50,269 matches
-
printr-un canon care nu-i diformează ființă, ci o aduce la expresia ei naturală. Mai puțin individual, așadar, Savu este act pur de bunătate și frăție creștineasca, în tradiția evanghelica". Cu toate întorsăturile de frază, se vede, din aceste observații, că românul este, estetic, ca român, aproape un eșec. Tot implantat în formula moralismului religios pur e și Doctorul Taifun, românul din 1933, din care tîlcul evanghelic nu lipsește nici aici. Dr. Bobîrcă (alias dr. Taifun), somitate medicală în cardiologie
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
supusă unei examinări formale, în funcție de parametrii flexiunii nominale: gen, număr și caz. Un capitol introductiv despre prezența numelui propriu în gramaticile românești, precum și prezentarea concluziilor după fiecare categorie discutată asigura completitudinea demersului științific. Dincolo de acestea, descrierea formală oferă baza pentru observații foarte interesante, si care ar trebui în primul rînd relevate pentru a dovedi interesul mai larg al cercetării în cauză. Investigația gramaticala e un prilej pentru a inventaria principalele caracteristici ale sistemului antroponimic românesc, bazat pe diferența dintre subsistemul onomastic
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
se vedea exemplele Ianuloaia, Davideasca, Papadopolina, Grăurita etc.) a rămas vechi și popular. Citatele literare atestă forme destul de rare de vocativ, la nume vechi dar și la împrumuturi recente (masculinele Vladule, Mihnule, Predo, Roberte, Octaviene; feminine precum Haricleio, Bertho). Printre observațiile de detaliu, dar cu atît mai interesante, e cea asupra tendinței de a se evita prezenta articolului nehotărît, determinarea prin adjective sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
care tulbură, pe rând, toate vârstele trupului Adelei"; "Scenele dintre Humpert și Lolita au în plus numai recunoașterea fățișa a erotismului. Cea mai clară dovadă că tânărul și fetița se iubesc și senzual este într-o scenă proiectată parcă în observațiile altui seducător rafinat, Felix Krull (1953), escrocul thomasmannian"; Mai tarziu bărbatul matur o privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie când e grațioasa! Dar grația nu răpea actului semnificația lui profund organică. Din contră, o făcea și
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
calamburul despre Noica " El nu e ca noi. E Noi - că". Și tot lui, aflu acum, (eu crezusem că e calamburul lui Cioculescu, și el imbatabil în acest gen, care mi l-a povestit prin anii șaptezeci) i se datorește observația tot de natură calamburească lansată la apariția Spațiului Mioritic al lui Blaga " Nu se poate! E greșit. Corect este Spațiul Mior-Itic, pentru că vine de la Miorița, nu-i așa?" Și tot lui Lemnaru i se datorește calamburul către Mircea Eliade: "Mircea
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Aceste titluri de capitole, toate colectate din universul matrimonial, trebuie sa fi fost, repet, de mare impact pentru lumea studențeasca și se recomandă, și astăzi, ca atare. Evident, autorul își începe cartea cu o incursiune în timpii revoluți. E judicioasa observația că niciodată Mircea cel Bătrîn sau Ștefan cel Mare n-au întreprins acțiuni de unire politică cu românii din afara Moldovei sau a Țarii Românești, niciodată nu s-au gîndit la o națiune română cuprinsă între frontierele istorice ale statului daco-roman
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
viitor ", ca atîția dintre noi, d-na Baltac crede că nu se justifică "asaltul nerușinat la persoana "președintelui de care s-ar face vinovat dl Mihăieș și nici reducerea "tuturor nenorocirilor noastre" la prestația prezidențială. Sînt de acord cu ultima observație. Doar că dl Mihăieș n-a spus niciodată altceva. Cum eu cred în carismă stilului d-sale, nu văd de ce l-ar face de rușine o frază oricît de vehement anti ar fi ea. D-na profesoară Dorina Neculau se
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
cu pondere parlamentară în urmă înscrierii lui Viorel Cataramă în rîndurile sale, direct la vîrf. cronicarul e curios să vadă cum votanții unui partid important părăsesc partidul pentru un abandon de tip Cataramă. * În EVENIMENTUL ZILEI Cornel Nistorescu are cîteva observații de mare profunzime în legătură cu creșterea prețului benzinei. E prima mare scumpire, în urma căreia nu mai apar cozile știute la pompele de benzină. E o scumpire care îi găsește pe oamenii obișnuiți, cei asupra cărora scumpirile au cel mai nenorocit efect
