8,125 matches
-
uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare cât se poate de neobișnuită: Vădit încurcat, Didier încearcă să-i explice: — Gaston, cofetarul... îl știți? — Cum să nu-l știu? confirmă Lionel, încă perplex. — ... a încurcat urările. Era obosit, s-a uitat toată noaptea la dumneavoastră... — Îl înțeleg. — Cu toată tevatura asta mediatică... Ați auzit? Cică o să muriți azi. Am auzit ceva. — Când și-a dat seama de greșeală, bietul de el a vrut să facă alt tort. Ne-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Dorel Dorian; marele dramaturg, director și boier care-a fost Horia Lovinescu, este văzut În volum doar În latura lui nesemnificativă, de băutor; nici Adrian Pintea nu se bucură de o prezentare măgulitoare („un țigănuș mic, urît” care vine „cam obosit” la spectacol). Un clovn pentru eternitate deci, nu este un titlu adecvat spiritului cărții : pentru că ea conține nu doar clovnerii detensionante, ci și străfulgerări memorabile de portrete, confesiuni profesionale care pun pe gînduri, trimiteri la oameni (și spectacole majore) care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
este foarte la început, trebuie să fii dârz, trebuie să te rogi la zeii cei mai de jos să te ajute în această grea încercare. deocamdată nu îți găsești ritmul potrivit al pașilor, nu știi încă să alergi fără să obosești repede, acum descoperi care fibre musculare vor rezista mai mult în coapsele tale, înaintarea este încă grea și drumul este abia la începutul începutului. nouă în al doilea loc: ești înconjurat de iarbă tânără, proaspătă, cu firul scurt deocamdată, dar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
slujbe de sfințire, vine și timpul slujbei, mai ai câteva ceasuri de așteptat, aranjează-ți părul acum, colorează-ți unghiile de la mâini și de la picioare, ai tot dreptul să o faci, părul tău a fost strâns destul, degetele tale au obosit destul, e vremea să se bucure și ele, să sărbătorească, pune metal în urechi, la gât și pe deget, iubitul tău ți-a dat metal pentru deget, l-ai păstrat bine, cu sfințenie, e timpul să folosești bucățica aceea de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în acest aparat mic, al meu. apăs pe redial și vine primăvara plesnesc mugurii, se aude vocea ta cristalină aș vrea să fiu cu tine, vorbind prostii la acest animal mic pentru totdeauna. șase în primul loc: fesele tale au obosit de alergare, le simți ca jupuite și presărate cu sare grunjoasă din salina preishta din dealul cel mare, unde temperatura este tot timpul anului minus unsprezece grade kalamen, te dor fesierii mari, dar și cei medii și mici, parcă cei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor de trifoi cu cinci foi, le torni într-o carapace de broască țestoasă de galapagos, încălzești apa la lumina apusului blând, îți strecori picioarele tale obosite pe acolo pe unde ieșeau picioarele din spate ale broaștei țestoase de galapagos înainte ca ea să se dezbrace pentru grădina suspendată a dragostei tale, și rămâi nemișcată până când nici o rază de soare nu mai ajunge pe pistilul petuniilor magice
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi, să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra: ești neclintită în onestitatea ta, în adorația ta. adormi gândindu-te la cavalerul tău majestuos, apoi în toate episoadele de somn REM îl visezi pe el, alergând, scoțând din desaga-fără-fund arcul uriaș de lapis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tocmai bine, zăpada s-a bătătorit un pic și se prelungește în lumina ceții, dinspre șes către munte, pe tot drumul pe care trebuie să mergi tu. scoate din desaga-fără-fund săniuța ta cu șenile de argint marcat, pune-ți fesele obosite pe ea și cheamă vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu, e vremea să înaintezi gentil, nu năvalnic, e perioada în care vulpile trag bine și mult, ele vor putea să te ducă departe, unde ai tu nevoie să ajungi, te vor trece liniștit munții, te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit) Am o meserie cumplită. Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei pentru odihnă, și restul nopții să dorm. MICUL PRINȚ: Și pe urmă s-a schimbat consemnul? FANARAGIUL: Consemnul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a șasea planetă. Jocul se repetă Se ridică perdeaua-nor. La o masă, înconjurat de cărți și registre Geograful.) MICUL PRINȚ: Bună ziua! GEOGRAFUL: Ia te uită! Vine un explorator! Mă bucur! MICUL PRINȚ: Îmi dai voie să mă așez? Sunt foarte obosit, am umblat teribil de mult. GEOGRAFUL: Interesant! Dincotro vii? MICUL PRINȚ (se uită curios spre masa încărcată): Ce-s cărțile astea groase? La ce ajută? GEOGRAFUL: Eu sunt geograf. MICUL PRINȚ: Ce este un geograf? GEOGRAFUL: E un savant care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
