1,702 matches
-
artei sale ține de manipularea actorului prin iluzia pe care o creează. Filmul se dorește mai mult decât un declanșator de emoții, un lansator de procese psihice, un mod de a pătrunde în mintea spectatorului, de a întipări acolo secvențe obsedante pentru totdeauna. Hitchcock ia partea spectatorului pentru că el însuși este unul, încercând să descifreze misterul eternului feminin în ipostaza numeroaselor stele de cinema, frumoase și intangibile care, în filmul său, trăiesc intens într-o lume misterioasă a umbrelor.
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
din trei în trei cuvinte, numele organelor sexuale, dacă Radu Apostol n-ar fi avut o stranie idee de deschidere a "lucrărilor": a dat colegilor actori, spre lectură, un fragment din piesa Cetatea de Foc, scrisă de unul dintre dramaturgii obsedantului deceniu, cu loc rezervat în manualele de atunci, Mihail Davidoglu. Considerată, la vremea ei un model al realismului socialist în teatru, piesa n-a avut o carieră scenică memorabilă, se relua la Teatrul radiofonic, de câte ori împrejurările festive o impuneau. E
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
de a salva existența lui Joe de la acest delirium sexual sunt interstițiile, un spațiul și el repetitiv, o existență a intervalului care apelează la repetiția cu caracter mitic-liturgic, aceeași poveste spusă de tatăl ei despre originea frasinului, aceleași plimbări reluate obsedant într-un parc, care configurează nu doar conturul unei insolitări, ci și un blocaj, o închidere, o formă dizolvantă de claustrare.
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
sa nu pregetă a veșteji manifestările în această direcție, oricum obstaculate de un context nefavorabil: “Nu necesitatea revizuirilor trebuie pusă în cauză, ci, pe de o parte, fadoarea pledoariilor în favoarea lor și, pe de alta, aspectul de campanie cu vizarea obsedantă a cîtorva ținte. La vremea lui, fără mare risipă de vorbe, Lovinescu a efectuat faimoasele «revizuiri», chiar dacă unele au avut, cu timpul, efectul invers (Caragiale, Macedonski). Din 1990 încoace se pledează cu mult zel, de sus pînă mai jos, pentru
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
de impunerea unor bariere artificiale și a unor bareme rigide, nu fără precedent în istoria noastră literară”. De ce “fadoarea” revizuirilor, cînd tocmai ele au constituit nucleele de tensiune ale criticii curente? De ce ar fi deranjant “aspectul de campanie” ori “vizarea obsedantă a cîtorva ținte”, cînd e vorba, incontestabil, de un capitol major al operațiilor unei conștiințe literare eliberate de servituți, de un teren ce trebuie recuperat, de o demnitate ce trebuie redobîndită? Cît privește paradigma lui E. Lovinescu, “părintele” revizuirilor, de ce
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu este, de fapt, o continuă ipostaziere a acelorași stări de frică și neliniște a "sângelui" ("larma sângelui" este o expresie reluată de câteva ori), de neputință a trupului "de pământ" ("larma trupului") în apropierea obsedantă a triadei întuneric-noapte-moarte și de scurte momente de calm și "lumină" sub "steaua aducătoare de viață", "mincinoasă" sau "norocoasă"... Aceleași imagini și același lexic se "reorganizează", astfel, minuțios într-o suită de scurte poeme care spun aceleași două-trei lucruri. Cu
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Gîsca scrise de Charles Perrault sînt mereu scrise și rescrise, după cum cerea academicianul de odinioară, în noi maniere, tot mai marcate de fantasme, de constelații psihice și mituri personale, de ingenioase jocuri intertextuale, de ecouri, aluzii și reminiscențe, de refrene obsedante.
