918 matches
-
ca o continuare a teoriei costurilor tranzacționale. Teoria agent - principal consideră problema oportunismului În tranzacții, referindu-se, În acest caz, la tranzacțiile ce se desfășoară În interiorul organizației ca la un caz particular al relațiilor de piață. Odată realizată integrarea verticală, oportunismul continuă să creeze probleme În relațiile dintre actorii individuali sau subsistemele ce compun sistemul organizațional. Teoria agent - principal Își propune să descopere instituțiile funcționale prin care acțiunea colectivă se poate realiza În interiorul organizațiilor prin Însumarea voluntară a contribuțiilor individuale. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dintre actorii individuali sau subsistemele ce compun sistemul organizațional. Teoria agent - principal Își propune să descopere instituțiile funcționale prin care acțiunea colectivă se poate realiza În interiorul organizațiilor prin Însumarea voluntară a contribuțiilor individuale. Problema acțiunii colective În interiorul organizațiilor, În condițiile oportunismului indivizilor, presupune o Întreagă problematică a guvernării corporațiilor ce implică chestiuni care țin de eficiență economică, de modul de exercitare a autorității dar și de considerente etice și normative. Avându-și originea În economie, teoria agent - principal se plasează totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
minoritar. Un motiv ar fi acela că, În primul caz, managerul devine agentul creditorilor, iar băncile dispun de mai puține instrumente de monitorizare a acțiunii acestuia, fiind În același timp și mai costisitoare decât cele disponibile adunării generale a acționarilor: oportunismul managerului ar fi mai ridicat, riscurile băncilor mai mari și, implicit, ar crește costul capitalului. Jensen și Meckling (1976) dezvoltă o teorie a structurii de capital și autoritate a firmei ca variabilă dependentă, costurile relației agent - principal fiind variabila independentă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
funcționează mai puțin ca actori independenți și mai degrabă ca interpreți ai scenariilor culturale. Cooperarea devine un simplu joc de rol al unor scenarii asumate cultural prin socializare (În special profesională, vezi codurile de conduită) și reasertate prin acțiune socială. Oportunismul devine un simplu efect pervers al inconsistenței dinamicii agent - principal, al contradicțiilor culturale și nu o trăsătură universală a umanității. Este mai degrabă o trăsătură a conflictului de rol la nivel macrosocial decât una personală. Identificarea agenților cu interesele principalilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră că instituțiile sunt reguli ale jocului, structuri menite să eficientizeze organizarea socială, fie că este vorba de limitarea oportunismului interorganizațional (perspectiva costurilor tranzacționale), fie că este vorba de corelarea intraorganizațională a intereselor agenților și principalilor. În acest sens, ele sunt considerate universal raționale sau eficiente de către autorii respectivi. Pe de altă parte, alți economiști, precum North (1990), arată că
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Larson (1992) sau Uzzi (1996, 1997), propune o combinare a variabilelor economice și sociologice pentru explicarea emergenței și configurației structurilor sociale ale organizării. În opoziție cu teoria costurilor tranzacționale sau cu teoria agent - principal care avansează argumentul eficienței În reducerea oportunismului pentru explicarea opțiunii pentru piață sau ierarhii, respectiv a mecanismelor de guvernare internă a organizațiilor, teoreticienii rețelelor afirmă că organizarea economică nu poate fi independentă de structura socială generală În care acțiunea economică este imersată. Mai precis, acești autori afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
asiguratorii, mai expuse capriciilor personale și blocajelor de comunicare. Literatura rețelelor În analiza organizațională a identificat exemple empirice În care câmpuri sociale formează structuri de relații ce facilitează cooperarea socială și economică și funcționează ca mecanisme informale de reducere a oportunismului și incertitudinii. Ele ar putea fi astfel substitutele funcționale ale integrării ierarhice prevăzute de Williamson (1993) deservind aceeași funcție a diminuării costurilor tranzacționale și, implicit, de realizare a ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
hobbesiană a ordinii aplicată activității economice, Granovetter trece În revistă argumentele cele mai importante formulate la vremea respectivă privind geneza ordinii sociale. Williamson (1991, 1993) avansează un argument funcționalist și consideră că instituțiile sunt aranjamente sociale eficiente În diminuarea incidenței oportunismului și soluționarea problemei ordinii sociale. Granovetter reproșează concepția subsocializantă a acestui argument: dacă indivizii sunt orientați doar către urmărirea rațională a propriul interes, atunci nimic nu exclude tentația acestora de a căuta modalități mai ingenioase de a evita Încorsetările instituționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
