5,630 matches
-
tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele aflate acum pe acoperiș; sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii în odaia cu brad împodobit unde iubirile noastre vin și trec. Referință Bibliografică: Noapte de Crăciun / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 727, Anul II, 27 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Noapte_de_craciun_llelu_nicolae_valareanu_1356642436.html [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai încăperea locuită de poet, însă el, inițiatul trecător dintr-o dimensiune în alta este nevăzut profanului, doar mintea sa creează în nemurire versul care trăiește “Pe vecinicie” (Din urmă, 1965:155). Ca să îi înțelegi cuvântul sugerat în
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de casă . Locuința noastră avea șase camere, astfel repatizate: cele din față, dinspre stradă, erau două dormitoare și o sală din care se intra în ele, iar în partea din spate, dinspre curte, tot trei camere din care una era odaia bunicii, apoi polatra din care se intra peste tot, iar cealaltă era folosită ca magazine, unde se ținea tot ce era util la casa omului în viața de zi cu zi, hambarul cu făină, altul pentru mălai, putineiul de smântânit
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415197848.html [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
școală să aflu rezultatele sfârșitului de an și să particip la ce activități pionerești se mai organizau pe atunci. Întorcându-mă acasă flămând, încă de la intrare am început să țip că-mi este foame. Mama, spălând rufele la albie în odaia magazie îmi răspunse: - Vezi, că mai este lapte și omoară-ți foamea până termin de spălat, că o să mă apuc să fac ceva de mâncare, acuși vine și tactu’ de la secerat. - Iar lapte!? mă plâng eu, miorlăindu-mă. Vreau altceva
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415197848.html [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
otrăvit copilul. Neștiind ce să facă, a luat un pahar cu apă din găleată și m-a pus să fac gargară, clătindu-mi gura care-mi luase foc. A auzit țipetele și bunica Floarea care își făcea de lucru în odaia ei. Nu știa de ce țipă, dar văzându-mă, că mă vait de durere la gură și aflând de la mama că am înghțit leșie, a început și ea să se “dea de toți pereții” (aici cu sensul de a se văita
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415197848.html [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
tinerețea înapoi să merg pe deal cu mama și cu tata să simt parfumul fânului cosit și să duc apă rece cu găleata. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi, să merg la școală, iarna, în opinci, iar pe măsuța scundă din odaie să n-ai nimic să pui ca să mănânci. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi ca să învăț din nou la lumânare să mai privesc lumina clară a cerului cu stelele-n spinare. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi s-ascult cum cântă cucul
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
în: Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului -Poeme uitate, pierdute și regăsite- Mi-aud aminte strugurii aceia, Câteva boabe, nicidecum ciorchine, Veneai de la pădure, dragă tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Copilarie_nicolae_nicoara_horia_1389962752.html [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
Încântat, Prințul-Polonic se spălă bine, se încinse cu un șorț de mătase purpurie și se apucă să gătească cu toate minunățiile care umpleau cămările încăpătoare. În curând mirosul îmbătător al bucatelor ce ieșeau din mâinile lui se strecură în toate odăile. Pe măsură ce termina un fel, flăcăul îl așeza frumos la câte o masă. Nu se opri până ce nu umplu cu totul masa din camera de aur, masa din camera de diamant și masa din camera comorilor. Privi mulțumit rezultatul muncii sale
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1463129889.html [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
acum, hai s-o luăm de dimineață că s-a rupt căruța-n drum. totul parcă e miraj, fluturi albi și vrăbii bete, toate în pelerinaj, umplu câmpul de confete. hai să bem în prag de seară, moartea sună prin odăi, iară tu să-mi cazi povară, tu, cu ochișorii tăi! ninge la paseri flaminge și ferestrele se sting, vine iarna, ninge, ninge, între yang și între yng. tu, cu surâsul pe buze, stai agale și privești, este umbra unei frunze
