1,798 matches
-
două numai în latină; fragmente despre Fapte). Omiliile 1-3 în ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), pp. 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, pp. 318-335. Omilia despre botezul Domnului: M. Aubineau, „Une homélie grecque inédite attribuée à Théodote D’Ancyre sur le baptême du Seigneur”, în DIAKONIA PISTEWS, Mélanges J.A. de Aldama, Granada, 1969, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ACO I, 1, 2, pp. 71-90. Textul grecesc al omiliei 5: M. Aubineau, Une homélie de Théodote d’Ancyre sur la nativité du Seigneur: OCP 26 (1960), pp. 224-232; al omiliei 6: M. Jugie, în PO XIX, 1926, pp. 318-335. Omilia despre botezul Domnului: M. Aubineau, „Une homélie grecque inédite attribuée à Théodote D’Ancyre sur le baptême du Seigneur”, în DIAKONIA PISTEWS, Mélanges J.A. de Aldama, Granada, 1969, pp. 6-30. Studii: G. Bardy, „Thédote d’Ancyre”, în DTC XV
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) și celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca o serie de omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de exemplu nr. 35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Vasile). în PG 65 sînt reproduse 25 de omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de exemplu nr. 35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Vasile). în PG 65 sînt reproduse 25 de omilii ale sale; la rîndul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat altele; în CPG sînt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. în ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt reproduse 25 de omilii ale sale; la rîndul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat altele; în CPG sînt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. în ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-au înmulțit (au fost publicate și texte noi și versiuni vechi), fără să se fi ajuns încă la un consens în această privință. în 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89 dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vechi), fără să se fi ajuns încă la un consens în această privință. în 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89 dintre nenumăratele predici transmise sub numele lui Ioan Hrisostomul; problema nu e încă soluționată. Multe omilii sînt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de exemplu 4: Nașterea; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștile etc.); altele sînt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1, care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încă soluționată. Multe omilii sînt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de exemplu 4: Nașterea; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștile etc.); altele sînt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1, care a provocat contra-predica lui Nestorie), ale unor sfinți sau personaje vestite (20: Ioan Hrisostomul). Deosebit de discutată este autenticitatea unei omilii foarte lungi, nr. 6, în care sînt aduse laude Mariei, mama lui Dumnezeu, și evocarea scenei Bunei-Vestiri se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștile etc.); altele sînt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1, care a provocat contra-predica lui Nestorie), ale unor sfinți sau personaje vestite (20: Ioan Hrisostomul). Deosebit de discutată este autenticitatea unei omilii foarte lungi, nr. 6, în care sînt aduse laude Mariei, mama lui Dumnezeu, și evocarea scenei Bunei-Vestiri se dezvoltă în dialoguri cu schimburi de replici între Maria și Iosif (cap. 9) și între Maria și îngerul Gavriil (cap. 11-12, cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic precis. Tema dominantă este cristologia, în special întruparea, văzută din perspectivă net antinestoriană; Proclus insistă asupra Fiului unic, în care cele două naturi nu duc la apariția a două ipostasuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost compus cu siguranță mult după Proclus. Proclus a adoptat o poziție prin care încearcă să se situeze între tezele antiohienilor și cele ale alexandrinilor. Refuză să accepte că Maria a dat naștere unui simplu om ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă un singur ipostas, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl disociază de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci cînd modifică, în Tomul către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că Maria a dat naștere unui simplu om ori unui Dumnezeu (omilia 1); proclamă un singur ipostas, ceea ce îl apropie de Chiril (antiohienii ar fi vorbit mai degrabă de prosôpon), dar și două naturi, ceea ce îl disociază de limbajul chirilian (omilia 23, despre dogma întrupării). Și, atunci cînd modifică, în Tomul către armeni, formula apolinaristă reluată de Chiril în „un singur ipostas al Dumnezeului Logos întrupat” (și nu „întrupat”, referitor la ipostas), face un pas spre o clarificare a ipostasului înțeles
