2,715 matches
-
cu variabile complexe. Până în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor. În cadrul mecanicii studiază elasticitatea corpurilor. Enunță legi privind variațiile de tensiune din solide, condensarea și dilatarea. În domeniul opticii, studiază propagarea luminii, reflexia și refracția și dispersia, reconsiderând lucrările anterioare ale lui Fresnel, Coriolis și regăsind rezultatele lui Brewster. Demonstrează existența "undelor evanescente", verificate experimental de către Jasmin. Pune în evidență fenomenul de difracție. În cadrul astronomiei, reconsiderând teoria perturbației elaborată
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
filme de animație -păpuși, cartoane decupate- (Bob Călinescu, Olimp Vărășteanu). Pentru realizare de aparatură necesară atât studiourilor,cât și rețelei de difuzare a filmelor se înființează în anul 1950 "„Intreprinderea de Stat Tehnocin”", care din 1959 se comasează cu "„Industria Optică Română”". S-au produs "aparate de proiecție pentru film de 35 mm și 16 mm, instalații de sunet pentru săli, cât și reflectoare, travlinguri, rivalte pentru studiouri. Pentru început aparatele de proiecție pentru filmul de 16 mm, model "portabile" necesare
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haytham (în arabă, أبو علي الحسن بن الهيثم, latinizat, ) (n. 965 - d. 1039) a fost savant arab (sau persan, după alți autori). Printre domeniile în care a adus contribuții, putem enumera: filozofia, teologia, matematica, fizica, astronomia, optica, anatomia, oftalmologia și multe altele (știința în general). S-a născut în Basra și a fost educat la Bagdad. Își începe cariera științifică în orașul natal. Este convocat de califul Al-Hakim, pentru a reliza un proiect de regularizare a Nilului
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
se preface că este bolnav psihic. Este nevoit să rămână intr-un fel de arest (de fapt califul îi acorda "îngrijire") o bună perioadă de timp, până în 1021, când moare Al-Hakim. În această perioadă, Alhazen scrie celebrul său tratat de optică. Mai târziu, Alhazen călătorește în Spania, unde întreprinde diverse cercetări științifice, cărora le-a dedicat diverse cărți. În lucrarea sa, "Risala fi’l-makan" ("Tratat asupra locului"), Alhazen critică concepția lui Aristotel în problematica spațiului, a locului ("topos"). "Fizica" lui Aristotel
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
este prea riguroasă; a reușit-o Euler, câteva secole mai târziu. În lucrarea sa, "Al-Shukūk ‛ală Batlamyūs" ("Îndoieli în privința lui Ptolemeu"), scrisă între 1025 și 1028, Alhazen critică mai multe scrieri ale lui Ptolemeu, printe care "Almagesta", "Ipotezele planetare" și "Optica", precizând erorile și contradicțiile găsite aici. Alhazen subliniază faptul că Ptolemeu utilizează artificii matematice și teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparențele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate pe experiment
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
și teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparențele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate pe experiment și observație. Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen este celebrul său tratat de optică în 7 volume, "Kitab al-Manazir" ("Carte de optică"), scris în perioada 1011 - 1021 și care poate fi considerată, precum cartea lui Isaac Newton, "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica", ca fiind una din cărțile cu cel mai puternic impact asupra evoluției fizicii
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei științifice bazate pe experiment și observație. Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen este celebrul său tratat de optică în 7 volume, "Kitab al-Manazir" ("Carte de optică"), scris în perioada 1011 - 1021 și care poate fi considerată, precum cartea lui Isaac Newton, "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica", ca fiind una din cărțile cu cel mai puternic impact asupra evoluției fizicii, deoarece introduce metoda științifică și inițiază o adevărată
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
1011 - 1021 și care poate fi considerată, precum cartea lui Isaac Newton, "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica", ca fiind una din cărțile cu cel mai puternic impact asupra evoluției fizicii, deoarece introduce metoda științifică și inițiază o adevărată revoluție în domeniile opticii și al percepției vizuale. Tratatul a fost tradus în latină în jurul anului 1200, iar în 1572 a fost tipărită de Friedrich Risner cu titlul "Opticae thesaurus: Alhazeni Arabis libri septem, nuncprimum editi; Eiusdem liber De Crepusculis et nubium ascensionibus" și
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
