931 matches
-
reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale. În mod repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al "Iliadei", cât și al "Odiseei"; cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința datării operei "Batrachomyomachia", a "Cântecelor religioase homerice" și a epopeilor ciclice, acestea fiind scrise ulterior capodoperelor "Iliada" și "Odiseea". Majoritatea savanților sunt de acord că "Iliada" și "Odiseea" au suportat un
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
și savantul clasic Richmond Lattimore, autor al unor traduceri poetice în engleză bine primite ale ambelor epopei, a scris o lucrare cu titlul: "Homer: Cine era Ea?". Samuel Butler a fost ceva mai direct, imaginând o tânără siciliană drept autoarea "Odiseei" (dar nu și a "Iliadei"), o idee speculată mai departe de către Robert Graves în romanul său "Fiicele lui Homer". În limba greacă numele său este "Homēros", care se traduce "ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
existat sau nu un astfel de rapsod pe nume "Homer", poemele homerice sunt un produs de tradiție orală, o tehnică veche de generații ce a fost moștenirea colectivă a multor poeți-cântăreți ("aoidoi"). O analiză a structurii și vocabularului "Iliadei" și "Odiseei" arată că poemele conțin fraze bine conturate ce se repetă; chiar și versuri întregi sunt repetate. Se poate ca "Iliada" și "Odiseea" să fi fost poeme oral formulate, compuse pe loc de către poet folosind o colecție de versuri și fraze
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
urmărit „un student grețos care își stoarce coșurile”. Contrariată de gratuitatea materialului vulgar și frust, Woolf se întreabă: „Dacă există carne gătită, de ce și-ar dori cineva carne crudă?” În "Dublin Review", Shane Leslie descrie romanul prin termeni depreciativi ca „Odiseea canalelor”, „bolșevism literar”, „anticreștinism”, „complet amoral”, „de necitit”, „de necitat” etc.. Din cauza caracterului controversat, "Ulise" a rămas o carte interzisă în țările anglofone până în anii 30. Statele Unite au devenit din 1934 prima țară vorbitoare de limbă engleză (după Irlanda) unde
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
irlandezului, „proza și subiectul au devenit o unitate inseparabilă [...] Cheia romanului "Ulise" este aici: pentru fiecare fază a sufletului există un limbaj propriu, special”. Romanul "Ulise" reprezintă unul din cele mai elaborate exemple de intertextualitate din istoria literară, deoarece dublează "Odiseea" lui Homer, raportându-se în mod constant la textul original și modificându-l. Căutarea propriului tată de către Telemah echivalează cu încercarea lui Stephen de a identifica în Leopold Bloom un părinte spiritual. Peregrinările pe mare ale lui Ulise sunt similare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
se vorbească de politică”. În iatacul ei, Molly țese și deșiră ițele iubirii, la fel ca Penelopa, cu toate că, spre deosebire de omoloaga ei din mitologia greacă, cedează avansurilor sexuale. Conform lui Edmund Wilson, la fel ca într-o versiune mai veche a "Odiseei", Penelopa își ajută soțul să triumfe în fața pețitorilor, însă în romanul lui Joyce, acest triumf se produce la nivel mintal, când, prin fluxul conștiinței, Molly îl înlătură din gânduri pe Bolyan și revine la Bloom. Intertextualitatea este reluată chiar la
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
biblice, literatura clasică și medievală etc. În capitolul "Telemah", apariția bătrânei lăptărese la ușa lui Dedalus și Mulligan în dimineața zilei de 16 iunie este echivalentă cu vizita pe care zeița Atena i-a făcut-o lui Telemah la începutul "Odiseei", sub deghizarea unei alte măști a senectuții, bătrânul Mentor, însă conform altor interpretări, ea poate fi comparată și cu Kathleen Ní Houlihan, o emblemă a naționalismului irlandez, o femeie în vârstă și săracă care îi îndeamnă pe tineri să lupte
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV). Perioada veche a istoriei grecești include, în mod normal, și epoca elenistică (post-clasică), care constituie etapa koine a limbii grecești. este limba poemelor lui Homer, inclusiv a "Iliadei" și "Odiseei", a marilor lucrări de literatură și filosofie ale vârstei de aur ateniene, care au ajuns să constituie baza matematicii și științei noastre moderne. Pentru informații în legătură cu familia limbilor eline înainte de invenția alfabetului grecesc, vezi articolele "Limba miceniană" și "Limba proto-greacă
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
