1,054 matches
-
deasupra noastră cenușiu, m-am gândit că și Domnul Însuși cunoscuse gustul amar al singurătății când fusese părăsit de Tatăl. Într-adevăr, viața Domnului Iisus nu fusese nicidecum o călătorie plină de slavă și fericire. Domnul a îndurat neînțelegerea și ocările oamenilor străbătând ca un proscris Iudeea și trecând prin cetățile Tir și Sidon. „Cu toate astea, trebuie să merg mai departe.”, a murmurat Domnul atunci cu tristețe. „Și azi, și mâine, și poimâine” Înainte aceste cuvinte ale Domnului nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vorbit pentru sine: — Sfântul Scaun se străduiește întotdeauna să ia hotărâri drepte și nepărtinitoare. Cunoaștem prea bine iscusința și înverșunarea cu care v-ați luptat tu și frații din Ordinul tău în Japonia și n-am plecat niciodată urechea la ocările cu care v-au împroșcat dușmanii voștri. Fluturându-și mantaua, își așeză pe umărul meu mâna lui mare și groasă ca pentru a-mi arăta încredere. Părea că mă cercetează cu privirea să vadă ce urmare avea asupra mea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niciodată înclinația de a lăsa lucrurile în voia lor și blânda nehotărâre a celor doisprezece apostoli. Întocmai după cum eu nu pot îngădui desăvârșita lașitate a iezuiților în legătură cu propovăduirea în Japonia. Confrații celor doisprezece apostoli l-au împroșcat pe Pavel cu ocări înveninate. Purtarea lor se aseamănă cu cea a iezuiților față de mine. Cu toate acestea, până la urmă datorită strădaniilor lui Pavel și a muncii sale de propovăduire printre popoarele înfricoșătoare de păgâni, au putut apostolii să răspândească puterea Bisericii și în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
surâsul său disprețuitor dintotdeauna. Zâmbi fără să vrea când băgă de seamă că nu simțise nici un pic de dușmănie sau de furie aflând că stă de vorbă cu un preot din Ordinul Sfântul Petru, ordin care se folosise de orice ocară ca să-l defăimeze și ca să-i împiedice planurile în timpul călătoriei sale. Cu toate că avea în față un preot iezuit, în loc de ură simțea chiar o umbră de regret. Gândul că mâine aveau să împărtășească aceeași moarte pesemne că spălase totul. Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iese din pîntecele mamei lui!" 13. Moise a strigat către Domnul, zicînd: "Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!" 14. Și Domnul a zis lui Moise: Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de șapte zile? Să fie închisă deci șapte zile afară din tabără; după aceea, să fie primită în tabără." 15. Maria a fost închisă șapte zile afară din tabără. Și poporul n-a pornit, pînă ce a intrat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
ființă noastră are două laturi, una individuală și alta socială, aspecte despre care nu vrem să știm nimic nici până în ziua de astăzi. Este ceea ce o determina pe autoare să sublinieze că termenul de "participant pasiv e un titlu de ocara"33. În mod evident, elementul empiric la care Noelle-Neumann se referă trimite la situația în care, dacă în dezbaterea unei teme, opinia publică dominantă nu este împărtășită de unii oameni (care conștientizează că sunt o minoritate), aceștia iau hotărârea de
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
în Maiestatea-Voastră nu pe regele României, ci pe regele românilor. Și cu ajutorul lor, Maiestatea-Voastră va recuceri pietrele nestimate ce lipsesc încă la coroana lui Ștefan cel Mare.“ Aceste cuvinte au provocat o furtună mare în toate ziarele austro-ungare. Nu este ocară pe care aceste foi să nu o arunce asupra românilor; cele mai șovine amenință cu pedepsirea României, altele cer o intervențiune diplomatică energică. în sfârșit, intervenția diplomatică se face, iar guvernul este silit să publice un Comunicat în care spune
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar și o stea se deosebește în strălucire de altă stea. Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învieză în neputrezire; este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și învieză în putere. Este semănat trup firesc și înviază trup spiritual. Dacă este un trup firesc este și un trup spiritual. De aceia este scris: "Omul dintâi, Adam a fost făcut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat pe copil de sâcâială. În cele din urmă, lucrul e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Încercarea lui amărâtă de a-l convinge pe Țvi că avem dreptul să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem, calvarul lui Dimi, umilința Annettei și a Ninei, singurătatea lui Teddy, hoinărelile permanente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o dată mai mult pe Lică în formă de tată. îl găseau și mai drăguț pe ștrengarul tânăr, așa de bun cu un copil pe care i-1 făcuse o nemernică - fiindcă Lică avea totdeauna gata la ocazie un cuvânt de ocară pentru mama Siei. Unele, mai puțin deștepte, crezând că îi plac odraslele, își arătau dorința de a-i dărui si ele, dar Lică strângea dinții cu răutate și își pricepeau greșeala. Cele mai multe îl înțelegeau mai bine și Sia avea colecție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
