18,249 matches
-
fundul mării decât pe uscat și el însuși părea un animal marin, cu trupul veșnic mânjit de ulei de motor. Când îl văzuse prima oară, doamna Forbes spusese părinților mei că nu era cu putință să-ți imaginezi o făptură omenească mai frumoasă. Cu toate acestea, frumusețea nu-l punea la adăpost de severitate: a fost nevoit și el să înghită un perdaf în italiană pentru că atârnase țiparul de mare în poartă, fără altă explicație posibilă decât intenția de a speria
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
mă aflu și azi. Niciodată n-am avut o locuință satisfăcătoare spre a-mi adăposti biblioteca ce se distruge. Cum mi-aș putea șterge din memorie asemenea lucruri? Cine mi-ar putea restitui anii, cei mai rodnici ani ai vieții omenești, risipiți, desfigurați, striviți sub călcîiul nefastelor condiții de care am avut parte? Cu excepția închisorii, mi-a fost sortit a cunoaște din belșug toate modalitățile de umilire, marginalizare, prigoană, izolare pe care le utiliza regimul totalitar împotriva unui intelectual "rău văzut
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
civilizată încît același indice cefalic și același indice sangvin sînt valabile la toate popoarele, dezmințind teoriile raseologice despre rasa ariană, pură și pretins superioară. Toate aceste deosebiri de înfățișare fizică nu au, în vremea noastră, de mare amestec între tipurile omenești, nici o legătură cu diferențele de limbă vorbită. Te întîlnești cu un slovac care seamănă perfect a român. Dai peste un român ardelean care ar putea foarte bine să fie, după fizionomie, austriac din Tirol sau francez. Antropologii germani au stabilit
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
atunci când te citești iar apoi te întâlnești ajungi la o înțelegere a subiectivității pe care n-o poți atinge altfel. Poate că asta înseamnă viață literară... Nu știu..., restul e în mare parte folclor. Există lucruri mai simple și legături omenești care te îmbogățesc... Ca scriitor și cititor în același timp, ce puteți spune despre buna sau reaua orientare a literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi ori
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
că formele fără fond sînt stricăcioase, încheia prin această judecată cu adînc efect premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
din Tacit, de data asta referitor la cultură: iritat pe libertățile pe care și le luau scriitorii Domițian a interzis cărți și le-a ars în piața publică. El spera, spune istoricul, ca prin acel foc să distrugă conștiința neamului omenesc. Iar apoi, în Istorii, el spune despre epoca lui Nerva și a lui Traian că, în antiteză cu cea a lui Domițian, este o epocă "în care îți este permis să gândești ceea ce vrei și să exprimi ceea ce gândești". Și
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
ucis. Și chiar dacă i-au îngropat într-o groapă comună, soldații români nu i-au lăsat de izbeliștea eternității pe foștii lor camarazi. În stîngăcia acestei îngropări, cu nominalizarea celor care au fost vîrîți în groapă, e mai multă sensibilitate omenească decît faptul discutabil că mormîntul a fost întreținut și ulterior. Fiindcă dacă acel mormînt colectiv a fost întreținut, asta se trage cel mai probabil de la cei care i-au îngropat pe cei cîțiva germani. Probabil chiar soldații care i-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
aerul la fel ca limbile unei vipere ațîțate./ Aceste ore meschine/ cînd somnul fiecărui bărbat este prins,/ la celălalt capăt, în cuie, de somnul unei femei./ Un șoarece roșu/ ronțăind cu îndîrjire pe sub dușumele: soarele.(...) Această lume/ în care seminția omenească a fost trasă,/ încă de la începuturi,/ pe sfoară, și aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
cordon ombilical de casă" (p. 377), iar pe de altă parte, logos-ul lui aparține unui "apatrid metafizic", "ruptura" devine nu doar cheia unei personalități sfâșiate de contradicții, așa cum, de altfel, suntem noi toți, ci o stranie certitudine a viețuirii omenești. Procesul (auto)-cathartic declanșat cu fiecare creație/receptare a(le) unui mesaj scriptural apare cu atât mai important, cu cât aiuritoarea mercantilizare a spațiului cultural tinde să sugrume, invariabil, dimensiunea aurorală a existenței. Tâlcul reconfortant al cărții lui Ion Vartic