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin de înțelesuri studioase sînt surprinse mînăstirile din Himalaya, cu pustnicii lor vegetînd în văgăunile munților, cu temple budhiste și moschei musulmane. Apar și observații la prima vedere surprinzătoare, ca aceasta: "Delhi e un oraș specific musulman, dar de data aceasta mahomedanii întovărășeau procesiunea hindușilor, studenți cu insigne ănationalistă și ăvoluntariiă congresului păstrînd ordinea, corectînd circulația vehiculelor, avînd inițiativa uralelor, care nu se adresau totdeauna
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
și o mărturisire ce se cere subliniată: "La Timișoara dar mai vârtos decât la Arad am fost cuprins de simțământul din cale-afară de nesuferit că nu sunt în stare să mă potrivesc cu lumea în mijlocul căreia trăiesc." La fel de elocvențe sunt observațiile pe care le face la Pesta - cu care se întoarce de la Pesta: "Era în toamna anului 1868, cănd Dietă ungară a votat legea pentru egală îndreptățire a naționalităților. Pe mine nu mă-nteresa nimic din cele ce se petreceau în viața
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cu Eminescu și prin viață petrecută în mijlocul junimiștilor. Socialiștii erau pentru mine unii dintre dușmanii cei mai primejdioși ai neamului românesc, zguduitorii din temelie ai vieții naționale românești." Este convertirea bătrânului scriitor reală? Se pregătește să întâmpine revelația? Sau doar observațiile se referă la o simplă retușare de imagini? "Auzindu-i acum cântând și văzându-i voioși, am zis, cu toate aceste: Bravo vouă! Ăștia sunt oameni! Asemenea oameni nu mai văzusem decât la Sibiu, unde câțiva inimoși ucenici ai lui
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
care adună cele mai rezistente ale sale studii și eseuri. E un volum cu adevarat remarcabil, probînd - dacă mai era nevoie! - marile, importanțele vîrtuți de exegeza ale d-lui Alexandru Săndulescu. Volumul se citește cu mare interes, peste tot întîlnind observații fine, pătrunzătoare care vor rămîne, cu siguranță. În studiul despre Alecsandri- omul de lume aflăm că poetul cultiva scrisoarea că un mijloc de mondenitate și rafinament spiritual, neexistînd, aici, intenționalitatea artistică. A știut, toată viața, să-și ocrotească o existență
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
suficient, pentru mine, să păstrez, întreaga, paternitatea lui Duiliu Zamfirescu, (sau - cum îi spunea Caragiale debutonîndu-i superbia - "mai Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta, în schimb, observația (deloc, ce-i drept, inedită) ca întreg ciclul Comănestenilor a evoluat în descrescendo, Îndreptări, Anna fiind eșecuri indubitabile, la care as adaugă, parțial, și românul În război. Reiese că doar în Viață la țară și Tănase Scatiu, partial în nuvelistica
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
situat undeva în zonele eșecului. Singurul merit al românului este că a verificat autorului sau că poate aborda și mediul urban, ba chiar că demonstrează cultură (chiar erudiție), într-o amplă narațiune care avea la temelie teoria metempsihozei. Și o observație. Nu personajul Toma Novac expune teoria metempsihozei, ci cel numit Aleman. Remarcabil în toate e densul studiu despre Paul Zarifopol, în care îi reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile, originea grecească), petrecerea să pînă în 1914, lungă vreme
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Pavel Șușară ÎN PRECEDENTĂ să expoziție de la Galeriile Etaj 3/4, deschisă în 1992, Gheorghe Ilea apărea că un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjuga permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tusei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu estetic, moral și expresiv cu o puternică amprenta regională. Iar izolarea să
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
nonșalanta în reproducerea numelor proprii e egalata de obicei doar de cea în indicarea cifrelor - inca mai usor de constatat, dar neavînd, desigur, relevanță lingvistică). Acestea fiind zise, e stabilit cred fundalul de scepticism pe care se proiectează cele cîteva observații de mai jos. A enumeră grafii jurnalistice greșite e în mare măsură redundant și inutil. Există totuși o ierarhie a inacceptabilului și o gradație a indignării. Mi se pare evident că erorile grafice sînt mai supărătoare cînd apar în reproducerea
