2,169 matches
-
Tenzo nu reprezintă decât o ramură a familiei noastre, faptele lui rele au devenit crime ale întregului clan Hachisuka. Cer iertare și jur că va fi pedepsit cu moartea, că acești săteni își vor regăsi liniștea, iar eu voi aduce ofrande bogate zeilor acestui altar. În timp ce se ruga, trupele stăteau în tăcere de-o parte și de alta. Poate fi acesta conducătorul unei bande de tâlhari? se întrebau sătenii între ei. Erau zăpăciți și bănuitori, lucru firesc, căci Watanabe Tenzo înfăptuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mică, iar absența totală a oricăror decorațiuni avea o ciudată calitate de împrospătare. Rogojini de papură împletite în eclise fuseseră întinse pe jos. În fundul camerei fusese înălțat un altar al zeilor creațiunii, Izanagi și Izanami, în fața căruia fuseseră puse drept ofrande plăcinte de orez și sake, o lumânare și o ramură de copac sfânt. Așezându-se acolo, Tokichiro simți că înțepenea. „Din astă noapte începând...” Ceremonia avea să-l lege de răspunderile unui soț, de o viață nouă și de soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asta. Demult, erai împreună cu Hanbei la asediul Castelului Choteiken din Mino. Ai cântat la koto și ai înmuiat inimile soldaților care deveniseră asemeni unor demoni, și în cele din urmă au capitulat. Dacă vrei să cânți acum, ai aduce o ofrandă pentru sufletul lui Hanbei, cred, și totodată ai deveni o amintire pentru mine. De asemenea, dacă vântul ar purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la omenia lor și să fie conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ușor. Apoi, Mosuke spuse pe un ton demn: — Am un mesaj de la Seniorul Hideyoshi. Pacea ar fi fost imposibilă, fără consimțământul dumneavoastră în această problemă. Îndelungatul asediu trebuie să vă fi obosit, iar Seniorul Hideyoshi ar dori să acceptați această ofrandă ca pe un mic simbol al sentimentelor lui. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă soarele urcă prea sus pe cer. Vă rog să vă încheiați în voie formulele de despărțire. De pe o bracă pe cealaltă trecură un poloboc cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de pe paravane cât și lămpile pâlpâitoare îi colorară figura ca în niște flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre conferință și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele și se întoarse spre Samboshi. Întrucât Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i pe loc și continuați imediat înaintarea spre Muntele Oiwa. Fuwa Hikozo descălecă, scoase spada și decapită personal un om. Apoi, le strigă tuturor membrilor avangărzii o comandă: — Poftim! Un festival al sângelui! Zburați-le capetele celorlalți și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, scoateți strigătele de luptă și porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și spadele însângerate cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sacrul”, pun accentul pe transgresiune sau pe transcendență și vorbesc, cum face și Rudolf Otto, despre „inversiune” sau „convertire”. Alte tipologii, propuse Îndeosebi de Emile Durkheim și Marcel Mauss, pun În valoare dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă” (cazul interdicțiilor sau tabuurilor) sau „expiatoare” (cu referire la purificare sau la expiere). Privită, În maniera lui Erving Goffman, dintr-un punct de vedere etno-metodologic, analiza diferitelor ritualuri care ne punctează viața cotidiană se dovedește esențială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
egalitatea În drepturi, așa cum a fost ea proclamată de Revoluție, pentru integrarea În societățile naționale occidentale și pentru obținerea de drepturi colective asupra teritoriului ancestral al Israelului. Venirea lui Mesia, În cele două texte fondatoare, al rabinului sârb Yahuda Alkalai (Ofranda lui Iuda, 1845) și al celui prusac Zvi Kalisher (Chestiunea Sionului, 1862), nu va avea loc decât atunci când evreii se vor fi Întors, din proprie inițiativă, În Pământul Făgăduinței. Anterior, Kalisher publicase deja Adevărata credință (1843), În care prezenta imaginea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Simona Vasilache Un strat de flori bolnave, date ofrandă lui Théophile Gautier, au blestemat o generație. Plantații cărora n-o să le mai vină timpul culesului fac, prin anii '40 ai noștri, blazonul unei generații risipite. Între ei, poeți din preajma războiului, avangardiști de-al doilea val, era un, pe lîngă
