1,402 matches
-
vedere metafizic reductibil la o substanță simplă . Atunci când ne referim la monade trebuie să avem în vedere faptul că monadele reprezintă substanțe simple, care nu se nasc și nu pier, autonomia lor fiind totală. Ele sunt indestructibile, căci sunt o oglindire a universului. Filosoful german considera că “ monas monadorum” este ființă inteligibilă, ceea care poate fi gândită, dar nu poate fi reprezentată. Aceea ființă deghizată în monadă despre care vorbea Leibniz este însuși divinitatea, Dumnezeu, cel ce creează ,aneantizează. Dumnezeu fiind
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
pe anularea, pe "înecarea" celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are un sens propriu, intern, care - l justifică. Dacă lumea reală există sub zenit, în obiectivitate, poezia trăiește sub semnul nadirului, în reflectare. Poetul transpune oglindirea din conștiința sa în melodia cuvintelor, ascunzând în ele cântecul lui - creația, asemenea mării care își ascunde cântecul ei sub clopotele verzi ale meduzelor. În poezia "Timbru", privirea poetului e fixată pe suprafața lumii, nu dincolo de ea fascinat într-atât
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la aceasta ca "Marele Necaz", "Nenorocirea" și "Zilele Răzbunării". În afară de textele biblice, mai există o seamă de profeții, mai ales grecești, cum ar fi: Starețul Dionisie Ignat afirmă că numeroși Părinti
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
în natură sau în domeniul mintal. În funcție de punctul de vedere filosofic, un fenomen este: o apariție perceptibilă sensorial, aparența unui lucru sau prezența în conștiință a unui lucru în urma experienței și puterii de reprezentare. Pentru Platon, fenomenele aparente sunt doar oglindirea ideilor, cărora le atribuie existență reală. Ideea este un fapt etern, totdeauna același și netransformabil, în timp ce fenomenele sunt variabile, risipite în timp și spațiu, mereu altele și în continuă transformare. La idee se poate ajunge pe calea rațiunii, fenomenele sunt
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
cugetare clară, în limbaj dificil, arta poetică a liricului: Poezia ("adâncul acestei calme creste)" este o ieșire "(dedus)" din contingent "(din ceas)" în pură gratuitate "(mântuit azur)", joc secund, ca imaginea cirezii resfrântă în apă; e un nadir latent, o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune» . Desigur, această primă parte a artei poetice barbiene grăiește despre faptul indiscutabil că "Poetul și Poezia" aparțin "sferei ceasului", adică prezentului, la mijlocul axei spațio-temporalității, în vectorizare paradoxist-geometric-lirico-semantică, între polul plus
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
jumătatea a doua din Ora Cocoșului. Drumul se întunecase deja, în umbra muntelui. Oamenii în armuri străbătură într-un șir negru satul Oji și în sfârșit ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE” Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau în șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele încinsese nemilos capitala întreaga zi, iar acum apăreau pete de noroi uscat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu reușesc să observe întotdeauna noul care se naște și se dezvoltă, nu oglindesc întotdeauna în creațiile lor ceea ce este tipic realității noastre... Evenimentele mari din viața poporului nostru, din lupta sa pentru construirea socialismului nu și-au găsit încă oglindirea în literatură... Avem prea puține romane bune inspirate din viața muncitorilor din industrie și de pe șantiere, din lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, din viața tineretului și pionierilor, a ostașilor, a intelectualilor noi din patria noastră. Nu avem create încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