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Divizarea prea-lungului poem în mai multe poezii distincte pare să fie aproape convențională. Volumul impunea o anumită melodie rezultată din muzicalitatea inconturnabilă a versului lung; existau acolo fragmente reușite, altele plate, dar melodia „grădinii" se desfășura egală cu ea însăși, obsedantă. Unele fragmente melodice se înlănțuiesc demonstrativ pînă la finalul pregătit cu grijă - un vers sau o pereche de versuri memorabile: „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!";/„Mor florile mîhnite, toamna, în casa cui n-a fost
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
instinctiv al tînărului format la Paris s-a fortificat odată cu trecerea anilor și a dobîndit noi argumente prin transplantarea lui pe sol autohton. Iașul legendar inventat de Anghel devine centrul lumii. Mai mult decît în poezie, psihoza sfîrșitului capărtă tonuri obsedante. Cîteodată, această uniformitate a plîngerii obosește cititorul, lamentarea continuă pe ruinele trecutului și auto-înduioșarea devin iritante. Nu e însă mai puțin adevărat că din această psihologie au luat naștere cîteva capodopere rămase pînă astăzi, dincolo de timp, exemple canonice de proză
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
încercări. Nu se îndoiește și iubește pînă la capăt. Asta e iubirea, nu? Amîndouă textele sună și ca o lecție utilă oamenilor aroganți, vanitoși, fără de credință. Cum ni se întîmplă să fim. Două spectacole susținute de artiști de calibru. Sînt obsedante aproape scenele dintre cei doi Doctor Faust - ca și ideea în sine - Csiky András și Bogdan Zsolt. Cît de rafinată, de matură și de fragilă o regăsesc pe tînăra actriță Kezdi Imola într-un Mephistophilis-feminin, cu atît mai ispititor, mai
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
cu viță sălbatică (ed. I, 1976, într-un tiraj de 34.000 de exemplare; ed. II, 1979, 100.000 de exemplare; plus alte trei ediții ulterioare, ultima apărută în 2002 la Chișinău) e o mostră durabilă de ceea ce înseamnă romanul obsedantului deceniu (1948-1958). Chiril Merișor, redactor la o editură, membru de partid din 1945, este exclus în 1950, în timpul verificărilor - situație ce nu-i aduce, totuși, din punct de vedere profesional, un prea mare prejudiciu, putând dobândi un serviciu. Mai grav
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
comunismului la noi. Romanul e viabil prin depășirea unei scheme, prin construcția unei narațiuni veridice, bogată în realități semnificative, prin virtuozitatea construcției de povestiri și prin inventarea unor personaje credibile. Constantin }oiu se folosește de oportunitatea dezvăluirilor politice din romanului obsedantului deceniu (romanul începe să fie scris de prin 1969) pentru a realiza ceva peste așteptări și peste previziunile momentului. Perenitatea indubitabilă a romanului se datorează faptului că e mai mult sau e altceva decât unul despre erorile politice din deceniul
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
a romanului se datorează faptului că e mai mult sau e altceva decât unul despre erorile politice din deceniul 1948-1958. E un studiu sociologic, sensibilizat de virtuozitățile epicului, despre efectele morale ale schimbării politice. Ceea ce nu înseamnă că toate romanele obsedantului deceniu sunt reabilitabile necondiționat, pentru că toate relatează despre schimbarea de regim politic, de atitudine față de trecut și față de omul prezentului etc. Diferențele sunt făcute de gradul de ideologizare conformistă, schematismul conflictului, simțul dramatic al vieții concrete confruntate cu o nouă
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
prezentului - și nu neapărat unul românesc -, dar și o dimensiune universală, de circulație, pe care tema în sine o conținea. Cu o singură rezervă: dorința exhaustivității tarelor societății! Spațiul de întîlnire a personajelor, predominat feminine, și a poveștilor de iubire obsedante, cu gust amar și prezentare comică este o cafenea amplasată în mare. Iubirea, dragostea și moartea se întîlnesc într-o lume evident alienată. În scenariul legat de Radu Afrim, fiecare personaj vorbește despre un tip de alienare, gravă și iremediabilă
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță? O a doua sugestie concentraționară e de constatat în reluarea cuvîntului luni: Ťși mereu a fost ziua întîia/ și mereu luni și mereu luni și mereu luniť. Obsedanta propagandă era sistematic contrazisă de realitate, viitorul fericit necontenit promis se îndepărta o dată cu linia orizontului. (ŤStăpînul ne gonește cu biciu'n paradisť, scria mai tînărul Dan Laurențiu.)" Fără să fi trecut prin temnițele comuniste, dl Ilie Constantin s-a manifestat
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
John Fowles, Colecționarul, pe care orice cunoscător de literatură clasică o va pune îndată în legătură cu un lung șir de variațiuni pe tema izolării și evoluției în captivitate, de la Furtuna lui Shakespeare până la numeroasele titluri ale romanului baroc, este, dincolo de subiectul obsedant, un omagiu adus limbii engleze în evoluție, frumuseții și perfectibilității limbii literare. Subiectul în sine pare un thriller sau stranie poveste deviaționist-psihologică: Frederik Clegg, tânăr "Caliban" needucat, funcționar mărunt, colecționar de fluturi (ca unică bucurie - frumusețea morții) devine foarte bogat