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar ce e nemurirea dacă nu/ Chiar această corabie de piatră,/ Așteptînd cu încăpățînare ceva/ Ce nu se va întîmpla niciodată?" (ibidem). Dizgrația istoriei nu e decît un simptom al dizgrației statutului omenesc. Realizarea idealului aduce un miraj cu efect scurt ("Și eu însămi vedeam/ La lumina mea/ Pînă dincolo de orizont/ O lume mai frumoasă/ Decît bănuisem vreodată,/ O mulțime care luneca/ Lin în toate direcțiile,/ Ca pe patine sau ca pe un
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
excepțională a tehnicilor de gătit, a alimentelor, a gustului în ultimă instanță. Comparînd civilizațiile după procedeele culinare pe care le-au inventat sau preferat - fiertul sau prăjitul, de pildă -Revel propunea o panoramă impresionantă a unui anumit tip de sensibilitate omenească, aceea care trece prin papilele gustative și ajunge în stomac, dar reușește să spună ceva important despre lucruri care nu au nimic de-a face cu gura sau stomacul. Construind punți analitice subtile între un concept generic de abundență, de
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
adjectivelor de bază) ne pot fi călăuze, molcomindu-ne teama, temperîndu-ne zbuciumul, amăgindu-ne cu echivocul consubstanțial oricărui atribut calitativ". Cu toate că visul suprem îl reprezintă reconcilierea celor ce se opun, rezolvarea dualităților prin reîntoarcerea la unitatea dintîi, divină, a cărei omenească nălucire mîntuitoare e muzicală și geometrică: "ce poate oare semnifica o mai desprinsă ieșire din apriga dihotomie a spiritului și materiei decît dansul (geometric) și muzica (numerică)? Nu-i menuetul un soi de joc de cristale însuflețite? Dinamizate? Și nu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
o chestiune de conjunctură, de teribilă nedreptate a istoriei, sau (fie și parțial) rezultatul unei slăbiciuni sau limitări interioare, ale lui proprii. Sebastian a fost, după cum rezultă din Jurnal, un om onest pînă la severitate cu sine însuși. Micile și omeneștile sale clipe de cabotinism sînt sancționate permanent, astfel că în forul interior dramaturgul, prozatorul, eseistul, gazetarul sînt supuși unui control strict care nu permite auto-compătimirea decît atunci cînd într-un fel nu are încotro, cînd e copleșit de pesimism, mult
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
multe ar fi de spus și în această privință) pe care o oferă John Keene în paginile volumului său despre Havel, cît e felul în care autorul înțelege să explice evoluția unei cariere politice, și în paralel, desfășurarea unui destin omenesc. Keene vede, atît în cariera cît și în viața personală a lui Havel, semnele eșecului chiar și acolo unde alții au văzut succes: "tragedia politică" provine din faptul că fiecare izbîndă a lui Havel a fost urmată de o înfrîngere
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
dovedește rafinament. Secondându-l, la un moment dat, pe un pictor care lucrează în aer liber, cocoșatul descoperă în mapa acestuia desene care reprezintă: "șopârle cu două capete și limbile bifurcate, șuierând pale de foc albăstrui care macină carnea unor trupuri omenești fără s-o ardă, pitici cu capete cât corpul și o gaură ca un ochi fără fund în mijlocul frunții, scorpioni băloși strecurându-se printre scârnăviile unor broaște cu spinările pleznind de umflături de puroi care se prelinge în lungul labelor
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei metafore. * "Singurii cititori adevărați sînt scriitorii. Pe ceilalți, pe public, creier de turmă, cea mai mică noutate, cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi sperie" (Paul Léautaud). * "Nefericirea omenească, cea a animalelor, a copiilor nu mă face oare să sufăr de parcă mi s-ar datora mie?" (idem). * Céline (i se atribuie): Nu medic ar fi trebuit să mă fac, ci general. Aș fi putut să trimit oamenii la moarte
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
cum s-a văzut de atâtea ori spre așa-numiții, cu un termen modern, teroriști, - haiduci altădată, cavaleri ai nopții, ori zilei, răzbunători de toate felurile. Basmele situează, în general, pe terorist când se bate pentru binele tuturor cu mijloace omenești deasupra eroilor populari de toate categoriile. Ca prostul prefăcut, însă isteț pe termen lung și cu aderenți înfocați; ca naivul dezarmat în aparență, dar al cărui exemplu de viață, comic uneori, atrage pe toată lumea; ca fiul de împărat urgisit de
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
poate la fel de spectaculos ca și opera (și pentru care există un imens material documentar), Mihai Oroveanu a stabilit configurația unei creații care și-a dobîndit propriul său echilibru, expresivă și autoritară prin sine însăși, dincolo de unghiul privirii interesate sau de omeneștile tentații ale ambalării sentimentale. Această arhitectură muzeografică, puternică, austeră și rafinată, în același timp, se sprijină pe patru componente esențiale, dintre care doar două îl privesc în mod direct pe Apostu, în calitatea sa nemijlocită de creator: desenele și lucrările
