6,770 matches
-
rămîne, prin urmare, decît un singur loc unde să mergem: continentul, și de voi depinde dacă vom reuși sau nu. Nu primi răspuns. Norvegianul Knut nu Înțelesese, ca de obicei, nici un cuvînt din ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cea mai mare greșeală pe care mă pot gândi s-o fac. E prostesc și distructiv, și pe oricine ai întreba îți va spune că greșesc. Din cauza asta trebuie să merg până la capăt. Brandy zice: — Nu înțelegi? Pentru că suntem așa obosiți să ne ducem viața așa cum trebuie. Să nu facem greșeli. Brandy zice: Mi-am făcut socoteala, cu cât e mai mare greșeala, cu atât sunt mai bune șansele să rup lanțurile și să duc o viață adevărată. Precum Cristofor Columb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a faptului că sunt mutilată. Așa cum o oloagă deformată și desfigurată din naștere își poate conduce mașina cu geamurile deschise și să nu-i pese dacă-i ciufulește vântul părul, ăsta-i genul de libertate pe care o căutam. Eram obosită să rămân o formă de viață inferioară doar datorită aspectului meu. Obosită să fac comerț cu el. Să înșel. Să nu fac niciodată nimic adevărat, dar să primesc oricum atenție și recunoaștere. Blocată într-un ghetou al frumuseții, așa mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
naștere își poate conduce mașina cu geamurile deschise și să nu-i pese dacă-i ciufulește vântul părul, ăsta-i genul de libertate pe care o căutam. Eram obosită să rămân o formă de viață inferioară doar datorită aspectului meu. Obosită să fac comerț cu el. Să înșel. Să nu fac niciodată nimic adevărat, dar să primesc oricum atenție și recunoaștere. Blocată într-un ghetou al frumuseții, așa mă simțeam. Stereotipată. Jefuită de motivația mea. În felul ăsta, Shane, suntem foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Kitty. Și Sofonda zice: — N-am rezolvat încă totul. Shane, îți dau viața mea, permisul meu de conducere, vechile mele carnete de note, pentru că semeni mai mult cu mine decât îmi pot eu aminti vreodată că am arătat. Pentru că sunt obosită să mă urăsc și să mă complac și să-mi spun povești vechi care oricum n-au fost niciodată adevărate. Am obosit să fiu mereu eu, eu, eu prima. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie, găsise cheia întregii afaceri. Ca și cum s-ar fi rușinat de clipa de exaltare, profesional vorbind avusese o reușită pentru care merita să se bucure, Mihai Mihail se șterse îndelung cu batista, reveni la culoarea lui veche, pămîntie, de om obosit și bolnav. Și ce-a mai fost, excelență, ce naiba s-a mai întîmplat în magazia aia?" Șerban Pangratty simți că i se usucă gura, că tot sîngele coboară undeva în stomac și că pierde contactul cu realitatea. Pentru acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost atacată de niște barbari. Acest lucru ne-ar fi de mare folos. După felul în care îi privea și se agită, se părea că - deși nu le cunoștea limba - bestia înțelesese comentariile lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar putea fi insula vulcanică de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
moment în care pleca, în sfârșit, să se culce în adăpostul de la prova, care era rezervat membrilor echipajului din tură de noapte, al căror somn era respectat cu sfințenie până după miezul zilei. Totuși, atunci când se trezi Tapú Tetuanúi, inca obosit, Miti Matái era deja de o oră la postul său de comandă și arată atât de proaspăt, de parcă ar fi dormit nestingherit toată noaptea. Chimé din Farepíti vâslea ritmic, împreună cu încă vreo zece oameni, atât pentru a da un impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau prea obosite. Cum mirosea cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită. Nu, Miss America avea nevoie de un obstetrician. Avea nevoie de analize de sânge. De vitamine prenatale. Trebuie să întâlnesc pe cineva, a spus. Pe prietenul ei. Și domnul Whittier a spus: De-asta a condus Moise triburile lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ori: — Eu doar mă asigur că vă țineți de cuvânt. Și: ceea ce vă împiedică aici e ceea ce vă împiedică în tot restul vieții. Aerul va fi mereu prea îmbâcsit de ceva. Mereu vă va durea câte ceva sau veți fi prea obosiți. Tatăl va fi mereu prea beat. Nevasta prea frigidă. Mereu veți avea câte-o scuză ca să nu vă trăiți viața. — Dar dacă s-ar întâmpla ceva? Dacă am rămâne fără mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