niciodată o asemenea ocazie în viață. Vă dați seama, e ca un tren care trece o singură dată prin gara mea. De dimineață și până la ora 8 seara sunt încontinuu ocupată, domnul meu! Nu mă pot angaja, mă simt destul de obosită la sfârșitul unei zile. De la opt la nouă seara, o singură oră domnișoară, o singură oră. Vin la dumneavoastră acasă. Sunt om de caracter, n-o să aveți nici un fel de neplăceri din pricina mea. Plătesc cât îmi cereți. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se gândea bine, și ea era o condamnată, chiar dacă hainele ei vărgate erau invizibile pentru că îi acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe care i-l arătase șoferul, dar ca să ajungă în sat, mai era ceva cale. Simțea că drumul o obosise. Făcu un scurt popas, apoi porni din nou, de această dată urmărind o cărăruie care șerpuia pe marginea șanțului ca o curelușă. Ajunsă la școală, fu primită de directoare, care îi detalie tot ce o putea interesa pe Simona despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de mână și porni așa fără țintă. Pe drum se gândi să înnopteze la Nana Floarea. La ora aceea, nici nu știa dacă avea un tren potrivit să se întoarcă în orașul bucuriilor și pătimirilor ei. Și Răducu era extrem de obosit. Nana Floarea o primi cu brațele deschise. Știa întreaga poveste, așa că Simona n-a fost nevoită să redeschidă o rană care și așa sângera. Au stat de vorbă până târziu, către miezul nopții, despre câte se întâmplaseră în lipsa ei, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care sexul tare, într o bună măsură, este lipsit. De fapt, sincer, cred că până și cea mai insensibilă femeie va avea întotdeauna cu un dram mai multă sensibilitate decât cel mai sensibil bărbat! Și nici nu vreau să mă obosesc să verific dacă aici chiar am dreptate; este părerea mea și mi-o păstrez. Mai mult, până și în secolul acesta viciat, în care trăim acum, când mai toate femeile par a fi doar niște persoane materialiste la prima vedere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci aproape întotdeauna, atunci când te uitai la el, îl vedeai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de acum Încolo. Acest avertisment avea să fie pus În practică mult prea curând. Refuzând de multe ori să ia copilul În brațe și să părăsească În miez de noapte casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se va alege de aceste ființe minunate? Cum va fi drumul lor În viață? Oare ce destin ai pregătit pentru fiecare? Câtă inocență și Încântare În toată atitudinea lor! Îndură-te, Doamne, și Înseninează-le drumul pe care Își vor obosi pașii. Am tresărit, crezând că am gândit cu voce tare. Simțeam nevoia să-mi dezmorțesc picioarele și am ieșit În hol. Afară ploua blând și mărunt, o ploaie de vară Încărcată cu promisiunile zilelor ce vor urma... A sosit și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte cunoscută. Ridicasem capul ca să le văd mai bine și îmi dădui seama că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Diveevo din Rusia. Un frate era în ascultare. Într-o zi, starețul îi poruncise să prindă câinele care se dezlegase și umbla prin mănăstire, necăjindu-i pe mulți. Mult se chinui acel frate să-l prindă, dar nu reuși. Când obosi de-a binelea și era gata să se întoarcă să spună că nu poate, îi apăru în cale un alt părinte din mănăstire. Fratele îi ceruse bincuvântare să poată prinde câinele și părintele i-o dăduse. Numai în câteva clipe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce se petrece în jurul lor. Se făcu bilanțul, copiii au fost apreciați cu note pentru munca de participare și mai rămâneau câteva minute până la sfârșitul lecției. Atunci, doamna profesoară le zise copiilor: - Bravo, copii! Ați fost activi! Văd că ați obosit puțin și, pentru a vă relaxa, vă propun să ascultați o istorioară pe care eu o să v-o citesc. Pregătise din timp acea istorioară, pentru a o citi copiilor. Îi plăcuse foarte mult și, deși era scrisă în limba română
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în când puteau să-i umezească buzele arse de febră cu un tifon îmbibat în apă, aștepta telefonul de la iubitul ei ficțiune, telefon care nu mai venea, deși ea își pregătise cel mai bun răspuns formulat de-a lungul vieții, obosită de așteptare, la scuzele lui lamentabile, o să-i spună verde în față: "Trebuia să observi că sunt doar îndrăgostită, nu și idioată". 8 noiembrie 2009, Sydney Sunt în centrul Sydney-ului, între Queen Victoria Building și Town Hall. Lângă mine se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mizeria zilnică a cucerit-o, apoi auzind zi de zi aceeași poveste, văzându-i zi de zi seninătatea cu care se așează la masă, pofta cu care savura "bunătățile", fără să se întrebe cum au "aterizat" acolo începuseră să o obosească și să o întristeze. Muncea ca o sclavă afișând o fericire deplină. Nu voia să afle nimeni cât este de fraieră. În primăvară când venise acasă, îmbrăcată cu cele mai bune haine pe care le avea, dar fără ciorapi, când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]