1,688 matches
-
lecturii (1983), volum ce relevă câteva trăsături constante ale scrisului lui R.: nesaț informativ, supus însă unei cenzuri delimitatoare, capacitate de sinteză, cu știința de a impune ceea ce este esențial în subiectele tratate, în cazul de față romanul politic, romanul obsedantului deceniu, teoria curajului auctorial, tradiție și inovație în critică, problema generației literare etc. Preocuparea de a înțelege literatura ca pe un câmp de relații este evidentă în cartea următoare, Vocația sintezei (1985), cuprinzând „eseuri asupra spiritualității românești”, în care sunt
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
accente eroice și sensuri vizibil politice. Jocul cu umbre, subintitulat „roman (oarecum) parodic”, redactat în 1988, dar publicat abia în 2000, reia, cu nuanțe kafkiene, problematica reconstruirii identității prin recursul la memorie, în contextul anamnezei (aici, cu justificare terapeutică), al obsedantei vinovății fără vină, înscrisă în codul genetic al lumii căreia R. îi alcătuiește rechizitoriul în jocurile de oglinzi ale memoriei. SCRIERI: Vara, Cluj, 1972; Prin defileu, București, 1975; Zidul în care s-a tras cu pușca, București, 1979; Uitarea și
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
Traduce cu aplicație versuri din Henri de Régnier în „Mișcarea” (1912), Leconte de l’Isle, José-Maria de Hérédia, Paul Bourget în „Cuvântul” (1913). Două lucrări nonliterare, Răfuiala cea mare (1914-1915) (1915) și Problema pământului în România (1922) abordează câteva subiecte obsedante pentru el - războiul și criza socială. Activitatea de om de presă, cu intervenții polemice redutabile, este dublată de aceea de prozator. Debutul editorial se produce cu volumul Spre Sofia cu Reg. 8 de Artilerie (1914), rezultatul participării ca voluntar la
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent -, viața lui P. se desfășoară, de-a lungul celei mai dinamice epoci a României moderne, sub semnul întunecat al sărăciei și exasperării: Notele zilnice se deschid, în 1927, cu gândul obsedant al sinuciderii („De altminteri, convingerea mea ultimă e că în anul 1928 nu voi mai intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență”), umbră care va plana asupra conștiinței scriitorului până dincolo de 1932 - când sunt dezvăluite, în paginile „României literare
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
reinventare a „realului” ultragiant prin intermediul „spectacolului memoriei”, textul funcționînd, așadar, ca o utopie salvatoare a unei materii roase de morbul autodistrugerii. În Proza lui Alexandru Ivasiuc (1988) studiul tematist, de o certă subtilitate, se îmbină cu analiza naratologică, comentarea „metaforei obsedante” din imaginarul scriitorului - și anume conceptul de putere - făcându-se prin apelul la psihocritică. M. pornește de la premisa schizoidiei narative sesizabile între diferitele vârste ale prozei lui Ivasiuc (constatare de bază a exegezei) și demonstrează, într-o manieră receptivă la
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
anume filigran metaforic, fie că e vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul
MUSAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile narative moderne și a încercat, bunăoară în romanul Somnul (1984), să desfășoare un tablou caleidoscopic, prin împletirea mai multor biografii (cu referire la tematica „obsedantului deceniu” etc.), dar cele mai caracteristice scrieri în proză rămân cele alimentate de filonul autobiografic. Biografia scriitorului a fost umbrită de un episod dramatic - un grav accident vascular, necesitând intervenții și tratamente îndelungate -, pe care s-a străduit să îl
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
nici un moment de la „linia partidului”, au contribuit la rescrierea falsificată a unor perioade din istoria interbelică și postbelică. Se găsesc în cărțile sale mai toate poncifele ideologice ale anilor ’50, întreaga recuzită tematică proletcultistă, propagate și dincolo de limita cronologică a „obsedantului deceniu”. Fie că au în centrul lor personaje provenite din rândul dăscălimii rurale „progresiste”, ca în romanul Învățătorii (I-II, 1961-1964), sau ingineri agronomi, ca în Moara Săracă (1967), muncitori ori țărani, scrierile produc pe bandă rulantă tipologii convenționale, lipsite
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
în vremuri de mare tulburare a istoriei. Carte a unei aventuri lăuntrice, Drumul spre Emaus (2002) este „uitare înapoi”, dar și drum înainte. În „prezentul unui ceas trecut care durează”, amintirile se cheamă unele pe altele, pierderile și regăsirile revin obsedant. Mai întâi imaginea tatălui smuls cu brutalitate de acasă într-o sfântă zi de Buna Vestire, apoi, peste ani, în liniștea mănăstirii Văratec, vestea eliberării din închisoare, care redeșteaptă neantul zilei de după arestare, confirmând că „paroxismul bucuriei, ca și nefericirea
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
parte în cealaltă complică lucrurile, într-o construcție aproape absconsă. Motorul acestui transfer este „gândul”, cel pe care scriitorul îl va „felia” și îl va pune sub lupă și în povestirile din Poziția ființei (1982). El revine la aceeași analiză obsedantă și în al doilea roman, Piatra soarelui (1987). Și aici tema e simplă, aproape de reportajul de tip social: existența unei familii care locuiește la etajul al douăzecelea. Pe metafora „blocului turn” se sprijină, iarăși, o structură narativă complicată, cu relații
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
își verifică amploarea înroșirii cu ajutorul oglinzilor (mergând la toalete sau utilizând mica sa oglindă de buzunar pe care o are întotdeauna asupra sa, sau chiar privindu-și imaginea pe dosul lingurilor, în geamuri sau în vitrine). Anticipare, atenție și gânduri obsedante Terapeutul îi explică Isabellei aspectele secvențiale ale tulburării sale, rezumate în tabelul următor, și îi cere să menționeze elementele care corespund cazului său personal. Tabel 2. Secvențele temerilor sociale Moment Descrierea secvențelor Cazul Isabelle Inainte de apariția situațiilor sociale Amplificarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