de Friedrich Risner cu titlul "Opticae thesaurus: Alhazeni Arabis libri septem, nuncprimum editi; Eiusdem liber De Crepusculis et nubium ascensionibus" și s-a bucurat de o mare reputație în perioada Evului Mediu. Studiile lui Alhazen au influențat dezvoltarea ulterioară a opticii și ne referim aici la câteva aplicații practice, cum ar fi: telescopul, microscopul și aparatul fotografic. Marele erudit islamic se ocupă și de subiecte ca: lentila, oglinda, reflexia, refracția luminii, descompunerea acesteia în culori, vederea binoculară, viteza finită a luminii
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
telescopul, microscopul și aparatul fotografic. Marele erudit islamic se ocupă și de subiecte ca: lentila, oglinda, reflexia, refracția luminii, descompunerea acesteia în culori, vederea binoculară, viteza finită a luminii, propagarea rectilinie a acesteia. De aceea, pentru editarea acestui Tratat de optică, Alhazen a fost considerat "părintele opticii". Alhazen poate fi considerat unul dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor, cel puțin al epocii medievale. Opera sa a dăinuit, nefiind egalată peste 6 secole până în vremurile lui Johannes Kepler. Ca semn
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
erudit islamic se ocupă și de subiecte ca: lentila, oglinda, reflexia, refracția luminii, descompunerea acesteia în culori, vederea binoculară, viteza finită a luminii, propagarea rectilinie a acesteia. De aceea, pentru editarea acestui Tratat de optică, Alhazen a fost considerat "părintele opticii". Alhazen poate fi considerat unul dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor, cel puțin al epocii medievale. Opera sa a dăinuit, nefiind egalată peste 6 secole până în vremurile lui Johannes Kepler. Ca semn de recunoștință și apreciere a valorii
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
a creat un centru intelectual și a înființat o mare biblioteca la Bagdad-Casa Științelor. A ordonat traducerea scrierilor cărturarilor și filosofilor greci, acestea devenind accesibile pentru europeni.Cele mai mari realizări au fost făcute în domeniul matematicii, astronomiei, medicinii și opticii. S-a dezvoltat filosofia grație mulțumită cărturarilor al-Kindi și Ibn Sina, ambii având un impact asupra Renașterii în Europa. Al-Mamun și succesorii acestuia au început să se folosească de serviciile trupelor de mercenari turci convertiți la sunnism. În 836, al-Mutasim
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von Helmholtz și electrofizica cu Adolf Slaby. În timp ce era încă student, el a conceput ideea de a folosi un disc rotativ perforat în spirală (discul Nipkow) pentru a diviza o imagine într-un mozaic de puncte și
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
cursul vieții sale. Mici invenții, precum o mașină automată de bobinat și o mașină de încercat rezistența la întindere a firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci. A făcut de asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii, care, deși nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior, influențând în mod categoric progresul științific. Artist orgolios, conștient de talentul său, într-o proverbială rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
fapt un "defect al ochiului", nu ar fi putut să apară "cinematograful". "Cinematograful" s-a născut la sfârșitul secolului XIX, deoarece a fost nevoie de un drum lung să se atingă nivelele de dezvoltare necesare ale fizicii, chimiei, mecanicii, electrotehnicii, opticii ca abia după aceea să înceapă să se dezvolte tehnica cinematografică. Înainte de a vorbi de proiecția cinematografică, este bine să ne amintim despre camera obscură, cunoscută încă din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta o imagine
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
despre femei” s-a conturat un teren larg de cercetări inter-, trans- și mu1ti-discip1inare în care au fost folosite diverse subiecte, metode și perspective teoretice. Intrând în polemică cu cercetarea și teoriile tradiționale, studiile despre femei au propus schimbări de optică în sociologie (propunând o alternativă la pretinsa obiectivitate, neutralitate și universalitate a cunoașterii științifice prin introducerea variabilei “diferența sexuală” în inima cercetării teoretice) în filozofie (prin reevaluarea gândirii dihotomice, și propuneri de revizuire a eticilor tradiționale), în psihanaliză (prin replici
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
statistică se gasește o lucrare cu J.A. Prins care prezintă funcția "g" pentru legăturile a doua molecule din lichid (1940). Marea sa descoperire, "fenomenul de faze contraste" pe care l-a descoperit în anul 1930 în laboratorul său de optică, nu s-a bucurat imediat de atenția comunității științifice. Faimoasele fabrici Zeiss de la Jena au subevaluat valorile fazelor contraste ale microscopului său pâna când Wehrmachtul a luat în considerare invențiile lui Zernike care ar putea servi războiului din 1941. Realizările
