6,653 matches
-
cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe unde să-l ocolească. Credeai că n-o să mai vină, erai presat de timp, peste mai puțin de trei ore trebuia să fii la poarta unității, altfel Comandantul avea să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ăsta și apoi s-a repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar fi trebuit să vedem semnele. Dar noi am fost slabi. Acum trebuie să fim puternici. Somnul ne ocolește În timpul nopții. GÎndurile ne zboară prin minte ca un șir infinit de călușei. Putem vedea călușeii, soția și copilul nostru făcîndu-ne cu mîna de pe caii ăia cretini, pe cînd noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de-a lungul secolelor,,. E drept, nu am inventat nici bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi stăpânesc zâmbetul. Nici acum nu spuse nimic, se sprijini de spătarul scaunului cu un zâmbet ce radia impertinent. — Am trăit până acum într-un vis, am spus. Când o să ne trezim, o să ne mai găsim unul pe altul? Am ocolit patul și m-am oprit lângă ea. Îi adoram prezența atât de aproape de mine. Și am spus: Va trebui să ne ținem strâns de mână și să sperăm că nu ne vom pierde când vom traversa visul și vom ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Își băgă capul bandajat pe ușă, apoi dispăru la fel de brusc - dovedind Înc-o dată că aveam dreptate. Și tu ai dat de belea? Heino se Întoarse către mine, apăsând cu degetul arătător o fundă terminată pe jumătate. Am dat din umeri, ocolind-o pe Chérie, și am urcat. Va trebui să-i povestesc mai Încolo despre cel care mi-a Înnegrit ochiul și mi-a umflat buza. Conform ziarului, poliția era convinsă că era vorba de o crimă. Manetti trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dormitor și cobor pe scara metalică în purgatoriul unde suferințele ce decurg din statutul de agent de asigurări, de cap de familie și de evreu vor fi înmuiate în aburi și apoi îndepărtate de pe trupul tatii. Pe palierul de jos, ocolim un maldăr de cearșafuri albe și un morman de prosoape jilave, tata se proptește cu umărul într-o ușă masivă, fără geam, și intrăm într-un ambient tăcut și întunecos, amintind prin arome de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă avertismentul în serios și se năpusti după el. Heshie începu să alerge printre cazanele instalației de încălzire, să ocolească în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
numai douăzeci și patru de ore de la trezirea din anestezie, știe, după cum observați, că am refuzat să pun pe mine altceva în loc de blugi în zi de sărbătoare!) Femeia cu care se împarte rezerva, a cărei privire drăgăstoasă și devoratoare încerc s-o ocolesc de zor și căreia, din câte-mi amintesc, nu i-a cerut nimeni părerea, își ia asupra ei sarcina de a ne înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul. Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă părăsești, puiul mamii? O să o părăsești tu vreodată pe mămica?“ Niciodată, răspundeam eu, niciodată, niciodată... Iar acum, că e scobită pe dinăuntru, nici măcar nu-s în stare s-o privesc în ochi! Și, din ziua aceea, mereu i-am ocolit privirea! Ah, iată-i părul roșcat-deschis răsfirat pe pernă în șuvițe lungi, cârlionțate, pe care se putea întâmpla să nu le mai văd niciodată. Și iată-i pistruii rotunzi, care, din câte zice ea, în copilărie îi acopereau toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am invitat-o la hotel, mi-am reprimat impulsul de a-mi lipi buzele de gura ei socialistă, neîntinată. — Societatea americană, spuse ea trântindu-și pe jos rucsacul și sacul de dormit și continuându-și prelegerea începută în mașină, în timp ce ocoleam golful în drum spre Haifa, societatea americană nu numai că permite relațiile brutale și nedrepte dintre oameni, dar le și încurajează. Zi și tu dacă poate nega cineva treaba asta. Nu. Rivalitatea, concurența, invidia, gelozia, tot ce are mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se ridică până când acesta ajunse sus, deasupra lui, și bătu cu un ciocănel de licitație. Răspunde-mi la aceste Întrebări, spuse domnul Eckman. Te afli sub jurământ. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Ai sedus-o pe fata aceea? — Într-un fel. Domnul Eckman scoase o coală de hârtie de la mijlocul teancului, apoi alta și alta, până când teancul se clătină și căzu pe podea cu zgomotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de cincisprezece mii de lire? — Așa-s afacerile. — Și fata de pe Spaniards Road? — Și cele o mie de lire date funcționarului lui Moult pentru informații? — Ce-am făcut eu și să nu fi făcut și dumneata? Răspunde-mi repede. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Domnule președinte și membri ai juriului, arestatul din boxă... — Vreau să vorbesc. Am ceva de spus. Sunt nevinovat. — Conform cărui paragraf? Care cod? Legea echității? Legea dijmei? Curtea Amiralității sau Tribunalul Regal? Răspunde-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu da sau nu. Domnule președinte și membri ai juriului, arestatul din boxă... — Vreau să vorbesc. Am ceva de spus. Sunt nevinovat. — Conform cărui paragraf? Care cod? Legea echității? Legea dijmei? Curtea Amiralității sau Tribunalul Regal? Răspunde-mi repede. Nu ocoli răspunsul. Răspunde prin da sau nu. Trei lovituri de ciocănel. — Gata, gata. Această frumoasă, Înfloritoare afacere, domnilor. — Stați o clipă. Vă spun. George. Capitolul III. Secțiunea 4. Paragraful 2504. Onoarea Între hoți. Domnul Eckman, devenit brusc foarte mic În mizerabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Asta-i Subotica? strigă Myatt când câteva colibe de pământ se năpustiră asupra lor prin furtună, iar șoferul confirmă din cap și arătă cu mâna Înainte. Un copil ieși În goană În mijlocul drumului și mașina făcu un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
său casnic - va cumpăra afacerea lui Stein la suma avansată de Stein, iar domnul Stein va avea o nepoată În consiliul de administrație și va fi satisfăcut. Domnul Stein veni mai aproape și făcu un semn cu pipa. Trebui să ocolească puțin ca să-l evite pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt chemă În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
detalii pe Google, mi-am zis că, eu fiind eu și țelurile fiind țeluri, trebuie să Îmi stabilesc un țel post-divorț. Știi tu, un scop serios În viață. Ceva către care să țintesc. În timp ce Înotam de-a lungul bazinului care ocolea casa, am tras cu ochiul la camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poemul Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pacientele... Ea... dimpotrivă. Hai că mă flatezi, Auraș, o ia profesorul de după umeri și-mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în Valea Brândușelor, vreau să mi-o prezinți pe Maria asta, că, precum vezi, soarta ne-a ocolit. Trebuie să-mi cunosc rivala, nu? Și-ncă ce rivală! clătină din cap Aura. Zău?! E-așa frumoasă? Dacă o spun eu, ca femeie, vă dați seama. -Atunci, trebuie să fiu prudent: am familie, o soție iubitoare... Cred că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cincizeci de ani ai mei știu că-i un risc să cunoști o femeie foarte frumoasă, spune-i că vreau s-o cunosc; la ultimul simpozion de ginecologie, unde s-a discutat fecundarea in vitro, am impresia că m-a ocolit și nu-i loial. Încă o dată: drum bun! Jos, în holul de la intrare, Aura cheamă telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bărbatului. O altă Dacie, albastră, frînează lîngă cursă. Un bărbat la vreo 45 de ani, înalt atît cît să fie impunător, cu obraji rotunzi și rumeni, părul grizonat la tîmple, aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
preocupat să-și dea seama ce anume l-a neliniștit. Departe, în autoservire, peste rafturile cu borcane de dulceață, un crîmpei de cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de drum, fără să-i ia în seamă. Din sens invers, fiecare nouă mașină trece ducînd pe ea cîte un strat tot mai gros de zăpadă. Un arțar de pe marginea șoselei a fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe ei, să povestească în sat... Nu știam de... Zău! M-a invitat și pe mine la el, să-l văd cum stă. Poate spun în sat, să se afle... Mihai se ridică de pe scaun și începe să se plimbe, ocolind de cîteva ori instalația pilot montată în mijlocui încăperii. Se gîndește la tînărul care venea prin sat și asta îi aduce aminte, involuntar, scena din Proust, cînd doamna Sazerat vru să o vadă pe doamna de Villeparisis, o femeie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a doua zi, a treia, după o lună, dar uneori, în momentele lui de zbucium, ca acum, înțelege că nu și-a mai putut reveni. Un timp s-a simțit hăituit hăituit de idee: "un copil cu fata unui reacționar!" -, ocolea lumea, căuta ostentativ refugiu printre cărți, pornirile virile și le potolea singur, bolnăvicios, iar pentru orice femeie ce-i intersecta viața nutrea sentimente cinice; dacă vreuna îi intra în casă, o poseda violent, barbar, pervers, pînă cînd, brusc, așa cum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]