răspunzând acestei întrebări”. „A trecut ceva timp de când n-am spus nimic, ei trebuie să-și imagineze că sunt proastă”. (Isabelle nu observă niciodată, în aceste situații, gesturile sau cuvintele binevoitoare în ceea ce o privește). După dispariția situațiilor sociale Revenirea obsedantă a gândurilor legate de ceea ce pare că nu a fost în regulă. Minimizarea situațiilor în care lucrurile s-au desfășurat normal. Reluarea micilor detalii și transformarea lor în evenimente importante. Păstrarea amintirii în memorie în zona marilor eșecuri. Reluarea anticipării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
niciodată să mă schimb”. „Mai bine să renunț la a mai face eforturi”. Cel mai important lucru, în acest stadiu, este să se insiste asupra fragilității anticipărilor anxioase dar și să se atragă atenția pacientului asupra rolului nefast al gândurilor obsedante provocate de rușine. In situația socială, focalizarea atenției sale asupra stării de disconfort și eventuala observare a acesteia de către ceilalți reduce capacitatea sa de a percepe situația: pacientul nu se mai vede decât ca un „purtător de simptome” și nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
El poate propune să lucreze asupra ultimelor situații sociale care au provocat amplificări semnificative ale sentimentului de teamă sau de rușine, analizând împreună cu pacientul natura și intensitatea emoției, cognițiile și comportamentele în situația respectivă, și după dispariția acesteia (izolare, gânduri obsedante, autopedepsire...). Sarcini de îndeplinit Terapeutul cele Isabellei să citească cu atenție (să sublinieze pasajele care se referă la pacient, să-și noteze întrebările) un text cu privire la anxietăți și fobii. El cere Isabellei să completeze un tabel de auto-observare. De exemplu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Cazul doamnei X 3. Tehnica cognitivă Derularea terapiei cognitive Avantajele terapiei cognitive Cazul doamnei Y 4. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Definiție Tulburarea obsesională și compulsivă se definește prin prezența obsesiilor și a compulsiilor: - obsesiile sau gândurile intrusive sau gândurile obsedante sunt gânduri, imagini sau impulsiuni persistente care pătrund în conștiința subiectului. Ele sunt, în general, surse de angoasă; - compulsiile sau ritualurile sunt comportamente repetitive sau acte mentale pe care individul se simte obligat să le săvârșească ca răspuns la o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unele cazuri, prin tehnica convorbirilor motivaționale. Model comportamental și model cognitiv In terapia comportamentală și cognitivă sunt reținute două ipoteze pentru a explica pacientului apariția și menținerea tulburării obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația. Un gând
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația. Un gând automat generat de o schemă cognitivă păstrată în memorie pe termen lung ar fi asociat unui gând obsedant și ar determina pacientul să ritualizeze. Compulsiuni externe și compulsiuni interne Tipul de compulsiuni In practica clinică, pacienții suferă fie de obsesii și compulsii externe (categoria frecventă: „spălătorii”, „verificatorii”), fie de obsesii și de ritualuri interne (categoria frecventă: ruminatorii”). Subiecții
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe pacient să verifice calculele, apa, gazul și electricitatea, să urmărească la jurnal accidentele care au avut loc, și chiar să telefoneze la poliție pentru a se asigura că nu s-a întâmplat nimic. Subiecții „ruminatori” au gânduri sau imagini obsedante (gânduri obscene, blasfematoare sau absurde: să-și dea jos hainele în public, să-l înjunghie pe vecinul meu de la masă), imagini de violență sexuală sau respingătoare („gest deplasat” față de bebelușul meu), care îl fac pe subiect să se rătăcească printre
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare a angoasei la cel puțin la jumătate din forța sa maximă). La fel ca și în cazul expunerii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anulat gândurile rele) să consolideze rezultatul și să prevină recăderea. Cazul subiecților „ruminatori” ridică, în tehnica comportamentală, mai multe probleme decât în alte cazuri, deoarece gândirea intrusivă și neutralizarea (ritualurile) sunt interne. Acești pacienți trebuie să învețe să repereze gândurile obsedante (care amplifică angoasa) asupra cărora se lucrează prin expunerea la ritualurile interne care constituie obiectul prevenirii răspunsului. Tehnica este deci similară celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obsedante (care amplifică angoasa) asupra cărora se lucrează prin expunerea la ritualurile interne care constituie obiectul prevenirii răspunsului. Tehnica este deci similară celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă și o ascultă în prezența terapeutului pentru a repera apariția unor ritualuri, și o ascultă din nou până la dispariția angoasei, evitând ritualurile interne. Salkovskis și Westbrook preconizează, în plus, ca subiecții cu fobii de impulsie să asculte
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în evidență, teama cea mai invalidantă este aceea de a nu-și însuși banii altora. Dacă este lăsată singură în cabinet (geanta terapeutului) sau dacă vede pe cineva trecând prin fața ferestrei, se teme că a luat bani. Istoria tulburării Ideile obsedante au apărut după decesul primului său copil, la șase zile după naștere, în urmă cu șaisprezece ani. Verificările au devenit invalidante cu un an înainte de a veni la consultație. Doamna X nu mai lucrează la magazin și nu mai face
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]