NINGE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ninge_ion_ionescu_bucovu_1385277216.html [Corola-blog/BlogPost/363642_a_364971]
-
în artă, unic, fără etichetări și încartiruiri. Liana „locuiește” când și unde vrea! Acum e sub cerul liber, mâine este într-o încăpere cu o vitrină în care sunt minunate oale de lut, sau tigăi și felinare, sau în altă odaie, în care fereastra nu-i numai ce pare la prima vedere, ci devine, dacă vreți, o fereastră spre lume, spre copaci, spre acoperișuri și cer; ieri a stat la Brașov, iar în cel mai adevărat azi al ei, Liana stă
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_albumul_jubi_roni_caciularu_1361372177.html [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]
-
mă-ntreabă nimeni: CÂT? / Merg la templu cu o plasă, / Să-Ți țin, Doamne, de urât ... // Tot pe cruce? Tot pe cruce? / Deși n-ai decât o viață, / Fiecărui, la răscruce, / Îi dai capătu-i de ață ... De aceea-Ți calc odaia ... Și Te tot privesc din ușă ... Cum Îți bate-n sânge, ploaia ... Când primești o corcodușă ... 6 iulie 2010”. Autorul a inserat în volum și psalmi laici. Ex. “Psalm”; Psalmii neîncăperii”; “Psalmul contemporanilor mei”; ș.a. Dar și poeme închinate unor
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caligrafii_pe_sufletul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
primesc omenește, cu prietenie și respect pentru cei care le sunt „mosafiri”. Gospodăria este curată, atât casa în exterior cât și grajdul de animale. Șura, depozitul de fân și celelate anexe gospodărești sunt destul de bine îngrijite. Suntem invitați în casă. Odaia de zi este puțin cam intunecoasă. Gazdele ne poftesc să ne așezăm la masă! Scoatem merindele noastre, iar ei pe ale lor. Le punem la comun! Noi avem mâncăruri mai orășenești, șnițele, chiftele, roșii, castraveti, pâine albă. Ei ne servesc
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/george_goldhammer_1434643950.html [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi Iubito, sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi? E bine să rămânem în odaie, cu cheia răsucită vinovat?... Ca un pretext va fi să fie-o ploaie, să nu mai coborâm deloc din pat. Să depănăm la vise și alinturi, privind la ploaia ce ne bate-n geam Reamintindu-ne de-acele mituri, și
E TOAMNĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1442849867.html [Corola-blog/BlogPost/373784_a_375113]
-
cea de-a doua zi, sub asistență a sute de oameni mi-am lansat cărțile: « Peregrin prin Sicilia », cu prefață făcută de renumitul scriitor vâlcean, romancierul și publicistul Ioan Barbu, fondatorul primului ziar particular de dupa 89, Curierul de Vâlcea, « În odaia de Vise » - volum de poezii - prefațata de scriitorul Neagu Udroiu, scriitor și fost ambasador și « Oameni și Viața mea », lucrare prefațata de renumitul profesor universitar, scriitor, comentatorul știrilor la Televiziunea Română, dar și de la Washington, Nicolae Melinescu. Sufletul acestei acțiuni a
ZILELE EUROPEI LA VIENA DE PUIU RADUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1400941133.html [Corola-blog/BlogPost/350540_a_351869]
-
Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Enigma spuselor de la ultima întâlnire, curcubeul vărgat arcuit peste noi ca o arcadă are în față liberă trecere spre veșnicie. Femeia vulnerabilă până-n ultima unghie descinsă ca o pisică prin odaie, cuvintele ei puse nepotrivit pe sonorități mă cheamă să văd adevărul din spasmele nopții. Am s-o acopăr cu liniște să nu devină carnivoră inimii cu bătăi precipitate, să-i smulgă glasul. Reacțiile mele ar fi nule și apare întrebarea
FĂRĂ NICIUN CUVÂNT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Fara_niciun_cuvant_llelu_nicolae_valareanu_1386932358.html [Corola-blog/BlogPost/353336_a_354665]
-
dragostea de neam și țară; la intonarea IMNULUI SFÂNT ROMÂNESC, DUMNEZEU a coborât printre noi, și ne-a transformat lacrimile durerii în bucuria nădejdii a unei Românii demne și curățată de leproși și iude-trădători. Aleșii neamului s-au închis în „Odaia” ce se vede de pe Lună a mult hulitului și contestatului ceaușist, ca nu cumva venind sau primind „trupul” unui fost coleg senator pentru ultima dată, să fie huiduiți de săracii neamului, pentru salariile exorbitante care și le-au administrat fără
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” by http://uzp.org.ro/onoare-patriei-a-fost-taiat-un-brad-batran/ [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
