5,154 matches
-
referință universală: Trilogia Filosofică, Trilogia Sociologică, Christ și Condiția Umană și altele, cărora le-a adăugat numeroase studii și articole la fel de prețioase și nemuritoare. Ernest Bernea a fost și este marea sinteză a Filosofiei creștin-ortodoxe româno-universale, care a conturat ființa ontologică în Chipul lui Dumnezeu și Persoana, pe Întruparea lui Dumnezeu ca o mistică a îndumnezeirii Omului. El și-a însumat plenar timpul, spațiul și cauzalitatea Neamului dacoromân traversând înțelegerea istorică printr-o suferință profundă demnă de jertfa Adevărului, intuind profetic
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
dimineața, dacă ți-ai spălat nervii de rezidurile nopții, ai putea purcede și tu spre sus-numita plajă. - Hai la mare și tu, îți spui în cor cu autorul: HAI! PLAJA DE LA VADU de ANDREI VELEA este un roman al dezrădăcinării ontologice. Personajele par că nu-și găsesec locul nicăieri- nici acasă, nici în deplasare. Și totuși depărtarea și dorul de casă merg mână în mână. Însă dragostea nu vindecă nimic, dragostea rănește totul, înclusiv lucrurile cu care vine în contact. Pentru că
PLAJA DE LA VADU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370473_a_371802]
-
s-ar mai diminua. Cel care crede în realitate învierii renunța sau nu se mai bate pe viață și pe moarte pentru dreptul de a se satura primul din blidul de linte pământesc. • Există un fel de dialectica, un raport ontologic între realitatea morții și omul că persoana. Moartea, oricât de hidoasa realitate ar fi, si este, are totuși rolul său orânduit în maturizarea existenței, în revelarea misterului vieții înșiși, după cum personalitatea se conturează mai clar și conștientizat că forma de
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
Petcu , publicat în Ediția nr. 814 din 24 martie 2013. Odată cu iarna abandonasem pe Cronos în Atlantida unei gări de provincie în rest nimic nou aceleași zîmbete de împrumut într-o viață fără contur doar umbre un fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecut un schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării de sine am tresărit am plîns nu erai. Citește mai mult Odată cu iarnaabandonasem pe Cronosîn Atlantida unei gări de provincieîn rest nimic nouaceleași zîmbete de împrumutîntr-o viață fără
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării de sine am tresărit am plîns nu erai. Citește mai mult Odată cu iarnaabandonasem pe Cronosîn Atlantida unei gări de provincieîn rest nimic nouaceleași zîmbete de împrumutîntr-o viață fără conturdoar umbreun fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecutun schelet ermeticîmbătrînit de apeîn jurul căutării de sineam tresăritam plînsnu erai.... XXXII. EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 812 din 22 martie 2013. N-am anotimpuri sînt trecătoare, am
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului coșciugul lumii atârnă de mâinile cerului ascultă cum se macină scheletul prin morile gândurilor curg răstignite pe clopotul alb al cuvintelor toarse-n simțuri pe zidurile transparente se derulează ontologica zbatere ființa ta se agață de avatarele soarelui la porțile dintre secunde nu încerca să treci nu râvni să cuprinzi necuprinsul dincolo e doar iluzia libertatea ta este aici în interiorul tău mai bine rămâi flămând decât să guști din iluzia
LA PORŢILE DINTRE SECUNDE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370672_a_372001]
-
din județul Sălaj, interiorizat, și cu spiritul disciplinei în sânge, câștigat în mediul militar unde a activat o viață, Teofil Mândruțiu se prezintă în fața cititorilor săi cu un evantai de cărți cu poezii în care descoperim o adâncime a perspectivelor ontologice, exemplificând legătura spiritului omului cu Divinitatea, având o omogenitate între ceea ce este creat și trăit. Debutând în revista Liceului militar Ștefan cel Mare și publicând în diverse reviste, inclusiv în „Agora Literară “ a Ligii Scriitoirilor Români, Teofil Mândruțiu și-a
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
Creatorul dar având și semnificația omului în picioare, pe care o deține el, poetul, „monah târziu”, el, cel vertical, dintotdeauna, care cere sa „viscolească Poezia”. „Unu este locul simbolic al ființei, izvor și sfârșit al tuturor lucrurilor, centru cosmic și ontologic” ( Dicționarul de simboluri). Un alt simbol, care apare în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevității, cocorul: Vi-s dor învins, mi-s zăvorâtă zare,/ Prin care liber, fără vamă zbor,/ Pân-la Isus
