6,675 matches
-
fi putut avea și un mic roman despre viața universitară (ŕ la David Lodge) în marele roman al familiei Lambert, dacă Chip nu și-ar fi distrus promițătoarea carieră de profesor făcând o pasiune (ce se transformă pe nesimțite în obsesie) pentru o fostă studentă. Chip e un om al exceselor. El face regulile pe care tot el le și încalcă. Seriozitatea și voluptatea au aceeași intensitate. Se cufundă în studiu sau în asceză, ca mai apoi să abandoneze totul pentru
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
acuzele până la a-i învinui față de Ceaușescu de trădarea țării. Aici nu poate fi vorba, cum pare să creadă d-l C. Stănescu în comentariul său, de ceva ce în mod obișnuit se întâmplă în lumea artistică, "veșnic sfâșiată de obsesii ierarhice, de conflicte și de neînțelegeri". Aici este vorba de altceva, de ceva neobișnuit, de ceva ce întrece orice închipuire. Este vorba de acțiunea concertată a unor scriitori care urmăresc nimic mai puțin decât punerea la zid a altora și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
pentru el, să-și apere onoarea intelectuală de infamia unei acuze (nemotivate) de furt al unei idei. Lucian Blaga va reacționa abia în 1941, când Dan Botta va recidiva în acuze. La finele unui articol despre tracismul românesc (una din obsesiile lui), publicat în primul număr al proaspăt apărutei reviste bilunare "Dacia", din 15 aprilie 1941, Dan Botta (aflat în comitetul de direcție al revistei) atacă din nou, inserând următoarea notă: "Pe urmele pașilor noștri, s-a dezvoltat o stranie floră
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
romanului e apăsătoare nu atât din cauza fundalului, a muncii permanente pentru transmutarea osemintelor, lucrări ghicite în mai toate mișcările exterioare hotelului unde sunt cazați rudele morților, dar și prin fluxul analitic capricios al Augustei care, pe măsură ce scoate la iveală vechile obsesii și luminează anumite relații, ascunde într-o oarecare măsură și motivațiile prezentului. Moartea este suprapersonajul cărții și fiecare personaj se raportează în felul lui la ea. Unii cu propria moarte. Dar aura morții îi și cheamă la viață și adevăr
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
unanim, prin perfecțiunea stilului, care face ca lectura lor să fie incitantă, savuroasă și captivantă. Cititorul simte realmente "plăcerea" textului care vă poartă semnătura. Cum ajungeți la această perfecțiune? Obișnuiți să rescrieți pasaje? Obișnuiesc să rescriu mult, continuu, pînă la obsesie. Ceea ce uneori mă aduce la disperare. Dar eu cred că a scrie asta înseamnă: să șlefuiești, să șlefuiești cuvintele, ca și cum ar fi pietre prețioase. Pentru că asta și sînt. Și pentru că important în literatură nu este ce se spune, ci cum
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
universul și psihologia cinematografului, capabile să creeze un spațiu spiritual legat de lumea filmului". Chiar dacă metodologia aplicată de scenaristul-romancier este aceeași, rezultatele sînt însă cu totul diferite. Spre deosebire de Prea tîrziu, unde cartea nu era decît o repovestire a filmului (inclusiv obsesiile și locurile comune ale cinematografiei lui Lucian Pintilie), Femeia visurilor este un roman adevărat. Dan Pița are dreptate doar pînă la un punct. Acest roman este "literatură influențată de imagini filmice", dar este în primul rînd literatură pentru că pe primul
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
détail. Ideea care m-a preocupat a fost să aduc mereu nuanțe la nuanțe.(...) Pieptănînd cu piepteni tot mai deși textele, am descoperit destule lucruri peste care s-a trecut ușor, cu aerul că sînt subînțelese: aluzii obscure, imagini uitate, obsesii încifrate.(...) Sînt liber de orice superstiție teoretică și didactică. Am făcut ceea ce am crezut că trebuie să fac: adică să respect Ťregula metodologicăť a Ťdosaruluiť. Am denișat, am descris, am glosat. Cu înaintări și reveniri, minuțios". E o naturalețe a
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
de austeritate impuse României de instituțiile externe care „i-au dat cu împrumut“. Paradoxal, sărăcirea populației a intensificat febra consumistă. Românii s-au lansat într-o căutare frenetică de satisfacții materiale, iar îmbogățirea rapidă prin orice mijloace a devenit o obsesie națională. Ecuația clasică a consumismului este următoarea: creșterea consumului stimulează producția, mărindu-se producția, veniturile cresc. Întrucât producția internă nu a crescut, avântul comunist a stimulat practici antisociale: delapidarea, corupția, „tunul“, „mita“, „țeapa“, „ingineria financiară“ ș.a. Societatea de consum a
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