succesele obținute nu trebuie să ducă la crearea unei atmosfere festive, de automulțumire. Multe dintre temele mari și dintre aspectele fundamentale ale luptei eroice a poporului muncitor pentru construirea socialismului, ca și din istoria ultimelor decenii, nu și-au găsit oglindirea în literatură și artă decît în slabă măsură. Multe opere suferă de tendința de a simplifica realitatea, de a o prezenta în chip schematic, ceea ce se manifestă îndeosebi în prezentarea slabă din punct de vedere artistic a superiorității noului, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîmp, în uzine, în mine, în văzduh" (Misiunea scriitorului, în Cronicile optimistului, E.P.L., 1964, p. 349). Emil Iordache decelează cîteva postulate ale literaturii proletcultiste între care în prim-plan se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai solid în lumea secundă, reflexă, a artei, cu ajutorul căreia speră să sfideze „sarcofagele istoriei” (Memento). Personajul liric este amenințat de pretutindeni de „lucruri” și de „cuvinte”, alte extreme dificil de înfruntat, care îl așază într-un „labirint” de nesfârșite oglindiri. Cel de-al doilea volum, Vulnerabila amiază (1994), adâncește sentimentul de nesiguranță pe care îl dă pendularea între limite și aduce, ca noutate, o luciditate ușor elegiacă. Îmbinarea celor două dimensiuni conferă lirismului un aer sceptic, indecis a alege „între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
literatură. Poate apărea și o literatură de gradul trei sau patru, când un critic scrie despre, de exemplu, opera critică a lui Călinescu, apoi vine altul care scrie despre criticul care a scris despre Călinescu ș.a.m.d. oate aceste oglindiri succesive pot să dea impresia de inutilitate, de narcisism, de ocupație sterilă. Dar nu sunt. De fapt este un joc intelectual, o permanentă activare a minții, o formă de înnobilare a ființei omenești. Problema este dacă mai are cineva timp
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
Dornei, ajunseseră În Transilvania În miezul zilei și coborâseră spre ținuturile Bistriței. Nu era drumul pe care veniseră cu doi ani În urmă, iar Alexandru, lipit de ușa trăsurii, sorbea frumusețea stranie a locurilor, cu aceeași mirare cu care observase oglindirea Bazilicii San Fosca În apele calme ale canaletto-ului Rio di Noale. Totul i se părea prea frumos și prea trist. De fapt, nici nu era tristețe, ci era ceva mult mai dureros, un plânset fără lacrimi, amestecat cu imaginea brazilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
asemenea ficțiunii scriitorului, este interesat de istorie (problema comunismului de ieri și de azi, a Securității etc.), în măsura în care aceasta se raportează la sine - este un jurnal din care ceilalți lipsesc cu desăvârșire -, iar scopul său nu este atât înțelegerea, comunicarea, oglindirea în afară, cât oglindirea, narcisiacă, în sine însuși. Bujor Nedelcovici are talentul de a individualiza, literar vorbind, o temă morală frecventă. El nu construiește, propriu-zis, o tipologie memorabilă, sugerează doar [...] o maladie morală a timpului și consecințele ei [...], împinge lucrurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
interesat de istorie (problema comunismului de ieri și de azi, a Securității etc.), în măsura în care aceasta se raportează la sine - este un jurnal din care ceilalți lipsesc cu desăvârșire -, iar scopul său nu este atât înțelegerea, comunicarea, oglindirea în afară, cât oglindirea, narcisiacă, în sine însuși. Bujor Nedelcovici are talentul de a individualiza, literar vorbind, o temă morală frecventă. El nu construiește, propriu-zis, o tipologie memorabilă, sugerează doar [...] o maladie morală a timpului și consecințele ei [...], împinge lucrurile spre parabolă, dar trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
din lumea românească, infirmități sociale, moravuri, datini etc. Multe din scrierile caracteristice pentru p. asociază romantismului germeni de realism și dau observației realiste, adesea preponderentă, funcție satirică. Unele caractere și preocupări ale literaturii pașoptiste - interesul pentru istorie, dragostea de natură, oglindirea critică a climatului social, propensiunea satirică - vor trece în literatura deceniului următor Unirii (A. I. Odobescu, B. P.Hasdeu, N. Filimon, G. Baronzi, G. Crețeanu) și se vor perpetua până în secolul al XX-lea. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
individualitate și mai ales de naționalitate. Reorganizarea muzeelor însemna o spune și o scrie un martor activ al acelor zile în primul rând o desovietizare. Era vorba de a căuta și înfățișa acele laturi ale specificului național. Se cerea o oglindire a trecutului așa cum a fost îmbinat cu prezentul "luminos", socialist-ceaușist și cu perspectivele viitorului comunist "de aur". La Fălticeni, muzeologia avea o tradiție îndelungată, bogată, care se cerea reluată, completată, dezvoltată. Într-o vreme în care, în ajunul Primului Război Mondial, primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mituri protagonistul nu mai este Narcis, ci o altă ipostază a reflexiei