oameni ! Noaptea trecută a fost una de coșmar pentru Dio : era cât pe ce s-o ia razna ! A citit ca de-obicei mult după miezul nopții. O carte despre tăcerea de gheață de la Polul Nord. -Brrr! Ce frig e-n odaie ! Ia să mai pun niște lemne în sobă ! Lemnele scoteau scântei duduind cu flăcări albastre și înalte. Soba frigea , însă brăduțul plin cu globulețe, fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea care-i strângea tâmplele într-un cerc de
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_3_costel_zagan_1363938692.html [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
ÎN ICOANĂ Pe-un ram de alun lângă ciutura slută Ultimul zvâcnet al iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1412171496.html [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare liniște-n cetate Cu nori îngenunchind tăceri în hume. Ce pace-i azi la mine, în odaie - Căminul vechi, dantelării de-aramă, Ferestre tremurând sub stropi de ploaie, O filă albă-n colț cu monogramă Și fluiere de lemn ce sparg secunde. Iatacu-i cald, din scrin răzbat parfume Visez și scriu, și frigul nu pătrunde, N-am
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1412171496.html [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ LAS ROBIT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului mă las robit de liniște-n odaie și mă cufund de voie în lectură aleg ținuturi unde-și petrecură conchistadorii vremea în războaie un țârâit de greieri noaptea cură din tavane amintind a ploaie și lucrurile împrejurul meu se-nmoaie intrând aievea în literatură această investiție aparte
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Ma_las_robit_ion_untaru_1337052609.html [Corola-blog/BlogPost/357882_a_359211]
-
spleenului vulpesc. Iată într-o „Epistolă” versul tern, scris cu rigiare, lipsit de artificii : „Într-o zi, mai degrabă-n amurg, Voi primi o vizită îmbrăcată murg : Obosindu-mă, o voi ruga să mă lase Dedicat somnolenței mele lemnoase. În odaia rămasă goală, Va fi doar tăcerea mea orizontală.” Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
Un text sentimental decupat dintr-o extraordinară sensibilitate poetică, recompus într-un „Sonet de toamnă” ne amintește de Ion Pillat : „Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze : Amurgul ofilit vernailiza-n decor În tonuri violete de simbolism minor ; Îmbălsămau odaia murinde tuberoze. Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini, Neliniști primitive și ceți ai distilat, Foiletând în cartea poetului Pillat Antologii de frunze, la pluvioase pagini.” Romulus Vulpescu a și tradus din Villon, din Shakespeare, din Dante, din
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
credeau într-o lume nouă, detestând atmosfera literaturii patriarhale, de foileton, răspândită în toate revistele vremii. Lumea nouă a lui Tudor Vianu trebuia să cuprindă adevărul, fiind un vitalist realist. Poezia este scrisă când autorul avea 21 de ani: „În odaia doctorului Faust: Stau în odaia mea/ afară plouă/ și răsfoiesc tăcut, tăcute cărți/ și stampe vechi și-ngălbenite hărți.../ dar cine mi-a șoptit de-o lume nouă?” Cărțile sunt un decor obișnuit al poeziei sale, alături de ele poetul se întreabă
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
detestând atmosfera literaturii patriarhale, de foileton, răspândită în toate revistele vremii. Lumea nouă a lui Tudor Vianu trebuia să cuprindă adevărul, fiind un vitalist realist. Poezia este scrisă când autorul avea 21 de ani: „În odaia doctorului Faust: Stau în odaia mea/ afară plouă/ și răsfoiesc tăcut, tăcute cărți/ și stampe vechi și-ngălbenite hărți.../ dar cine mi-a șoptit de-o lume nouă?” Cărțile sunt un decor obișnuit al poeziei sale, alături de ele poetul se întreabă:” Se poate lucruri nouă să
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
stampe vechi și-ngălbenite hărți.../ dar cine mi-a șoptit de-o lume nouă?” Cărțile sunt un decor obișnuit al poeziei sale, alături de ele poetul se întreabă:” Se poate lucruri nouă să răsară/ când totul este vechi și putrezit/ Stau în odaia mea și răsfoiesc la nesfârșit/ și plouă greu, și plouă trist afară...” Întrebarea din acest poem, aproape macedonskian, aparține tinereții ca o umbră a lecturilor germane de la Tubingen, dar și ca o pledoarie pentru viață. În acestă „odaie a doctorului
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]