explicat apelând doar la variabile economice (interesul material), culturale sau normative. În privința organizării economice, rețeaua presupune structuarea stabilă a relațiilor Între actori, astfel că tranzacția economică este Încadrabilă Într-un orizont temporal pe termen lung, fapt de natură a diminua oportunismul, dar și competiția Între firme. Din perspectiva limitării oportunismului, rețeaua este funcțional substituibilă integrării ierarhice. Aceasta se organizează incremental și spontan, este rezultatul relaționărilor interindividuale, nu al unei proiecții raționale, obiective; În plus, rețeaua nu este În mod necesar eficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sau normative. În privința organizării economice, rețeaua presupune structuarea stabilă a relațiilor Între actori, astfel că tranzacția economică este Încadrabilă Într-un orizont temporal pe termen lung, fapt de natură a diminua oportunismul, dar și competiția Între firme. Din perspectiva limitării oportunismului, rețeaua este funcțional substituibilă integrării ierarhice. Aceasta se organizează incremental și spontan, este rezultatul relaționărilor interindividuale, nu al unei proiecții raționale, obiective; În plus, rețeaua nu este În mod necesar eficientă, ea putând avea, așa cum am arătat, consecințe negative asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structuri de roluri prin ocuparea unor nișe de piață În câmpul respectiv și prin deservirea anumitor clienți, dar și emergența unui pattern al relațiilor stabile Între actori (organizații). Capitalul social disponibil prin consolidarea Încrederii În situații interacționale concrete și scăderea oportunismului În relațiile implicate În rețele este complementat de difuziunea unor modele mentale Împărtășite care legitimează configurația structurală a câmpului. Structura de roluri emergentă este rezultatul implicării tranzacțiilor În relații sociale stabile ceea ce determină o probabilitate obiectivă de apariție a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intervievații afirmând că sunt asigurați prin contract. Pe de altă parte Însă, când se vorbește de partenerii „tradiționali” ai firmei, de portofoliul de clienți stabili, managerii recunosc că se bazează foarte mult pe Încredere și mult mai puțin pe contracte. Oportunismul În cadrul contractelor izolate, cu parteneri necunoscuți, este foarte mare. Mulți manageri consideră că este riscant să intri În afaceri cu parteneri noi, necunoscuți În relații anterioare, fiindcă probabilitatea ca aceștia să nu Își respecte angajamentele de plată după ce și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
foarte răspândită În rândul firmelor percepute ca dominante, fiind chiar instituționalizată ca un model de succes pentru ceilalți actori, constituindu-se Într-o logică a câmpului. Pe de o parte există un pattern de relaționare stabil care reduce incertitudinea și oportunismul dar și percepții, justificări, instituiri ale acelui pattern ce se instituționalizează prin mecanisme cognitive la nivelul câmpului. Astfel, forma hibridă sau rețeaua de firme constuită din implicarea acestora În relații stabile nu poate fi explicată exclusiv ca rezultat al presiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările survenite În structura de relații ar putea fi explicate prin tensiunea dintre capitalul social (relații sociale) existent și modelele culturale emergente (instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și propune, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească. Are însă și o serie de defecte: e supărător de cinstit, orgolios și nărăvaș pentru a fi un politician acceptat de valahi (care nu prețuiesc decât jaful, fățărnicia și oportunismul), astfel încât trăiește paradoxul de a fi popular, însă, înconjurat de o echipă de "prieteni" cu geometrie variabilă - cei ce-l lingușesc umili când el e la cârmă dispar rapid din peisaj sau chiar îl mușcă când puterea i se diminuează
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în nori. Procedeul de a înlocui textul cu imaginea e folosit frecvent, desenele unor plasticieni talentați, între care Victor Ion Popa, ilustrând temele zilei și exprimând totodată spiritul insurgent și tonul polemic al publicației, ale cărei ținte sunt politicianismul și oportunismul. Dacă predominantă rămâne critica vieții sociale și politice, literatura și arta nu sunt nicidecum neglijate. Apar poezii de Teodor Scarlat, Constantin Salcia, Vlaicu Bârna, Ion Moldoveanu și, mult mai numeroase, proze scurte de G.M. Zamfirescu (Viața care se apără), N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288874_a_290203]
-