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
cel mai larg al termenului, care se identifică esențial cu ontologia, deoarece este legată, în calitate de praxis a Bisericii și de comportament comunitar, de înviere și de veacul ce va să fie... Iată deci de ce problema refuzului îngenuncherii rămâne o problemă ontologică... În sfârșit, Sfântul Vasile cel Mare ne spune de altfel cu fermitate: „Este necesar ca Biserica să predea tuturor celor care se găsesc în sânul ei să-și facă rugăciunile stând în picioare, pentru ca prin amintirea neîncetată a vieții veșnice
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
vieții lui pare azi secundară. Căci Les Fores du Mal a ridicat cortina de pe cel mai cotradictor spectacol spiritual. Clasicitatea formei și erupția sufletului modern, împărțit între chemările unei divinități pierdute și acelea ale unui satanism răzbunător, între sentimentul limitelor ontologice și sentimentul infinitului, între erotismul virginal cu accente dantești și deviația erotică, între inocență și sadism, între gingășie și sarcasm, între emoție și mistificare, între necesitatea ordinei arhitecturale și deopotrivă a subversiunii materialelor de construcție, se sfidau reciproc, completându-se
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
că în creația lui sunt puse unele din cheile cele mai adânci ale modernității poetice, și într-o manieră foarte specială ceea ce Mario Luzi a numit “dialectica dintre existență și esență”, adică necesarul interschimb dintre experiența vitală însăși și fondul ontologic în care această existență se înscrie. De echilibrul, de solidaritatea dintre aceste două planuri, depinde cuvântul poetic; o dialectică, într-adevăr, “fără de care - adaugă Luzi - poezia, cel puțin în accepțiunea noastră, nu s-ar produce”. Cititorul nu doar asistă, în
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
cel Care M-am făcut om pentru tine. Și iată te-am făcut pe tine, precum vezi și te voi face Dumnezeu“, după cum ne mărturisește Sfântul Simeon Noul Teolog. Așadar, în direcția unui apofatism care definește și mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mișcarea minții umane încetează și chiar rugăciunea își schimbă natura. “Sufletul se roagă în afară de rugăciune”. Aceasta constituie isihia, liniștea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depășește orice pace. Este
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
din cauza lipsei de comunicare, deoarece criza morală pornește din criza de comunicare. Referitor la domeniul religiozității, s-a menționat faptul că starea de religiozitate presupune raportarea la valorile universale cu referire la spațiu, timp, experiența limitată. Devalorizarea este pierderea stării ontologice, de aceea este nevoie de un echilibru între „om-timp-spațiu”, spune doamna conferențiar. * Managerul de la Radio România Iași, Claudia Iacob Crăcăleanu a avut un discurs despre știrile și atmosfera de la Radio România Iași, intervenția sa accentuând ideea că știrea cere a
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]
-
ulei pe pânză, 220cm) să proiectez primele Coloane infinite și să fac primele schițe de geneze, cruci cosmice, zeițe-mume ale pământului, vânători și strămoși, ce urmau să fie sculptate și amplasate într-un templu solar. Într-o segvență de “timp ontologic” (pentru că “arta sacră” numai într-un astfel de timp se poate crea) reușisem să realizez chiar 80% din acel templu, dar, cineva, a avut “grijă” ca, tot ceea ce eu proiectam și sculptam, să sfarme, să împrăștie și să înstrăineze aproape
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
ei . Împreună-locuirea în Duhul a Tainei și a Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii creștine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul Apostol Petru și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354188_a_355517]
-
Universalitatea creștină, însă, se construiește diametral opus la nivel personal, cât și la nivelul comuniunii, pornind din interiorul omului, înălțându-l spre Dumnezeu, spre Împărăția Sa, pe care o „invocăm” să vină. Și, într-adevăr, această legătură lăuntrică, ființială și ontologică a omului cu Dumnezeu se încununează cu unirea în chip tainic prin Euharistie, prin Sfânta Liturghie, un „bun prețios deja dat, existent, care trebuie numai reînviat și revalorificat” , evidențiind faptul că este datoria Bisericii să se implice în spiritualizarea societății