râsului îi scrijelea nervii stridenți. . . Nici la tennis nu-1 văzuse. Unde oare? La curse... Pe stradă? . . . Vrea să-și aducă aminte și nu reuși. Un Cadillac atinse cu botul motorului aripile lăcuite ale dog-cart-ului. Ada era gata să scape o ocară în "argot", dar se întrerupse. In auto era frumoasa doamnă Elena Hallipa-Drăgănescu, ex-logod-nica lui Maxențiu. - Nostimă femeie! Ce noroc a avut că a scăpat de dumneata! zise bărbatului ei, amabil. Nu-ți mai aduci aminte? Când s-au licitat Plăiesele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de când e bolnav? ... Ai văzut casa lor cea nouă? ... și pe nepoata care zic că e fata lui Lică? Nory râse cu o gură până la urechi. îi intrară pe nas și gât fire de păr, se înecă, strănută și porni ocări asupra nemțișorului ce se ocupa de frezura ei băiețească. - Văzut! ... Ți se pare curios ca mierloiul să fi făcut așa văcuță! . . . Văzut! . . . Bună casă! Proastă nepoată! ... Și Rimii 177 12 - Fecioarele despletite, , Drumul ascuns noștri în luna de miere! Acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Să-ți fie de bine! Da' asta e poveste veche! zisese grosolana fată. Lina înțelesese atunci că Lică i-a vorbit Siei de ea batjocoritor și se ofensase de moarte. Nu-și mai alesese cuvintele, pierduse orice cumpătare și grămădise ocările și pumnii. Baba, pe coridor, se așezase pe vine cu mâinile peste urechi, așteptând să se facă pământul praf, iar Rim, prevenit de întrevedere, lipit cu urechea de ușa biroului, nu putuse rămâne neutru. Intrase în plin pugilat și, luând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cuget... Stăteam testând ceva puteri să-mi iau a mea povară ascult acum mii de păreri și îmi asum ocara. Nu cer un vis, un ideal vreau doar să fie bine, n-o să trăiesc un timp banal o să-l trăiesc...cu tine. Trăiesc un optimism profund dobor ușor societatea, n-am timp de vis sau de vre-un gând că
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92932]
-
ieșeau din raza mea vizuală, începeam să-i car șuturi caprei Genoveva. Cine crede că se află la stâlpul infamiei, acela se gândește la răzbunare, care de regulă țintește totuși în gol sau - în cazul meu - face flori de hârtie: ocări înghițite, înjurături care de fapt ar fi vrut să fie chemări ispititoare. Astfel, expunerea căreia îi eram supus la orele prânzului a avut urmări pe măsură: dacă, după imaginarea, mai târziu, a eroului de roman Oskar Mazerath care, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nory avea o singură cochetărie: a încălțămintei. - Dumneata! Domnișoară Nory! seinei de dincolo bolnavul. - Gata și pentru voi acum! zise Lina încîntată de rezultat și dispăru iar în sofragerie. Nory se și întorsese. - Dacă pot ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi e frică de mine ilustrului! - Vezi ce gogoriță ești! râse Mini. Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini simți că răbdarea-i se obosește față de disprețul neobosit cu care azi Rim copleșea pe Lina. Ar fi plecat, de nu s-ar fi apropiat sosirea chiar a Linei, pe care vrea să o vadă, o dorea chiar, ca si cum ocările lui Rim în lipsă o putuseră mâhni, ca și cum ele erau o boală cronică, de care o va vedea după chip că sufere, ca să o poată mângâia. Vroia să o și întrebe ce mai e pe la moșia Hallipa, căci se vedea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de felul ăsta putea fi privită și în alt fel. Ciocnirile dintre educații deosebite ar fi putut, dimpotrivă, să fie mai netezite: vrajba să nu aibă atâta putere și ecou, să nu doară așa de tare loviturile și vorbele de ocară - dacă cumva s-ar fi dat tava - cum zicea Nory, să pară mai cuviincioase, ca și necuviințele spuse sau scrise în limbă străină. Evident că Rim nu înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete, apoi le scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar iată, Umbră!” ... Înăuntrul meu a început să crească o coroană. Ieri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în dreapta, așa că, dacă o luam din locul în care eram prin cocenii de porumb pe care-i ocolisem lai venire, puteam să-i tai calea și aveam o șansă în plus să-mi reocup locul și să-l umplu de ocară pe controlorul care-mi spusese că s-ar putea să nu se mai miște de acolo până dimineață. Ați văzut El fugitivo cu Richard Kimble în rolul principal, așa alergam eu, împiedicîndu-mă de cocenii uscați, parcă plasați de cineva special
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de viu. Dar n-a fost așa cum se aștepta Matei. Nu, nici pe departe n-a fost așa. Doar Bărzăunul era om serios de-acum și nu-l mai puteau înspăimînta chestii de astea. El ascultă cuminte toate vorbele de ocară și amenințare, apoi se așeză pe scaun, se scărpină după o ureche și spuse cu convingere: Știi ceva, "tovarășe Matei"? (expresia "tovarășe Matei" l-a făcut pe acesta să se înfurie și mai cumplit). Eu de proști și de fricoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc de noi ca de scabie... Și când nu reușesc să ne răpună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei, la rândul lor, să le spună istoria noastră la copiii și nepoții nepoților lor. - Poate eu am mai uitat câte ceva din cele spuse de moșul nostru, dar noi rromii, țiganii cum ne spun cei mai mulți, și nu e cuvânt de ocară, nu uităm că nu avem un loc al nostru pe pământ, așa cum spune și cântecul. Și nici voi nu trebuie să uitați acest lucru! Să țineți minte doar atât: că aveți dreptul, ca ființe lăsate de Dumnezeu pe ogorul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]