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
extrem de interesante repere istorice și tipologice pentru uzul ficțional al numelor feminine, urmărind frecvență acestora, conotațiile sociale sau livrești, comentariile intertextuale, modificările formale. Domeniul onomasticii literare fiind împărțit de obicei între lingvistică și literatura, aș vrea să adaug aici cîteva observații care merg, cred, în aceeași direcție. Există la noi multe studii punctuale de onomastica literară, concentrate asupra unui text sau a unui autor; ele au însă nevoie de un cadru mai general - în care să fie schițate strategiile dominante (preferințele
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
exemplare ale opoziționistului. Și, totuși, nu erau oameni ai resentimentului, în sensul nietzscheian al cuvîntului. Nu urau din bovarism ceea ce ar fi dorit să devină, să facă ei înșiși, dacă ar fi putut. Urau cu spontaneitatea naivă a sufletelor simple". Observație nu chiar indiscutabila, din care ni se pare nimerit a reține aspectul de "suflet simplu" al bardului român. Pare ciudat a-l circumscrie pe complexul, contradictoriul, stufosul Arghezi unui atare concept și, totuși, avem impresia presantă că aceasta este realitatea
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Camil Petrescu nu e nici o deosebire de complexitate, ci numai de finețe. Dar finețea nu formează obiectul românului. Țăranul și Kant își pun exact aceleași probleme, cu deosebire că cel din urmă le rezolva cu alta tehnică". Această din urmă observație e cel puțin la fel de exagerată că unele dintre aprecierile lui Camil Petrescu. Indiferent de aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
băbuca le tăia și împărțea. Advocatul Seleski a adus din Cernăuți două flori artificioase, frumoase și mari, în vasoane aurite, care stau înaintea jubiliarilor și tortă mare și luxos decorată cu inscripțiunea Să trăiască jubiliarii". Să mă opresc aici, cu observația că bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
istoria lui săsească, cele câteva pagini sincere din romanul mai vechi Căderea în lume. Am observat mai demult: locurile care au un trecut mai îndepărtat conțin în ele un dar, mai rar, de a prilejui să se aștearnă pe hîrtie observații mai grele... Cum a fost cunoștința cu unul din cele trei clopote ale catedralei, - cel mai mare avînd diametrul de doi metri. Aceasta s-a petrecut în anul 1985, în luna lui mai. Revin asupra episodului, copleșitor pentru mine atît
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
idei, ci mai degrabă de calitate a performanței editoriale și scriitoricești. În accepțiunea concretă a termenului, "artă" înseamnă "tehnică", iar o carte purtînd titlul Arta de... poate trece, perfect legitim, drept manual. Ea ar trebui să conțină o serie de observații utile și instrucțiuni menite să ofere cuiva o abilitate anume, deprinderea de a face un lucru oarecare. Arta persuasiunii, de pildă, nu se referă la o inspirație divină și misterioasă, ci la un set de strategii explicite, pe care le
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
am dat seama că e un rus de secol 19. Traian D. Stănciulescu are un sistem hermeneutic mai sofisticat decît al meu, pentru a stabili, sherlockholmesian, un profil spiritual, măcar, dacă nu biografic, al lui Casamayor. Interpretînd stilul și natura observațiilor autorului, prefațatorul creionează acest portret: probabil un cărturar din domeniul umanioarelor, care pare să fi făcut parte din straturile superioare ale societății. Am lăsat deoparte celelalte trăsături, pentru că ele sînt simple elogii, la care eu una nu subscriu. După frecvența
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Am renunțat să mă revolt la greșelile de stil sau frazare atunci cînd m-au copleșit cele strict gramaticale. Acordul la genitiv în limba română pare a-i fi cu desăvîrșire străin traducătoarei, precum și eventualului redactor al volumului. Nu am observații de făcut privitoare la conținutul cărții, căci bariera lingvistică o plasează pe Lebedeva dincolo de un ecran aproape mat. M-a scos din sărite păstrarea termenului englezesc, public relations, fără vreo mențiune că aceasta ar fi opțiunea autoarei, justificată, poate, pentru
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]