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354188_a_355517]
-
creștinism. Iisus Hristos nu a fost un simplu învățător, ci chiar Arhetipul Mântuirii, Însuși Mântuirea. „Hristos nu este pentru om un principiu exterior de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic” . Iisus Hristos n-a învățat nici dogmatică, nici morală, ci S-a oferit pe Sine, trupul Lui și sângele Lui „pentru viața lumii”. Dintr-un Sine răstignit pentru iubirea omenirii curge viața veșnică a Bisericii. De aceea Biserica este plină
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
la ea în final sau o presupun. Dogmele și simbolurile, rugăciunea și cultul Bisericii, educația și canoanele ei au esențial o relație euharistică. Desigur în ultimă analiză și întreaga lume are un sens euharistic, fiindcă și Euharistia este taina reînnoirii ontologice a cosmosului. Însă, o astfel de considerare a lumii presupune niveluri înalte de viață duhovnicească, care nu sunt accesibile tuturor . Dar aceasta nu înseamnă deloc că țelul nostru final nu trebuie să se orienteze spre această direcție, sau că lucrarea
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
ei . Împreună-locuirea în Duhul a Tainei și a Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii creștine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul Apostol Petru și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
să participe la tainele și viața Bisericii. Comunitatea eclezială nu este un organism modelator-etic“, ci „trupul mântuirii”. Scopul vieții creștine este cultivarea vieții în Iisus Hristos și acest fapt se realizează prin tenacitate și prin raportarea vieții morale la nivelul ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh. Biserica este, după cum spune G. Florovsky, locul și modul prin care Dumnezeu împlinește planul mântuirii în mijlocul umanității. Biserica în „plenitudinea vieții și a existenței” , este misterul, însăși taina a Creștinismului, creația cea mai nou altoită în
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
dar destul de interesante ca să fie consemnate aici. Un interviu supradimensionat care a cimentat o prietenie literară, o filiație spirituală și o legătură afectivă indestructibilă. Pornind de la ideea făuririi punților între oameni, doi creatori, Melania Cuc și Menuț Maximinian, cu date ontologice diferite, dar cu același entuziastm, s-au așternut la vorbă. N-ar fi fost prima dată. Un interviu “deghizat” - în care orizontul de așteptare al fiecăruia este învăluit în ceață sinilie la început, apoi, pe măsură ce se înaintează în convorbire, azurul
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
încă de la început. Când a degenerat Cuvântul în vorbă? După căderea omului. Când Dumnezeu a coborât printre oameni, ei “vorbeau” cu vorbe “inventate” de ei care prinseseră deja rădăcini. Nimeni nu-și mai amintea de unde venea Cuvântul. În condiția sa ontologică, omul și-a asumat și Visul. Visul ca proiecție a unei dorințe, dar și produs al subconștientului sau al semi-treziei. Pășind pe tărâm psihologic, Melania Cuc se întreabă: “Dar oare știe cineva care este visul, care este realitatea? Unde este
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
ei . Împreună-locuirea în Duhul a Tainei și a Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii creștine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul Apostol Petru și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]
-
Universalitatea creștină, însă, se construiește diametral opus la nivel personal, cât și la nivelul comuniunii, pornind din interiorul omului, înălțându-l spre Dumnezeu, spre Împărăția Sa, pe care o „invocăm” să vină. Și, într-adevăr, această legătură lăuntrică, ființială și ontologică a omului cu Dumnezeu se încununează cu unirea în chip tainic prin Euharistie, prin Sfânta Liturghie, un „bun prețios deja dat, existent, care trebuie numai reînviat și revalorificat” , evidențiind faptul că este datoria Bisericii să se implice în spiritualizarea societății
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357394_a_358723]