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
egipteanul Taqi Al-Maqrizi) ne raportează ca nasul a fost distrus de catre un mistic sufi pe nume Muhammad Saim al-Dahr, acesta supărat fiind pe faptul ca egiptenii vremii, deși nu mai erau de mult pagâni, îl venerau și îi aduceau totuși ofrande, convinși fiind ca fertilitatea adusă de Nil depinde de Sfinx. Arabii egipteni îl numesc "Abu Hol", adică "Tatăl Groazei", iar tăierea nasului, în pământ islamic, era considerată ca un semn de infamie. În trecut, statuia marelui Sfinx a fost pictată
Marele Sfinx de la Giza () [Corola-website/Science/304011_a_305340]
-
Due” - pentru flaut și pian (1970) 9. “Interludium” - pentru pian solo (1970) Editură Peters 10. “Estratto” - pentru pian solo (1971) 11. “Cinci piese pentru orchestră mare” - Editură Muzicală București, LP Electrecord (1972) 12. “Lacul” - madrigal pentru cor mixt (1972) 13. “Ofranda copiilor lumii” - pentru cor triplu mixt (1973) Premiul G.Enescu al Academiei Române Editură Muzicală București, LP Electrecord 14. “Laudae” - pentru 10 soliști, Editura Muzicală București (1973) 15. “Păsări migratoare” - madrigal pentru cor mixt (1973) 16. “Cânți Prophani” - suita pentru cor
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
oarecare inocență, nu crezi? observă Wakefield. Sau să fi fost aroganță? Lipsă de sensibilitate? Poate un fel de omagiu naiv adus Istoriei, cu I mare? De fapt, pietrele jefuite Îi aduc aminte de lingurița pentru sare din buzunarul lui, o ofrandă adusă Diavolului. Poate că acești turiști, poate chiar toți turiștii, fură lucruri pentru Diavol. Malignitatea Sa trebuie că se Îneacă În colecțiile sale de ofrande de dragoste. Susan face parte dintr-o generație de curatori de muzee care, spre deosebire de predecesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De fapt, pietrele jefuite Îi aduc aminte de lingurița pentru sare din buzunarul lui, o ofrandă adusă Diavolului. Poate că acești turiști, poate chiar toți turiștii, fură lucruri pentru Diavol. Malignitatea Sa trebuie că se Îneacă În colecțiile sale de ofrande de dragoste. Susan face parte dintr-o generație de curatori de muzee care, spre deosebire de predecesorii ei, a fost educată În respectul față de alte culturi și locuri, dar nu are nici un fel de iluzii romantice. — Colecționarii americani nu vedeau nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
momentul ăsta și domnișoarele de onoare le biciuiesc de-a binelea acum și În ochi le apar lacrimi, am niște prim-planuri grozave, dar nu se pierd din ochi. Se re-dedică, Înțelegi. Pot Îndura durerea pentru cealaltă, e ca o ofrandă, suferă pentru că se iubesc. Am o imagine grozavă cu dîrele de pe fundurile și spatele lor, le poți vedea cum transpiră, nu răni, nu sînge, nimic de genul ăsta. Domnișoarele de onoare sînt profesioniste, dacă se rupe pielea, sîngele care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
3. Eschil, Sofocle, Euripide sau intersectarea biografiilor Suntem în epoca războaielor medice. La Salamina, flota grecească o distruge pe cea a Marelui Rege al Persiei, Xerxes. La Atena, bucuria oamenilor nu mai cunoaște margini, serbările se țin lanț, se aduc ofrande zeilor 1. În fruntea șirului de adolescenți care deschid cortegiul organizat la marile solemnități se află un tânăr a cărui frumesețe stârnește admirația tuturor. Este Sofocle și are 16 ani. Eschil are în acest moment 45 de ani și este
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
din august 1941, apărând cerul Patriei. Doamna Georgescu, mult îndurerata mamă a eroului aviator Jean Georgescu, cu lacrimi în ochi, mă roagă să primesc un costum în amintirea fiului ei, spunându-mi să nu mă simt jignit și să primesc ofranda celui căzut la datorie (la vremea aceea aveam trei costume civile, suficient pentru acele vremuri nesigure). Am primit - era o crasă impolitețe să refuz - și n-am exteriorizat sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine, ce mi-a încolțit în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o jumătate de metru lățime și un pic mai mult de jumătate de metru Înălțime, cu un recipient care la prima vedere părea să dea pe dinafară, plin cu urină și chiștoace. (În realitate, era apă de ploaie amestecată cu ofrande sub formă de bețișoare de tămâie.) Pereții erau ușor văluriți, dar netezi, ceea ce l-a făcut pe Harry să creadă că secole de-a rândul bărbați ca el Își căutaseră ușurarea În același mod. (Greșit. Piatra fusese sculptată și șlefuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