regiunii CDR3 care este esențială în recunoașterea antigen-moleculă CMH, prezentând o secvență palindromică și potențialul unor adiții randomice de nucleotide, ceea ce generează marea diversitate în specificitățile receptorilor celulelor T pentru antigene procesate. Linia evolutivă a limfocitelor oferă un exemplu de oportunism evolutiv în sensul că utilizează același mecanism pentru a asambla informația genetică funcțională în dirijarea sintezei proteinelor care au o regiune variabilă capabilă de a oferi potențialități pentru o mare diversificare structurală, pe când regiunile constante sunt mult mai limitate ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pe primul plan al popularității doar un număr redus de persoane, multe ambițioase și cu simțul acut al publicității. Sunt însă tot mai numeroase mărturiile, adesea pline de dezgust și indignare, împotriva înghesuielii de la porțile studioului 4. împotriva cinismului și oportunismului atâtor declarații, de la înalte fețe bisericești, la nu puțini oameni de cultură și scriitori. Despre această din urmă categorie doresc să spun acum doar câteva cuvinte, în spirit independent și liber. Revoluția nu face doi bani dacă nu îngăduie și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
odiosul cult al personalității, omagii servile, teme și eroi pe linie, proiectul său creator personal i-a fost negat în esență. A fost constrâns mai ales la cei ce păstrau încă un reflex de independență la duplicitate și ipocrizie, la oportunism și cinism. Aceste ravagii au viciat aproape întreaga conștiință literară a țării. Ele sunt vizibile și azi cu ochiul liber. Zeci, sute de scriitori și, mai ales, de autori (noțiunile nu pot fi confundate) au păstrat și continuă încă această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proporția reală, în opera scriitorului, a poetului în cauză, a poeziilor de rezistență și a celor oficiale, delirant omagiale, cu elogii ceaușiste pe sute de strofe? în cazul Adrian Păunescu răspunsul vine de la sine ; care este proporția dintre sinceritate și oportunism, dintre rezistența spontană, sinceră și tentația constituirii dosarului invers, cu piese pentru orice situații? Căci e foarte restrânsă, de oportuniști ai viitorului, ca să reluăm o expresie vehiculată încă din deceniul al patrulea; care au fost coerența, consecvența și continuitatea în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mitul situației ireversibile. Cu alte cuvinte: regimul comunist este definitiv instalat la putere. Orice opoziție și rezistență devin inutile. Rușii sunt invincibili și prezenți pentru totdeauna în zona noastră. Această stare generală de spirit explică foarte multe cedări și colaborări, oportunisme și adaptări. în general, capitularea, apatia și nu o dată servilismul societății românești sub vechiul regim comunist. Destul de puțini au avut și au, mai ales, curajul s-o recunoască, măcar azi, pe față. Umilința și amorul propriu, teroarea remușcării, frica de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dovadă de solidaritate de tip mafiot sau nu, solidaritate totuși , își plasează oamenii peste tot, apără cu dinții pe toți membrii clanului în primejdie, cumpără indivizi în dreapta și în stânga. Și, să recunoaștem, plătește bine. Unii scriitori mai avizați, antrenați în oportunisme, au prins la timp mișcarea. A învinge această forță socială negativă nu este deloc o întreprindere ușoară. Rămâne mitul de care vorbim invincibil? Situația este într-adevăr ireversibilă? Comunismul, cu față umană sau nu, poate părăsi efectiv puterea, scena istoriei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
organizare și acțiune concentrată; tendința spre improvizare continuă cu punerea personală permanentă în valoare; lipsa deprinderii de a se grupa în jurul unei idei și al unui program; fuga dintr-o formație în alta după interese și umori de moment; un oportunism adesea evident, detestabil, și multe altele. Ne amintim și repetăm mereu toate aceste evidențe supărătoare. Susținem cu tărie totuși că există și o intelectualitate de mare valoare, de o incontestabilă onestitate, competență și tehnicitate, indispensabilă unei vieți politice normale. Respingerea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
șoc. Tonul calm, analitic proiectează aceste idei și constatări în spațiul tot mai abstract al ideilor generale. La Nicolae Manolescu, tonul pamfletar, vindicativ, recriminator a dispărut. Unele idei sunt controversabile, mai bine spus susceptibile de câteva completări și nuanțe. Despre oportunism ar fi un exemplu. Dar problema trebuie pusă și tratată cu toată răceala. în caz contrar, s-ar respinge, de fapt, în bloc, întreaga cultură română activă rămasă în țară. Unor scriitori mai tineri le rămâne, în orice caz, consolarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi un exemplu. Dar problema trebuie pusă și tratată cu toată răceala. în caz contrar, s-ar respinge, de fapt, în bloc, întreaga cultură română activă rămasă în țară. Unor scriitori mai tineri le rămâne, în orice caz, consolarea că oportunismul lor ca oameni le a permis să publice opere cinstite. Ar fi de asemenea de reținut și rolul la fel de mare în supraviețuirea morală a culturii noastre în deceniile opresiunii comuniste jucat de prezența și operele câtorva mari scriitori care, prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]