poetic. Caragiani a tradus integral și a pregătit pentru tipar „Iliada” lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment. Caragiani a făcut traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit. În 1879 se tipăresc la Iași traducerile lui din „Odiseea" lui Homer și „Batrachomyomachia" tălmăcite pentru prima oară în întregime în românește, beneficiind de o transpunere plastică și vie, cu expresii împrumutate din limba populară și cu întorsături specifice basmului. Bun cunoscător al vieții românilor din sudul Dunării, Caragiani s-
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Gnedič în literatura rusă). Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice. Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui Vincenzo Monti, Iliadei și Odiseei lui Johann Heinrich Voss. Puține literaturi se „bucură de traduceri mai norocoase”. George Murnu a încetat din viață la 17 noiembrie 1957, în București, în pragul patriarhalei vârste de 90 ani. A fost profesor titular al catedrei de Arheologie a
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
sens și aceeași utilizare cu românescul „te iubesc”. În manuscrisele antice, ἀγάπη este folosit extrem de rar. Un nume al zeiței Isis era ἀγάπη θεόν, sau „cea iubită de zei”, subliniind rolul ei ca zeiță a fertilității. Ἀγάπη apare și în „Odiseea” de două ori, și descrie ceva care dă o stare de satisfacție. Acesta este sensul cu care apare acest cuvînt în textele ulterioare, unde va desemna preferința cuiva pentru un anumit fel de mîncare sau sentimentele cuiva pentru copii. În
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
2 și așa ajunge pentru prima oară în istoria clubului în finala campionatului ce avea să aibă loc la Köln împotriva renumitei echipe Schalke 04. Echipa din regiunea Ruhr-ului nu stă mult pe gânduri și pare să stopeze fără probleme odiseea tinerilor șvabi, conducând în minutul 53 cu categoricul scor de 4:0! Însă Stuttgart își revine și, în cea mai frumoasă finală de dinaintea războiului mondial, reușește să-i înscrie lui Schalke la rândul său... patru goluri în ultima jumătate de
VfB Stuttgart () [Corola-website/Science/307851_a_309180]
-
credințelor grecilor, mișcări influențate de traci, egipteni sau orientali cum au fost orfismul, pitagorismul și cultul zeităților Demetra și Dionis s-au bazat pe aceste concepții, necunoscute de pildă lui Homer. Astfel, în cel de-al XI-lea cânt al "Odiseei", sufletele morților invocate de Odiseu nu au o conștiință proprie, ci își dobândesc o anumită individualitate doar prin sângele animalelor sacrificate și prin interpretările lui Teiresias. Pe de altă parte, Eschil în "Choeforele" sau Sofocle în "Electra" presupun că sufletele
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
decât antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux”. (Pavel Șușară) „În câmpul simbolizării orizontale, figurative, arta lui Silviu Oravitzan vorbește în sintaxa unei geometrii spiritualizate în care liniile povestesc, în «limba» lor esențializată, odiseea hipostazierii în lume a Celor de Sus. Exil, kenoză, împrăștiere, cădere ori chiar labirint, pe de o parte. Dar și epifanie, suiș, credință, rugăciune, centralitate, pe de altă parte. În câmpul simbolizării verticale, nonfigurative, esența mesajului și a materiei transfigurate
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
ST:VGR", "VOY" sau "Voyager") a avut șapte sezoane și este prima serie Star Trek in care un personaj feminin se află la comanda unei nave spațiale (căpitanul Kathryn Janeway). Intriga seriei "Voyager" o copiază oarecum pe cea a serialelor Odiseea Spațială și Pierduți în spațiu. Aventura începe în "Sectorul Delta" aflat la 70.000 de ani lumină de Pământ. Pe parcursul călătoriei de întoarcere pe Pământ, echipajul trebuie să evite tentațiile și să învingă provocările. Star Trek: Enterprise (numit simplu Enterprise
Star Trek () [Corola-website/Science/303228_a_304557]
-
a 18.000 de spectatori pentru mai bine de 3 ore. Cu doar o zi înainte, Anna Vissi era premiată pentru cele șapte discuri de platină obținute cu albumul "Kravgi". La 6 iunie 2001, Anna a fost protagonista spectacolului "2001 Odiseea Păcii" desfășurat la București (în Piața Unirii, în apropiere de râul Dâmbovița), alături de regizorul și producătorul Emir Kusturica și formația No Smoking. Evenimentul includea un spectacol multimedia cu proiecții gigantice, lasere, holograme, ecrane de apă, sunet și lumină transpuse în
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