americanii, angajați oameni care să vă scape de fantome, care le vânează, așa Îi spuneți, dacă nu mă-nșel. Fantomele voastre nu pot fi decât oameni sau poate și animale. Și nu le faceți altare și nici nu le aduceți ofrande ca să le câștigați simpatia. Acest altar se află În copac. Pe drumul vechi aveau loc multe accidente până când oamenii și-au dat seama că aici era un Nat. După ce au făcut altarul, nu au mai avut loc accidente. — Deci pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar ajuta. Unul dintre turiștii de anul trecut i-a comparat cu conceptul vostru de soacră. —Tu crezi În Nați? Îl Întrebă Marlena. Walter se Întoarse și zâmbi. —În general, oamenii educați nu cred. Dar tradiția spune să le aduci ofrande. Cum sunt și cadourile pe care le pune Moș Crăciun sub brad. Nu le spuse Însă că familia lui avea un altar, unul frumos, bine Îngrijit și aprovizionat cu ofrandele zilnice. Merse până la copacul-altar și, cu spatele la turiști, introduse cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oamenii educați nu cred. Dar tradiția spune să le aduci ofrande. Cum sunt și cadourile pe care le pune Moș Crăciun sub brad. Nu le spuse Însă că familia lui avea un altar, unul frumos, bine Îngrijit și aprovizionat cu ofrandele zilnice. Merse până la copacul-altar și, cu spatele la turiști, introduse cu grijă un pachet de semințe de floarea-soarelui. Pe față i se așternu expresia celui care Înțelege. Se Întoarse către ei. Dacă cineva mai vrea să lase un mic dar, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În glumă Marlenei și lui Harry că ar trebui să-i dea valium sau antidepresive și toți trei chicotiră. Vera făcu un pas În față și Îndesă un dolar american. Considera că trebuie să onorezi tradițiile unei țări străine, iar ofranda ei va fi dovada că cel puțin un american a făcut acest lucru. Ceilalți nu oferiră nimic. Ceilalți nu considerară că trebuie să-ți arăți respectul față de ceva ce În mod vizibil nu există. Drumul avea tot mai multe cotituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cazuri de urgență. Înăuntru era o structură ca o căsuță de păpuși, sculptată minuțios, cu un acoperiș foarte complicat ale cărui streșini aduceau cu botul papucilor mei persani. Era un altar În miniatură pentru un Nat. Puse o țigară ca ofrandă Împingând-o printr-o ușiță. La patruzeci și cinci de minute cale-ntoarsă, Harry Încerca să le explice celor doi polițiști Îmbrăcați În soldați de ce era singur, bântuind pe o porțiune pustie din Drumul Birmaniei, noaptea. Cel mai tânăr stătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la picior și se dusese În tabăra tribului său să-i anunțe că Fratele Alb Mai Mic și suita sa sosesc. Cei din Locul Fără Nume Încremeniră. Miracolul pentru care se rugaseră atât se Împlinise. De trei ani, tot aduceau ofrande În speranța că acest lucru se va Întâmpla. —E adevărat? spuse o bătrână Într-un final. —Tăiați o găină, spuse Vaselină. Se așteaptă la un festin. Apoi membrii tribului Începură să alerge de colo până acolo. N-aveau destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dezastre. Se Închinau la Zeul Apei și al Pământului: o, zeule, ne pare rău că a trebuit să tăiem copacii tineri, dar ne rugăm ție să nu ne lași recoltele să fie inundate. În vremea când cultivau câmpurile, Îi aduseseră ofrande Bunicii Recoltelor: ne rugăm ție să ne aduci ploaie bună, orez bun, fără insecte care rod și nu prea multe ierburi care se lipesc. Și credeau și În Fratele Alb Mai Mic, care făcea parte din mitologia lor de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gata să-l accepte pe Iisus și dispuși să Învețe Biblia. Tribul Îi confundase pe toți pastorii care trecuseră pe la ei de-a lungul anilor cu Fratele Alb Mai Mic. Ca și În cazul lui Buddha, membrii tribului Îi aduceau ofrande Domnului Atotputernic ca să-și primească răsplata, iar aceasta Însemna că misionarii Își primeau răsplata, lucru care Îi făcea fericiți. Tribului Îi plăceau buna Înțelegere și respectul reciproc. Când murea un pastor - cum li se Întâmpla multora din cauza malariei, febrei tifoide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]