneori lipsite de logică. De exemplu, perdaful conjugal îl îndeamnă pe cavaler să lase de o parte atracțiile materiale sau aspirațiile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
amintite, de-a lungul șirului povestirilor, și rugăciunile rostite în diferite ocazii, cele mai cunoscute, chiar și de cei foarte simpli, needucați, fiind Pater noster, Te lucis, Intemerata (II. 2, VII. 1). Dar acestei pietăți generale și cu aspect de obediență față de o instituție cu o putere aparte, așa cum era Biserica în Evul Mediu, i se opun preocupări legate de alte forțe, pe care le-am putea înscrie într-o categorie generală a maleficului. Există un permanent melanj între real și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ luptă și vociferează, își folosește 720 Ibidem, p. 6. 721
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Purtându-și pruncul blândă și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică îi aduce liniștea sufletească și încrederea necesare depășirii și acestei situații limită. Constanța devine un simbol nu doar al răbdării dincolo de marginile firii, al echilibrului și al măsurii, așa cum sugerează și numele eroinei, ci este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de viață creștină și cel al unei femei, căreia îi atribuie trăsăturile specifice pietății: rugăciunea, credința, neajutorarea în fața unor evenimente pe care nu le poate controla, pasivitatea, supunerea. Trimiterile la imaginea Fecioarei Maria abundă în cadrul povestirii, deoarece Constanța rămâne imaginea obedienței desăvârșite, a blândeții și a purității. Adevărata putere în povestire este a divinității, dar se manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propunându-și să-i ofere o replică pozitivă, o istorisire cu un exemplu de personaj feminin virtuos și obedient, pentru a contracara imaginea feminității autoritare și răzvrătite, propuse de târgoveață. Grizilda, eroina de un incredibil devotament marital și de o obediență nemaipomenită, de o statornicie și o răbdare specifice unei martire, nu este un personaj original, ci împrumutat de la Boccaccio 782 și valorificat artistic și de un alt mare bard italian, Petrarca 783. Este o donna angelicata ce se distinge prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
craiului se supune smerită: „Mironosiță rămânând pe brânci/ și gata să-i asculte la porunci.”787 Declarația de dragoste pe care i-o face stăpânul locului seamănă mai degrabă cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar fi trebuit să urmeze tatălui la conducerea cetății Saluce. Condiția de victimă a personajului feminin este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese orice încercare de cedare în fața lui Aurel. Decide chiar să aleagă sinuciderea, decât să-i capituleze celui care manifesta pentru ea o pasiune atât de intensă. Este clar că femeia nu nutrește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conotație politică. El subestimează Însă capacitatea interlocutorilor săi de a observa și utiliza datele contextuale: 1) președintele era Însoțit, nemijlocit, de principala figură politică a PDL din regiune, o figură care era asociată, de către media ce prezenta vocea opoziției, cu obediența necondiționată față de acesta (celelalte personalități politice, primar, prefect etc. fiind Într-un plan secund), 2) Întâmplător sau nu, singura casă vizitată de președinte era, Întradevăr, casa cu etaj a doamnei de la PDL, 3) venirea președintelui În zona inundațiilor era destul de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
în forțele lor și tind să-și ignore propriile calități. Au totuși trăsături de vitalitate și de încredere în sine. Ele pot fi, în multe situații, dificile, incomode, ezitante. h. Conformiștii. Sunt acei oameni care respectă regulile, sunt ascultători până la obediență. Lor li se potrivesc locurile/slujbele care nu solicită (deloc) imaginația. Neavând tendința să problematizeze situațiile, conformiștii caută și conservă rutina. Sunt temători și preferă să facă mai puțin decât să riște o schimbare a ordinii lucrurilor. Ei sunt metodici
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
are o atare atitudine sunt: • sunt o victimă a situației; • ceilalți sunt mai puternici decât mine; • nu prea am cu ce contribui la această situație; • în viață, este bine să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mine) în anul 2007, după Cehia, Ungaria și Polonia, este considerată un fel de paria, o rudă mai săracă a organismului continental. De aceea, și conducătorii României sunt timorați când ajung la Bruxelles, fie în cadrul oficial, fie în vizite private. Obediența conducătorilor români față de Marile Puteri este o caracteristică a politicii din spațiul carpato-danubianopontic, considerată încă din Evul Mediu a supraviețuirii. Numai că această supraviețuire se poate obține pe două căi, diferite dar care duc la același rezultat, însă cu un
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]