îndepărtată, partidul nefiind doar împărțit, ci de-a dreptul divizat în trei. Drept candidat la vicepreședinție, Truman l-a acceptat pe senatorul de Kentucky , deși și-l dorea pe judecătorul Douglas, care l-a refuzat. Campania a fost o remarcabilă odisee prezidențială de . Într-un apel personal adresat poporului, Truman a traversat întreaga țară cu trenul înainte și înapoi; Discursurile sale , ținute de pe platforma din spate a au devenit reprezentative pentru campania sa. Aparițiile lui combative, cum ar fi cele din
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
VIII î.Hr., este una dintre cele mai vechi și renumite opere literare din mitologia antică. Ea prezintă peripețiile regelui Odiseu (Ulise) și ale însoțitorilor lui din Itaca pe drumul de întoarcere acasă, după războiul troian. În multe limbi termenul de „odisee“, inspirat de această epopee, desemnează o călătorie lungă și plină de aventuri. Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărțite în 24 de cânturi, descriind rătăcirile regelui după zece ani de război și încă alți zece ani de peripeții
Odiseea () [Corola-website/Science/304624_a_305953]
-
aceștia din urmă, refuzând ritualul religios roman, erau acuzați de lipsă de fidelitate față de Imperiu. Familia sa locuia la Flavia - Neapolis, vechiul Sichem azi Nablus. A fost crescut în cultura și tradiția păgână, primind o formație spirituală aleasă. După o odisee pe la mai mulți filosofi, Sf. Iustin, este îndemnat de un bătrân să citească "Profeți", ceea ce îi aduce și convertirea la creștinism. Creștinismul este pentru Iustin, "singura filosofie sigură și folositoare". Iustin merge la Roma, unde dezvoltă o intensă activitate, apologetică
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault. În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii comunale, după care urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
pentru lucrările de limbă germană și engleză. El însuși declară că unul din scriitorii englezi care l-au influențat este Samuel Butler. Prin afinitate cu acest precursor, Ruyer a urmat obiceiul acestuia de a analiza diferitele structuri ale Iliadei și Odiseii. Ca și Butler, el era de părere că autorul celor două epopei era o femeie. Ruyer a elaborat o filozofie generală a biologiei. Studiul modului de dezvoltare a formelor de viață l-a condus spre crearea unei teorii a cauzalității
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
la rang de cavaler de regina Elisabeta a II-a în 1998 și a fost primit cea mai înaltă onoare civilă în Sri Lanka, Sri Lankabhimanya, în 2005. A trăit în Sri Lanka până la moartea sa. Opera sa de referință este romanul " Odiseea spațială 2001", scrisă pe baza scenariului filmului cu același titlu împreună cu regizorul american Stanley Kubrick. Scenariul filmului se bazează pe o nuvelă publicată de autor în 1951, intitulată "Sentinela". Clarke s-a născut în Minehead, Somerset, Anglia. A copilărit la
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
a declarat că "nicio altă carte nu a avut o influență mai mare asupra vieții mele ... [Ea] și continuarea ei, "Star Maker" (1937), reprezintă apogeul carierei literare [a lui Stapledon]". Prima experiență a lui Clarke în domeniul filmului a fost "Odiseea spațială 2001", în regia lui Stanley Kubrick. Kubrick și Clarke se întâlniseră în New York City în 1964 pentru a discuta despre posibilitatea colaborării la un proiect în industria filmului. Pe măsură ce ideea a prins contur, ei s-au decis să plece
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
Cu toate acestea, în 2010 s-a anunțat că filmul încă se află în planurile de realizare, atât Freeman cât și Fincher menționând că încă sunt în căutarea unui scenariu potrivit. Cea mai faimoasă carte a lui Clarke, "2001: O odisee spațială", a mers mai departe ca filmul din 1968, devenind o întreagă serie. În 1982, Clarke a scris o continuare la "2001" intitulată "", care a fost ecranizată în 1984. Clarke a mai scris două continuări, neecranizate: "" (publicată în 1987) și
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
nepotul lui Floyd și ceilalți membri ai echipajului descoperă unde se află Dave Bowman ("Copilul stelelor"), inteligența artificială HAL 9000 și viața indigenă de pe Europa, care este protejată de monolitul extraterestru care orbitează în jurul lui Jupiter. În sfârșit, în "3001: Odiseea finală", Clarke revine la sistemul solar după un mileniu de la evenimentele din 2001. Se dovedește că astronautul Frank Poole nu ar fi murit în afara navei spațiale "Discovery One", corpul său fiind liofilizat în vidul din spațiul cosmic și rămânând să
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]