sonore Orfeu. Și orfismul a dominat nu numai arta celor vechi, ci a dimensionat diverse estetici până la Maurice Blanchot" (Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, București, 1984, p. 143). Oglindirea eminesciană presupune o oglindă totalizantă, care focalizează atât viziunea spațială, cât și cea temporală, într-o simultaneitate subiectivă, de care au vorbit psihologii moderni. Poetul nostru a fost în egală măsură vizual și auditiv, îndreptându-se către o simultaneitate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici o altă experiență umană n-o poate face. Theodor Codreanu insistă în mod special asupra caracterului speculativ al ultimei sale cărți. "Lamparia își sfătuiește discipolii să-i citească "fragmentele" în oglindă. Altfel, spune el, vor rămâne fragmente." În altă parte: "Oglindirea. Introducere în cartea creației universale". În partea a doua a volumului. semnificativ intitulată Oglinzi, Theodor Codreanu ni se descoperă în calitate de moralist. Variate principii de conduită orientate de valorile naționale și creștine, de modul de viață tradițional al românilor, de ideile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilul ("hyperionic") cu maniera ("miticistă"). "Arta este lumea văzută printr-un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire a celor în stare să focalizeze lumea în oglindă, inclusiv "fragmentele" pentru a deveni coerență. Oglinda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liceală (Bârlad) și gimnazială (satul Unțești). Așa cum era de așteptat, un număr mare de pagini ne apar ca un veritabil jurnal de lectură ce măsoară pașii acestei deveniri, proză de idei de calitate, unde fiecare carte (considerată) esențială devine optimă oglindire prin care lectorul împătimit descoperă și se descoperă pe sine, convins că "forța cugetării" este "unicul mod al existenței care mă satisface total". Curios, la prima vedere, ne apare faptul că nu sunt evocați aici acei guru din liceu (profesori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sine qua non a oricărei construcții ce-și revendică o "secțiune de aur", "paradoxizare" a lumilor paralele / secante, anticipând noua estetică a secundei jumătăți din secolul al XX-lea, sau estetica paradoxismului (incluzând, bineînțeles, și transmodernismul, în accepțiunea codreniană, dinspre oglindirea postmodernismului din plan "complementar"), paradoxism întemeiat între anii 1960 și 1970 de marii poeți ai Valahimii: Vasile / Vasko Popa (Grebenaț-Serbia, 29 iunie 1922 5 ianuarie 1991, Belgrad) Nichita Stănescu (Ploiești, 31 martie 1933 13 decembrie 1983, București, N. Stănescu lăsându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orfeu, pe care Barbu îl asociază cu Narcis, cel care taie cu privirea "pe înecarea cirezilor agreste". Codreanu respinge și interpretarea potrivit căreia "jocul secund" ar fi o imitație a imitației în sensul poeticii platoniciene și consideră că, de fapt, "Oglindirea barbiană este un platonism à rebours." (p. 212) Concluzia potrivit căreia "Joc secund e capodopera tragicului senin, la care ajunsese și Eminescu în poemele de maturitate" nu e neapărat nouă, însă demonstrația desfășurată pe parcursul acestei cărți convinge. Explicația criticului pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În acțiune. Cu alte cuvinte, dreptul se conduce după principiul de a nu aduce daune celuilalt prin propria acțiune exterioară, nu și după acela de a nu gândi dauna celuilalt În interioritatea sufletului; el implică doar acțiunea efectivă, nu și oglindirea ei subiectivă. Principiul universal al dreptului stipulează obligativitatea supunerii față de libertatea tuturor, În acțiunile exterioare, Însă nu pretinde limitarea propriei libertăți a persoanei la cerințele obligativității. Legea juridică susține doar limitarea rațiunii proprii de către celălalt. În morală, datoria reprezintă imboldul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
negru. Parcă se vedea pentru prima oară și-l Înveseli fața lui lungă și posacă, ca și cum ar fi fost singurul care ducea-n spinare toate grijile lumii. O picătură de vin căzută de pe bărbie Îi strâmbă În fel și chip oglindirea din găleată. Se adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu-l mai Îngrijora nimic și se simțea ușor, chiar dacă nu izbutea să se ridice de pe buza șanțului. Ochii Îi străluceau a veselie și nici măcar scârțâitul roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]