milă, mai puțin decât apelul la lacrimi facile. Va fi - cred - un regizor. Seara, la Național, Regii pețitori de D.R.Popescu, Teatrul Național din Craiova, regia Mircea Cornișteanu. Prima parte durează o oră și douăzeci de minute: la toate vechile obsesii literare ale autorului, încrustate într-o magmă de replici, din care e greu de înțeles subiectul sau evoluția personajelor, se adaugă acum spaima de neputințele bătrâneții. Vârsta a treia anulează diferența între sexe, doar poftele (sau amintirea lor) provoacă grupări
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
Florența este cel mai narcisist oraș din lume. E chiar și mai speculativ decît Veneția, cea - prin definiție - speculară. De aceea, în pofida aparențelor, Florența e orașul ce se lasă, cu cele mai multe reticențe, descifrat. Am fost întotdeauna fascinată, aproape pînă la obsesie, de o sculptură de Cellini, despre care nu se prea vorbește. Este, după părerea mea, cel mai frumos din exponatele - zeci dintre ele, minunate - de la Palazzo del Bargello din Florența lui natală. Se numește "Narcis". Reprezintă, în mărime naturală, un
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Pentru că ce altceva e orice mit decît o serie nesfîrșită de truisme? Și ce altceva e orice creație decît o încercare de a transforma clișeul, de a-l încărca, mereu, cu noi valențe? 3. Mitul lui Narcis este una din obsesiile perene ale lui Dumas. Îi voi dedica, odată, un eseu aparte fiindcă are zeci de nuanțe, de întruchipări și virtualități. Întîmplător sau nu, într-un roman, Dumas face din Cellini un personaj de neuitat. Poate că, tot din această perspectivă
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
e cel românesc cam de când se știe el - nu vor apărea niște indivizi dornici să adune capital politic pe spinarea crimelor lui Iliescu, așa cum acesta însuși a adunat pe spinarea Cârmaciului. (și pentru că tot am pomenit de Pingelică: e izbitoare obsesia amândurora de a amnistia doar anumite categorii de infractori. Hoții de buzunare, escrocii, bătăușii au beneficiat de nenumărate ori de magnanimitatea fostului lor companion din așa-zisa "ilegalitate". La rândul său, Ion Iliescu se arată un veritabil părinte pentru cei
Amnesty National by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16077_a_17402]
-
acest volum, al 11-lea, al poetului ieșean Cassian Maria Spiridon, au apărut ca inedite în antologia de autor Pornind de la zero editată anul trecut de Cartea Românească. Dintr-o haltă părăsită nu este altceva decât o prelungire a vechilor obsesii și stări, într-un efort poetic zadarnic, care riscă pericolul redundanței. Îl regăsim, așadar, pendulând între aceleași stări de incertitudine, atât în dragoste cât și în existența fadă de zi cu zi. Iubirea a trecut ("degetele rătăcesc prin aer/ nu
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
ilustrează un sincretism interesant, combinând analize din epoci diferite: e drept, sociologismul vulgar și clișeele propagandei din anii '50-'60 au lăsat mai puține urme (�un exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei realități poetice originale�, �ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate�, �efecte artistice unice� etc.). Structuralismul a lăsat ca moștenire, într-o formă degradată, ideea de a invoca în interpretarea
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
Royaume terestre. * Sfîntul Augustin - Eschatologie... De la eskatos, ultimul, gr. - Știința scopurilor ultime ale omului. Intenția religioasă. Componcțiune, - grav, spășit... cum + pungere: durere, regret de a-l fi ofensat pe Dumnezeu. Se folosește și ironic, vezi cazurile de ipocrizie,... Placet experiri. Obsesia formulei lui Thomas Mann care... (lipsește). Hans Castorp se instalează în foliu, și, luat de valurile muzicii lui Haydn, Haendel... �guverna�. Cuvînt, verb, rostit des în timpul din urmă... O lume a spiritului ce pune un moment ordine în dezordinea cotidiană
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
că cireașa e chiar cireașă și nu căcărează de oaie colorată și parfumată corespunzător? Nimeni, așa că prefer să abordez relaxat situația și să aleg dintre multe chestii nasoale ce-i mai puțin nasol. În timpul ăsta, în jurul meu, se dezvoltă adevărate obsesii pentru „hrana bio“. Unii își fac pâine în casă, ca să nu mai cumpere „d-aia plină de porcării“, omițând că făina din supermarket conține suficient de multe chimicale cât să nu fie cine știe ce „eco“. Alții merg până la a-și organiza
Fitness-ul pentru găini, viitorul alimentaţiei „bio“ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19840_a_21165]
-