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Logosului întrupat decît ca natură proprie a Logosului, ca la Chiril. Fără să fie un teolog original, Proclus, prin efortul său de mediere, a contribuit serios la evoluția care a dus la formula de la Calcedon. Bibliografie. Editarea a 25 de omilii în PG 65, 680-850 trebuie completată în special cu cele editate de J.-F. Leroy, L’homilétique de Proclus de Constantinople. Tradition manuscrite, inédits, études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano, 1967; cf. indicațiile detaliate din CPG IV, nr.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucruri ne-au rămas din scrierile sale. Omonimul său, Ghenadie de Marsilia, care îl definește ca pe un „om cu un limbaj limpede și cu spirit pătrunzător, îmbogățit prin lectura anticilor”, îi atribuie un comentariu complet la Daniel și cîteva omilii ( Despre bărbații iluștri 89), care, din păcate, au dispărut. Potrivit lui Marcellinus Comes, un istoric latin din secolul al VI-lea, ar fi comentat toate epistolele lui Pavel. într-adevăr, sub numele său apar, în diferite catenarii, fragmente exegetice referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I, care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Vasile (dar și „alte scrieri”); în PG sînt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omiliilor pseudoatanasiene există încă șase atribuite de unele manuscrise lui Vasile) și altele au fost publicate ulterior sau sînt încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Vasile (dar și „alte scrieri”); în PG sînt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omiliilor pseudoatanasiene există încă șase atribuite de unele manuscrise lui Vasile) și altele au fost publicate ulterior sau sînt încă inedite. Nu există un consens în privința autenticității lor: nr. 38 (despre pogorîrea Mîntuitorului, contra iudeilor) și 41 (lauda Sfîntului Ștefan) sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nr. 38 (despre pogorîrea Mîntuitorului, contra iudeilor) și 41 (lauda Sfîntului Ștefan) sînt considerate false, din rațiuni de stil și de tradiție manuscrisă; și nr. 39 (despre Buna-Vestire) este îndoielnică, poate să-i aparțină lui Vasile cel Mare. Aproape toate omiliile tratează teme biblice, primele 17 referindu-se la Vechiul Testament, 18-37 la cel Nou; 39-41 au fost rostite cu ocazia unor sărbători bisericești. Excepție face predica 27, unde sînt criticați creștinii care participă la jocurile olimpice. Fotie însuși, deși lăuda asocierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asocierea între retorică și claritatea stilului, subliniase că excesul de imagini și de metafore obosește cititorul. Lui Vasile îi place să dezvolte prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. în omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om) și se afirmă că Patimile sînt legate de oikonomia, iar crucea nu aduce atingere divinității Unului-născut (7, 2); Vasile spune că Fiul lui Dumnezeu „se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
31 de miracole legate de sanctuar sau, oricum, de viața sfintei, și este interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron, această operă nu-i aparține lui Vasile. Bibliografie. Ediții: Omilii: PG 85, pp. 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, nr. 6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Vasile von Seleucië, disertație, Vrije Univ. Amsterdam, 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron, această operă nu-i aparține lui Vasile. Bibliografie. Ediții: Omilii: PG 85, pp. 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, nr. 6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Vasile von Seleucië, disertație, Vrije Univ. Amsterdam, 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și minunile Sfintei Tecla: G. Dagron, Vie et miracles de S. Thècle, Société des Bollandistes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pretențiilor emise de Timotei Eluros asupra episcopatului Alexandriei (cf. Mansi VII, 785-792). Deși al doilea conciliu de la Niceea, din 787, îl menționa pe Antipater printre învățații de seamă, aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două omilii, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există cîte o versiune siriacă a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangheliei după Luca, și par să fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost rostite (după cum rezultă din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub semnul îndoielii, dar astăzi pare unanim acceptată. în actele conciliului din 787 s-a păstrat și un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sînge (Mat. 9,20 și urm.). Se păstrează, de asemenea, două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
astăzi pare unanim acceptată. în actele conciliului din 787 s-a păstrat și un mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sînge (Mat. 9,20 și urm.). Se păstrează, de asemenea, două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină, o predică despre înălțarea la cer a Mariei; îi mai sînt atribuite patru omilii despre Naștere, în armeană. Antipater a compus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mic fragment dintr-o omilie despre femeia care avea o pierdere de sînge (Mat. 9,20 și urm.). Se păstrează, de asemenea, două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină, o predică despre înălțarea la cer a Mariei; îi mai sînt atribuite patru omilii despre Naștere, în armeană. Antipater a compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păstrează, de asemenea, două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină, o predică despre înălțarea la cer a Mariei; îi mai sînt atribuite patru omilii despre Naștere, în armeană. Antipater a compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. 000-000); s-au păstrat unele fragmente din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în biserică opera lui Antipater pentru a-i feri pe călugări de greșelile lui Origen. Recent, M. van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater o scriere Despre credință transmisă în georgiană sub numele lui Ipolit. Bibliografie. Ediții: Omilii și fragmente în PG 85, pp. 1764-1796; 86/2, pp. 2045-2053; 96, 468. 501-505. Predica despre înălțarea la cer în R. Grégoire, „L’homélie d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu”, în Parole de l’Orient
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]