Frits Zernike () [Corola-website/Science/306288_a_307617]
-
XVIII-lea au continuat să studieze fenomenul, dar înțelegerea cantitativă a acestuia avea să se producă abia în secolul următor, în urma dezvoltării unor aparate suficient de precise. La începutul secolului al XIX-lea David Brewster, fizician cu importante contribuții în optică, a studiat și proprietățile piroelectrice ale sării Rochelle (tartrat de sodiu și potasiu). După inventarea electrometrului de către Antoine Becquerel au devenit posibile determinări cantitative ale piroelectricității; primul care a efectuat astfel de măsurători a fost John Mothée Gaugain. El a
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
periodic fluxul de radiație. În lipsa acestuia detectorul poate surprinde numai mișcarea țintei sau variația temperaturii sale. În aplicații se folosește fie un singur detector, fie un șir liniar sau chiar o matrice bidimensională de asemenea sensori. Varianta din urmă, împreună cu optica adecvată, se folosește pentru a genera imagini termice în care obiectele mai calde se văd mai strălucitoare, cu diverse aplicații posibile. În comparație cu detectorii care se bazează pe efectul fotoelectric, detectorii piroelectrici au o serie de avantaje importante: Dezavantajul esențial al
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
denumirea de "Zakonicul de la Târgoviște", cel mai vechi manuscris cunoscut al unor pravile, copiat in Țara Românească la 1451 de gramaticul Dragomir. Schimbarea sistemului monetar, ca și participarea la ceremoniile de investire a noului sultan Mehmed II aveau să schimbe optica lui Iancu de Hunedoara despre domnitorul valah. Iancu declanșează o serie represalii. Astfel în octombrie 1452 voievodul Transilvaniei cerea brașovenilor să nu mai primească „nici asprii, nici moneda voievodului transalpin“, pentru ca anul următor să își pună în practică și amenințările
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
și comercializează aparatele foto omonime și produse conexe industriei optice precum obiective foto, binocluri sau microscoape. Compania a fost înființată în anul 1917 prin fuzionarea a trei producători de soluții optice din Japonia, luând numele de Nippon Kogaku K.K. ("Industria Optică Japoneză"). În anul 1921 sunt invitați opt ingineri opticieni germani care să îi îndrume pe încă neexperimentații ingineri japonezi. În același an sunt produse micile binocluri Mikron 4x și 6x. În 1925 este scos pe piață microscopul JOICO. În 1933
Nikon () [Corola-website/Science/312489_a_313818]
-
sticlă este învelită cu un strat transparent pentru a-i oferi un indice de refracție mai potrivit, a apărut în același deceniu. Dezvoltarea s-a concentrat apoi pe transmiterea de imagini prin snopuri de fibră. Primul gastroscop semiflexibil cu fibră optică a fost patentat de Basil Hirschowitz, C. Wilbur Peters, și Lawrence E. Curtiss, cercetători de la Universitatea Michigan, în 1956. În procesul de dezvoltare a gastroscopului, Curtiss a produs primele fibre învelite în sticlă; fibrele optice anterioare se bazau pe aer
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
lumină în aplicații medicale și nu numai, în care este nevoie de lumină puternică pe un punct ascuns. În unele clădiri, fibra optică este utilizată pentru a direcționa lumina solară de pe acoperiș spre alte părți ale clădirii. Iluminarea cu fibră optică este folosită și în aplicații decorative, la indicatoare, lucrări de artă și în pomi de Crăciun artificial. Magazinele Swarovski utilizează fibra optică pentru a ilumina cristalele expuse din mai multe unghiuri cu o singură sursă de lumină. Un grup coerent
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
cu deschidere numerică mare necesită mai puțină precizie la tăiere și la lucru decât cea cu deschidere mică. Fibra monomodală are deschidere numerică mică. Fibra optică cu diametru mare al miezului (mai mare de 10 micrometri) poate fi analizată cu ajutorul opticii geometrice. Această fibră se numește "fibră multimod". Într-o fibră optică multimod cu salt de indice, razele de lumină sunt conduse de-a lungul miezului fibrei prin reflexie internă totală. Razele ce ajung la suprafața de contact miez-teacă cu unghi
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
ideal este foarte apropiat de o relație parabolică între indicele de refracție și distanța față de ax. Fibrele optice cu un diametru al miezului mai mic decât de zece ori lungimea de undă a luminii propagate nu pot fi modelate cu ajutorul opticii geometrice. Trebuie, în schimb, să se analizeze structura sa electromagnetică, prin rezolvarea ecuațiilor lui Maxwell reduse la ecuația undei electromagnetice. Analiza electromagnetică ar putea fi necesară și pentru a înțelege comportamente ce au loc atunci când lumina coerentă se propagă printr-
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]