Că mai există și câteva lădițe de roșii, pe toată planeta, crescute în condiții perfect „bio“, de acord, doar că planeta e mare, iar cetățenii obsedați de sănătate sunt din ce în ce mai mulți. De-aia zic: nu mai bine, decât să dezvoltăm obsesii și să alergăm toată viața, disperați și stresați, după mâncare „eco“, ne relaxăm un pic? Nu mai bine, decât să ajungem să le dăm în cap la mamăi, ca să le luăm roșia de la gură și găina „eco“ din bătătură, încercăm
Fitness-ul pentru găini, viitorul alimentaţiei „bio“ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19840_a_21165]
-
pe acest poet, alături de Liceanu, Pleșu și Eminescu, doar că ultimul na venit acum un an la tata la Neptun, finca am înțeles că a murit. Îmi place și că e slăbuț Patapievici, cred că are ca și mine o obsesie cu sportul, spre deosebire de Liceanu și Pleșu care cred că nu fac sport și despre care le zicea tata oamenilor din staful lui, atunci când îi aștepta la Neptun, “Faceți, ba, rost de mâncare, ca ăștia mănâncă mult, hahaha”. Miam mai dat
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 7 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20054_a_21379]
-
un medic care a trăit în lumea Renașterii. Pasionatul lui roman curge într-un ritm susținut, demn de o narațiune polițistă bine scrisă. În carte, care a provocat multe discuții și acuzații, temerarul autor abordează una dintre cele mai vechi obsesii masculine: plăcerea femeii. Federico Andahazi: Anatomistul. Editura RAO, București, 2003. Preț: 85 000 lei.
Agenda2003-20-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281025_a_282354]
-
neîntrerupt, îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos, la Bosch, la Munch. O veritabilă obsesie shakespeariană se purifică liric. Hamlet, Ofelia și ceilalți, care intră la început în scenă, sfârșesc, printr-un proces de absorbție lirică, într-o simbolistică greu de descifrat. Danemarca devine „regatul meu vesel”, iar Hamlet devine, pur și simplu, Prințul, care
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
fel „țesătura realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului,/ Elementele perfecte, de jos./ Astfel/ Din unghii va țîșni în sfîrșit medievalul carnasier, roz,/ Renascentist, impresionist, suprarealist, din Bruegel, modern,/ Cu botul încercuit
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
poeziei scrise la noi în anii ‘30: volumul Scutul Minervei (1933) cuprindea numai sonete, ca și ultimul volum antum, Împlinire (1942). O viață întreagă sub semnul sonetului semnifică mai mult decît preferința durabilă pentru o anumită formă, transformă forma în obsesie și tipar creator. La vîrsta de 18 ani Pillat își dezvăluia fondul poetic adînc într-un grupaj de sonete (În toamnă); începutul lungului drum al poeziei pillatiene arăta astfel: „Pustie e grădina, pustie casa toată În care o iubire crescuse
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
este cartea în care renumitul scriitor argentinian a căutat, așa cum a făcut Dostoievski cu un secol în urmă, sursa răului din om și societate, intrând în istorie, în agitația politică și în straturile adânci ale psihologiei unor personaje bântuite de obsesii și fantasme. „Sunt un cercetător al răului“, spune autocaracterizându-se Fernando Vidal Olmos, eroul romanului, autor al ciudatului studiu „Dare de seamă despre orbi“, fragmentul cel mai șocant și tulburător din roman. Ernesto Sábato: Despre eroi și morminte. Editura Humanitas, București
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
Vă recomandăm l Nevoia de tandrețe Romanul de mare succes al scriitorului american Charles Bukowski (1920-1994) a apărut pentru prima dată în 1978. Protagonistul cărții este Hank Chinaski (alter ego al autorului), un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Dincolo de obsesia pentru sex, băutură și pariuri la curse, se ghicește disperarea naratorului care-și strigă singurătatea, nevoia imperioasă de tandrețe și compasiune. Asemenea tuturor personajelor care au parcurs lungul voiaj al trupurilor, în final, Henry Chinaski, se regăsește singur. Charles Bukowski
Agenda2003-10-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280778_a_282107]
-
fost decimată, apoi cercetată. Artiștii români care au intrat în universalitate nu fac excepție, Brâncuși, Cioran, Ionesco, Eminescu, Eliade sau Enescu au încărcătura și amprenta de neșters a culturii române, fie la nivelul sensibilității, a temelor, a formelor sau a obsesiilor umane și istorice. Dar războaiele mondiale, cele de pe cîmpul de luptă, războaiele reci, războaiele economice, războaiele piețelor de desfacere etc. au amestecat culturile și au adus în discuție noțiunea de globalizare. Iar globalizarea economică atrage după sine globalizarea culturală. Visul
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]