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
lui Dumnezeu, că nu aveți nici un dubiu în privința vinovăției lui Chester? Vă rog telegrafiați. Dacă nu puteți, sângele lui se va revărsa asupra inimii Dvs.") nu s-a împlinit. De asemenea, putem vedea cât de relative sunt lucrurile și acțiunile omenești: o parte a lacului Big Moose aparținea regiunii Hamilton, mai puțin dezvoltată din punct de vedere industrial, cu alte tradiții și mentalități, iar în cazul în care crima ar fi avut loc în partea respectivă a lacului, justiția ar fi
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
psihologice relevau, susținute mereu de fapte și părelnice amintiri ce devin treptat probe în comportamentul ulterior al personajelor. Autorul știe să portretizeze lapidar, emblematic fiind portretul muribundului moș Nicolae, să filmeze interioare, să sugereze stări-limită în natură și în sufletul omenesc. Aproape toate povestirile sunt spuse în totalitatea minoră a unei drame ce s-a jucat și din care a mai rămas piaza rea, blestemul, contratimpul. Cărora li se opune când și când minunea, miracolul. Ce se înfățișează consolator într-o
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
opune când și când minunea, miracolul. Ce se înfățișează consolator într-o viață dependentă de stihia naturii și de hazardul orb. Galeria bogată de figuranți îi oferă lui Ioan Neșu posibilitatea de a sonda firea omului și firele destinului, pasiunile omenești ce sunt aceleași, indiferent de spațiul geografic, temporal sau cultural. Reținem talentul autorului de a mânui camera de luat vederi epice realizând un valoros rapel de prim-planuri și planuri lungi în Bătrâna. Dacă Generații este o plângere obiectivă despre
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
povățuit fiind de iubirea de oameni a Stăpânului pentru folosul vostru și pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu 41. Sfântul Grigorie de Nyssa, referindu-se la cuvintele de învățătură ale Sfântului Apostol Pavel, spune că acesta nu grăiește cuvinte ale înțelepciunii omenești, ci cuvinte inspirate de la Duhul Sfânt: În toate câte le grăia nu mai era cel ce le grăia, ci Capul lui le rostea, precum a arătat corintenilor pe Hristos grăind și vorbind în sine (II Cor., 13, 3). Astfel traheia
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Literatura patristică apreciază însă și frumosul estetic, ori de câte ori acesta contribuie la intensificarea și amplificarea frumosului moral sau la mărirea lui Dumnezeu. Părinții descriu adesea în pagini clare de proză sau în versuri luminoase frumusețile naturii, armonia și farmecul înfățișării trupului omenesc, splendorile construcțiilor și ale grădinilor, ordinea legilor și fenomenelor naturii. Distincția ținutei conducătorilor, starea de mizerie cumplită a săracilor și bolnavilor vremii, bucuriile afecțiunii văzute pe chipul prietenilor, al copiilor și al părinților, desfătările unei întâlniri neașteptate, deliciile raiului înainte de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
col. Sources Chrètiennes, no.372, Les Editions du Cerf, Paris, 1991, p. 175. 83 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 300, la Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire ..., p. 180. 20 Cenzori ai moravurilor veacului lor și ai slăbiciunilor omenești de totdeauna, Sfinții Părinți au arătat drumul care duce spre dobândirea perfecțiunii. Prin cuvânt, dar mai ales cu exemplul îmbunătățitei lor vieți, ei au devenit îndrumătorii și dascălii întregii creștinătăți. Sfinții Părinți nu sunt oamenii unui timp și ai unui
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
toată lumea, stâlpi ai Bisericii, păstori adevărați ai turmei lui Hristos, pedagogi iluștri, povățuitori ai pocăinței, mari filantropi, apărători ai celor necăjiți, ageri, cu înaltă cugetare și dexteritate de exprimare, tălmăcitori ai adevărului și ai Tainelor dumnezeiești, mari cunoscători ai sufletului omenesc, cu o inegalabilă experiență a vieții ascetice, liturgice, pastorale și duhovnicești, puternici în a-și spune știința, neînduplecați și vestiți prin apărarea ortodoxiei, uniți în sentimente, înțelepți în deosebirea duhurilor, curați în fapte, bogați în bunătate, împodobiți în purtări, modești
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]