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
totul altfel decât am fi ănclinati să presupunem, judecând după titlul volumului. El este un prozator interesat - că prozatorii ruși - de sufletul omenesc. Ce rămâne din sufletul omenesc atunci când totul ăncearcă să-l urâțească - aceasta este ăntrebarea care al urmărește obsedant. Niciodată n-am ănteles - mărturisește autorul din perspectiva copilului care a fost odată - de ce unele mame le pun copiilor mâna pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
în două moduri diferite. L’Arrivée d’un train en gare de La Ciotat al fraților Lumière creează atât de bine iluzia realității încât trenul de pe pânză pare să treacă direct de pe șine în sala de cinema. Scorsese revine la imaginea obsedantă a acestui tren care fie deraiază spectaculos, sfârșind tot într-un film alb-negru, fie își continuă cursa, lăsând timp ca băiețelul care se află pe linie să fie salvat într-o fracțiune de secundă. Cu toate acestea, omagiul regizorului american
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
fost solicitați să se întoarcă în țară (nu insistăm acum asupra deziluziilor pe care le-au încercat pînă la urmă și regizorii, Andrei Șerban chiar într-un episod recent!). Chestiunea pe care o pune insistent Bujor Nedelcovici, care se degajă obsedant din textele d-sale clocotind de patos justițiar, este cea a comportării scriitorilor față de insatisfacțiile grave ale societății civile. De ce aceștia n-au format un front unic, de ce nu s-au înrolat în lupta deschisă împotriva compromisurilor și abuzurilor, de ce
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
reluată, de altfel, din finalul eseului, numai că în interviu apărea chiar numele lui Radu Cosașu menționat cu părere de rău. Concluzia logică ar fi că seria Supraviețuirilor a lui Radu Cosașu, chiar dacă avea ca fundal anii '50, adică tocmai "obsedantul deceniu", ar fi o carte prea normală, neinteresantă din perspectiva criticului și istoricului literar preocupat îndeosebi de literatura "modificată genetic", hibridizată voit pentru a înșela vigilența cenzorilor. Receptarea în postcomunism a Supraviețuirilor devine cu atât mai interesantă, mai ales că
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
sa de scriitor ("Doamne, ajută-mă să devin un mare scriitor comunist!"), iar seria Supraviețuirilor, publicată în anii '70-'80, a descumpănit de la bun început, fiind percepută drept cel mai complet autodenunț din literatura noastră și probabil adevăratul "roman" al obsedantului deceniu. Cu o materie epică alcătuită din corespondență, memorii, articole de ziar și proză, Logica este autobiografia hibridă și parțială a lui Radu Cosașu, dramatică prin onestitatea, intransigența și sarcasmul cu care își sondează conștiința chinuită de crezurile, iluziile, îndoielile
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
Istoria acestei marginalități promovate spre zonele de putere ale canonului nu atrage încă neobositele cercetări didactice. Cu alte cuvinte, marginea rămîne, și în acest discurs despre un (fost) exponent al ei, în continuare margine. Se definește față de centrul realist și obsedant al deceniilor comuniste: "față de o parte a prozei românești, care încearcă să reia mijloacele romanului de analiză interbelic, față de tonul sentențios-moralizator, care marchează majoritatea "romanelor obsedantului deceniu", apare o proză care nu încearcă nici să dezvăluie nici să ascundă mari
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
un (fost) exponent al ei, în continuare margine. Se definește față de centrul realist și obsedant al deceniilor comuniste: "față de o parte a prozei românești, care încearcă să reia mijloacele romanului de analiză interbelic, față de tonul sentențios-moralizator, care marchează majoritatea "romanelor obsedantului deceniu", apare o proză care nu încearcă nici să dezvăluie nici să ascundă mari adevăruri istorice". " Rafinamentul stilistic", trăsătura cea mai evidentăși mai fermecătoare a scrisului lui, corespunde în analiza Ruxandrei Ivăncescu trimiterilor la metaficțiunea istoriografică definită de Linda Hutcheon
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
shakespearian, al filmului... Mihai Constantin are fericirea de a fi urmașul "magistrului fără seamăn"; un dar care, uneori, ar putea fi și o grea povară: căci nu e ușor, într-o astfel de (și altfel de) meserie, să te raportezi, obsedant și inevitabil, cu carnea și cu sîngele tău, cu nervii și cu talentul tău, la o atît de înaltă umbră a părintelui. Nu pot să uit cum, într-o convorbire din '90, George Constantin îmi povestea - chiar dacă cu umor -, cît
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
energia din dezinteresul pentru consecințele acțiunilor sale de periculoasă nesupunere la regim. Nu știa de frica morții, așa încât Securitatea nu-i putea lua mai mult decât o viață pe care dovedise în atâtea rânduri că nu dă doi bani. Repetă obsedant că „își asumă toate riscurile”, că „simte pe propria piele” primejdiile ce îl pasc, că își urmează calea „indiferent de riscurile presupuse”. Și avertizările cele mai rele veneau mereu și de peste tot. Citez doar un fragment dintr-o „Notă” a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]