5,006 matches
-
umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
eu îl cunosc pe taică-tu. E un om de ispravă, cumsecade. Nu te lăsa el toată noaptea singur pe drum! Nu cumva ai fugit de acasă, fără să-i spui? -Ba nu! îi răspund eu printre smiorcăieli. Omul a oftat cu ciudă și a mormăit tot drumul până la mine acasă : -Cine te scoase în calea mea, mă? Cum te-am găsit eu, mă? Să-mi pierd toată noaptea pe drum... Când am ajuns acasă, m-a dat jos din brațe
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
noaptea asta avem o distracție... Omul se simți și spuse : -Apooi, și eu sunt frânt de oboseală ! Ziceți bogdaproste că este sănăos și întreg ! Noapte bună ! După ce a plecat nenea Ion, mama mi-a dat jos izmănuțele și-a mai oftat o dată când mi-a văzut fundulețul zugrăvit cu pasta moale și lipicioasă. Surioara mea a sărit din pat, ținându-se de nas : -Uuu ! Ce mai pute ! Ia-l de aici că mă sufoc ! Ce s-a mai chinuit biata maică
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt vălătucesc” și, printre brazii care oftează, poetul își odihnește simțurile lăsând doar tăcerile să murmure o iubire veșnică, asta fiindcă “nimic ca și iubirea nu mă-mbată!”. Tăcerile sale sunt construite din imagini și cuvinte care îi aduc inimii “zbuciumările de ieri”. Cea mai înflăcărată dorință
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
ca între rudenii. Dar marea revelație veni când nu ar fi trebuit să vină, după ce născu. El îi vizită, ea, sensibilă după naștere, fusese impresionată de fericirea lui Ștefan când luase pe micul Ovidiu în brațe. Fața lui se luminase, oftase atât de dureros încât o făcu să se simtă vinovată de fericirea ei. Apoi o sărută tandru, îi strânse mâinile într-un fel anume, credea ea, ochii lui era împăinjeniți. Ce l-a făcut atât de emoționat? Ludmila nu știa
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
și voiam să...Cred că am să plec...... IV. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. 9.Tristețile Irinei Irina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate: - Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit! - Dar oamenii inteligenți și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... Citește mai mult 9.Tristețile IrineiIrina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate:- Nu te lăsa afectată de judecata unor proști! - Lasă-mă, tanti, spuse printre lacrimi Irina, proștii îți zugrăvesc imaginea și o răspândesc prin lume! Nu mi-ajungea suferința provocată de omul iubit!- Dar oamenii inteligenți și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Citește mai mult Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze:Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
punct de vedere profesional simțurile sale erau ascuțite la maxim. Se întreba, pe bună dreptate, despre ce este vorba, nu putea crede că, dându-se de gol față de el, Anton ar fi comis mai mult decât ceea ce a mărturisit, să ofteze în continuare după fosta soție. Nimic de condamnat aici. Omul are libertate deplină să poarte sentimente diverse dacă acestea nu fac rău unei persoane. Bine, dar trandafirii? Se întreba pe bună dreptate Ștefan, o fi doar o coincidență? La una
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
dragă! Acum lăsăm totul, iată am desfăcut canapeaua, am pus o lenjerie nouă, așa cum îți place ție, vernil, mergem la culcare. Ludmila intră la baie și dușul cald-rece, o învioră. Privind la Ștefan, în timp ce-și ștergea brațele frumoase, oftă: — Crezi tu Ștefan că m-am grăbit să ajung la tine, doar ca să pot dormi? Iubite, sunt atât de fericită în micuța ta cameră! Sărutându-i buzele fierbinți, Ștefan primi răspunsul mult așteptat, acea iubire ce leagă doi oameni și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel, ducând mâna dreaptă la inimă și murmurase ceva de genul o să i se povârne! Atunci Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe care bătrânul
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