azilul de bătrâni, așa că nu le-a putut întâlni pe celelalte. Fiecare crede că a fost singura pățită. De fapt sunt mai mult de o duzină. Și banii? S-au tot acumulat. Până când domnul Whittier a fost prea bătrân, prea obosit și prea plictisit ca să se mai fută. — Uitați-vă la petele de pe covorul din hol, spune el. Vedeți că au brațe și picioare? Precum voluntarele, și noi am fost prinși în capcană de un băiat prizonier în corpul unui bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Primul venit, primul servit. Imediat. Cora s-a simțit ca și cum ar fi condus un milion de miliarde de kilometri cu viteză prea mare, fără centură de siguranță, și ar fi dat de un prim semafor roșu. Resemnare amestecată cu ușurare obosită. Cora, doar un tub de piele, cu câte un orificiu la fiecare capăt. Un sentiment groaznic, dar a ajutat-o să-și facă un plan. În ziua următoare, la lucru, n-o vede nimeni intrând în camera probelor. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascultau de părinți. În urma teribilei impresii lăsate de poveste, se cumințeau preț de o clipă și digerau în liniște senzațiile terifiante pe care le încercau. Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o sportivă de performanță. Preocupat, doar, de înzestrarea fetei și de propriile aspirații, el uită să acorde atenție structurii sufletești și educației serioase a Luanei. Întoarsă acasă de la antrenamente, ea trebuia să facă adevărate eforturi pentru a-și termina temele. Obosită, nu mai găsea resurse să învețe lecțiile predate. Începu să ia note mici. Supărată, Sanda îi scurtă timpul de joacă și îi interzise să se mai surmeneze citind alte cărți în afara celor cerute de profesori. Pe de altă parte, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi fost vacarmul iscat de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el, tânjea după plimbările lungi când, agățată de mâna lui puternică, avea impresia că nimic rău nu i se mai poate întâmpla. Ducea dorul discuțiilor târzii, din noapte, încheiate cu pasionale și îndelungi alintări. Ștefan pleca dimineața și venea seara, obosit, flămând, cu unica dorință de-a dormi cât mai repede. Când era în tura de noapte, situația devenea și mai jalnică. Fata stătea cu ochii pe televizor până în zori și adormea abia atunci când îl vedea sosit acasă. Era sufocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acord să faci tot ce vrei. Mulțumesc, domnule Escu. Ești foarte drăguț. În timp ce ea vorbea necontenit, Ștefan își făcu patul și își întinse oasele sub așternut. Binecuvântată clipă, după trei zile chinuite pe drumuri. Pleoapele i se lăsară peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu sufletul încărcat de resentimente și o adâncă suferință. Se așeză lângă bărbatul adormit, plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
presimțire că urma să facă o mare prostie. Se adunară, cu toții, în sala de festivități, sala în care, cândva, se țineau lungile ședințe U.T.C. La tribuna înălțată cu câțiva centimetri luară loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți, profesorii celor patru ani de liceu. Doamna dirigintă slăbise îngrozitor, i se trăseseră obrajii și se zvonea că e foarte bolnavă. Director era acum profu de geografie, care apăru cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spiritul dreptății și a fricii față de Dumnezeu, căzuse în cea mai cumplită mocirlă. Cum să-i spună soțului ei că devenise o nerușinată, că se aflau la un capăt de drum și că nimic nu-i mai putea întoarce? Era obosită, sfâșiată și incapabilă să vorbească. Văzu masa frumos aranjată și își aminti. Se împlineau șapte ani de la unirea lor. Momentele de emoție, de jurăminte și frumusețe, se aflau departe, lepădate și uitate în cine știe ce zi, a cine știe cărui an din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el suportul fizic și moral al viitorului ei, oferindu-i, în schimb, iluzii deșarte. Nu era pregătită pentru nimic. Sentimental, se afla la cota zero. Într-o seară, întârziară cu o serie de amenajări în apartament și Luana, văzându-l obosit, se oferi să-l găzduiască peste noapte. A fost cumplit, pentru amândoi. S-au foit în așternut, până dimineață, încercând, din toate puterile, să se detașeze unul de prezența celuilalt. Au evitat ca o astfel de situație să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la registratură. Vărsă râuri de lacrimi pe mochetă, jurând că era capabilă să ducă funcția și că va muri, ea și toată familia ei, dacă domnul director, om bun și inteligent cum îl știa, nu-i îndeplinea dorința. Până la urmă, obosit și plictisit de insistențele femeii, acesta făcu demersurile necesare și Nuța Cordel se văzu numită șefa Luanei. Instalată mare doamnă la birou, magazinera uită de unde plecase. Peste noapte își schimbă frizura și culoarea părului, începu să-și dea unghiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]