negreșit! Dar nu-i nimic. Mă odihnesc / Puțin, ‘nainte să pornesc Spre casă. Nu am de cosit, / Nici fân de strâns: deci nu-s grăbit.” Se mai învârte prin odaie, / Apoi se-oprește, se îndoaie Cu greu de șale și oftează / În timp ce pe cherșin se-așează. Nu știu, cherșinul a crăpat / Sau lupul o fi strănutat Când să se-așeze a voit, / Căci numai ce l-a auzit Pe iedul mijlociu cum spune: / „Să ai noroc și toate bune, Nănașule! Să
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
că, Încăpățânându-mă să deduc unde mă aflam și de ce, n-aveam șanse să ajung la vreun rezultat: povestea nu se lăsa abordată frontal, iar perseverența pe calea logicii curente nu-mi servea la nimic. Un lucru e sigur, am oftat: de-acum, libertatea e În altă parte... S-o luăm altfel, mi-am spus. Păi, s-o luăm, de ce să n-o luăm, dar cum altfel? Cronologic, de exemplu, doar sunt istoric, nu? Cronologia salvează nebunia! N-are nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vor reda acestui colț de Univers configurația anterioară plantării aici a insolitului laborator. Veselia de pe fața lui Roger s-a evaporat la fel de subit cum apăruse. M-a privit o clipă cu ochii lui ca o imensitate verde și apoi a oftat, coborând pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că ar Însemna să te mint, sugerând că există o limită dincolo de care nu se poate trece. Sau dincolo de care nu trebuie să se treacă. Nu există. Nici limită, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi sum, cum au zis proorocii! oftă cu plăcere Metodiu. — Tuzuma, se-ntoarse hanul cel tânăr către o eunucă de prin preajmă, adă-ne, rogu-te, o cupă de kumâs. Eunuca dispăru fâșâind ușor și reveni cu două potire alburii. — Știi, mărite han - grăi Metodiu după ce gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cetitoriule! La o oarecare depărtare de tabără, trei oameni pe trei cai veneau încet, la pas. Caii abia mai mergeau, călăreții abia se mai țineau. Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de jder pe cap, ofta și se uita des în urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o întindea după plată, zicând încet către măruntul însoțitor: — Uite împrejur, la amărâții ăștia, și spune dacă voiești să ajungi ca ei. Ori nu-ți place că te fac domn? — Da’ cine e Buhuș ăsta? întrebă Metodiu. — Cin’ să fie? - oftă Parnasie. Ia acolo, un copil de pripas, l-a crescut Stăniloaia pe lângă ea de mic, o mai ajută, mai toarnă ici, mai toarnă colo, că de, așa gospodărie nu-i ușor de ținut. în vremea asta, hangița și Buhuș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nou Metodiu. — Păi asta e, că dacă spun cine erau, o să râdeți. Și de ce să râdeți, dacă eu i-am văzut cu ochii mei? — Hai, frate, că nu râdem! zise supărat Metodiu. Ci spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu, mă Parnasie? Sfinți? Ei, bravo! Ei, hai că-mi placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-a uitat, după care a oftat o dată de-au foșnit brazii, s-a aplecat, a pus câinii jos cu grijă, cum ai pune două oale pline, și-a revenit în patru labe și s-a dus cătinel pe unde i-o fi fost bârlogul, săracu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo e Cotnarul!” El a zis „mulțumesc, frate Metodiu”, și-a luat canistra subțioară, s-a înălțat așa cam de un stat de om de la pământ și apoi și-a dat drumul la vale, peste araci. Frumos vis ai avut! - oftă cu invidie în glas lovănuț, slobozind pasul. — Cu-atâta m-a luminat și pe mine Domnul - zise Metodiu - că altfel... Episodul 42 SPLEEN în vreme ce Metodiu și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-au mai îngrășat și ăștia! - spuse el privind spre cai. Mare minune să mai poată fugi! — La așa trai, așa cai - zise celălalt zdrobind o ceapă. — Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe noapte. O dreptate ici, o dreptate colo, mă rog, cum îi venea omului mai bine să și-o facă. Dar s-a stricat treaba și-aici. Episodul 46 NESTOR — Foicica fragului, grea e viața codrului, da’ și viața lotrului!... oftă Stănciuiescu Demeter. Că-n codru te duci și vii, dar fiind lotru, așa rămâi. Poftim? - nu înțelese Metodiu. — Fratelui Demeter îi place să grăiască pre viersuri tocmite - îl lămuri Stăncilescu Vasile. Asta-i boala lui, de la tata, care-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]