1,583 matches
-
efortul autorului de a-l fi scris. Ezitările, răsucirile, întreruperile, reluările rup, aparent, structura poeziei, reconfigurând-o însă într-un plan de autenticitate superior. Puterea sentimentelor "diurne" și forța pulsiunilor obscure se sprijină pe o scriitură dezasamblată. Pe scurt, poetul "optzecist" nu scrie frumos. Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă a altor autori fanteziști, de la cosmic la comic. La câțiva centimetri
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
eroizarea generației ^80. Mircea Cărtărescu plânge pe umerii celor care n-au găsit loc imediat după terminarea facultății în redacțiile revistelor literare sau au reușit cu greu să publice cărți. O adevarată nenorocire i se pare faptul că unii dintre optzeciști făceau naveta la țară, ca profesori! Și aceasta în condițiile în care postmoderniștii americani fac navete de căte 2000 de kilometri, cu avionul... Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, postfața de Paul Cornea, București, Ed. Humanitas, 1999, 568 pag.
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
Saviana Stănescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Valentin Iacob, Ștefan Damian, Paul Vinicius, Radu Sergiu Ruba, Cătălin Țârlea, Augustin Ioan, Cristian Tudor Popescu și încă mulți alții. Toată această pleiadă de nou-veniți a rămas pe nedrept în umbra generației "optzeciste", care și-a organizat mai bine succesul și care și acum se află în ofensivă (asemenea soldaților vietnamezi, incapabili, după mulți ani de război, să se mai întoarcă la munca pașnică). Este regretabil că se întâmplă așa, întrucât printre "nouăzeciști
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
place titlul), adună cele mai bune poeme din ultimii 15 ani și din șase volume. Despre Gheorghe Izbășescu au scris Laurențiu Ulici, Al Cistelecan, Marin Mincu, Octavian Soviany, nume grele. Toți încearcă o încadrare în generație, poetul însuși se vrea optzecist - și ar fi de discutat, la nivel teoretic, această obstinație a generației, destul de pernicioasă după mine, care face ca cei mai buni poeți aparținând prin vârsta biologică unei generații de creație să reitereze la nesfârșit și motivele acesteia - criticii l-
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
la masă/ și alte lentile: dioptriile cresc./ Și vopseaua mărește și mai mult decalajul dintre evidențele mutual contradictorii." Anumite note sumbre sunt cerebralizate, cioplite cu grijă până la o viziune lucidă și rece asupra realității (ciclul Realității dizolvate în antinatură). Reciclările optzeciste de stiluri și maniere sunt destul de prolifice în sine, dar se cade și o briză de aer rece din partea noilor formule de a scrie, ceva mai multă noutate. Poezie și lux Adrian Bodnaru a fost primul poet recenzat de mine
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
ca nimeni alta de dimineți și primăveri, de prietenie, de cărți și reviste literare. Rar un poet capabil de atîta altruism, de atîta entuziasm pentru scrisul confraților, de la cei foarte tineri, cărora le încuraja și gira debutul, la afecțiunea pentru optzeciști și pentru cei mai în vîrstă, despre care vorbea întotdeauna ceremonios, recunoscătoare pentru prețuirea de care se bucura în ochii lor. Pentru Madi nu existau conflicte între generații, îi erau total străine invidia, concurența, calculele meschIne. Voia să facă tot
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
minunam de ce nu ne iese și nouă. Poezia ei n-a izbucnit peste noapte, cum li se întîmplă norocoșilor. Abia pe la sfîrșitul lui '77 avea să dea primele semne că va sparge plafonul. Într-un fel, destinul nostru literar, al optzeciștilor, a semănat. Noi n-am ieșit pe piață din fragedă pruncie. Încercările și erorile se țineau lanț. Dar, pînă atunci, frecam și întristam hîrtia de o lua dracu'. Madi era curtată de mai mulți băieți pe care, dacă avea pică
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
era. Madi se minuna mereu de lumea în care trăia. Mirarea ei s-a terminat o dată cu mișcările sindicale din Valea Jiului, o dată cu inițiativa lui Paul Goma. Din acel moment Mariana Marin a devenit o militantă. Ea era portdrapelul revoltei grave a optzeciștilor. Dar, spre deosebire de militanții de profesie cu ambiții literare, pentru ea, momentul acela a pus ordine în felul ei de a scrie. Atît. Un soi de ordine poetică și feminină într-o viață tot mai dezordonată. Mai tîrziu, a stabilit legături
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit, apropierea de substanță dintre poezia lui Naum și poezia optzecistă, ambele edificate pe un nou impact cu ființa și cu literatura. Așadar, volume despre niște autori, dar implicit despre sensul ființei în lume, așa cum este ea concretizată în figura criticului. Mascîndu-și poate propriile angoase, dar convins de necesitatea misiunii sale
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
totul altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
Ai casei, și trebuie să reiau litania.... Horia, Cătălin, Cristi, Dan Boerescu, Ruba care venea la mai toate ședințele, Vinicius, din când în când Buduca, din când în când Nino Stratan, grupul de la Brașov prin reprezentanții lui și câte un optzecist "importat" de la Crohmălniceanu care se mai nimerea pe acolo să asiste la turnirele noastre, ca un nobil feudal fluturând stindardul cu semnele heraldice ale optzecismului, care era nu doar la putere, dar părea și veșnic. În cenzura dictaturii îți puteai
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
am devenit insesizabil pe atunci, dar foarte clar mie acum, dintre cei care mergeau la Martin. Prin '88, când a apărut și volumașul meu, în cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită cu puterea de a
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Marius Chivu Noul chip al prozei optzeciste? Două prejudecăți circulă în legătură cu prozatorii optzeciști: că n-ar fi dat nici o capodoperă și că au spus tot ce aveau de spus. Se trece ușor, însă, peste faptul că ambele chestiuni nu mai pot fi puse astăzi în termenii tradiționali
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Marius Chivu Noul chip al prozei optzeciste? Două prejudecăți circulă în legătură cu prozatorii optzeciști: că n-ar fi dat nici o capodoperă și că au spus tot ce aveau de spus. Se trece ușor, însă, peste faptul că ambele chestiuni nu mai pot fi puse astăzi în termenii tradiționali. Despre cărțile lui Gheorghe Crăciun, unul
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
s-a volatilizat, proza rămâne fără subiect, ochiul auctorului s-a întors cu totul înspre interior pentru a-și surprinde și înțelege ipseitatea, pentru a aborda cu alte instrumente "ficțiunea corporalității sale reflexive", cum ar spune Carmen Mușat. Dacă romanul optzecist avea la bază concepția inutilității prerogativelor autorului și a actului demiurgic de a mai construi lumi, Gh. Crăciun încearcă acum să analizeze mai îndeaproape înseși motivele eșecului de a scrie chiar despre sine: duplicitatea limbajului stereotip incapabil să exprime dincolo de
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
ale celor care gravitau în jur de Criterion, de Zburătorul sau de Gîndirea. Mai mult, discuția ar deveni și mai fascinantă dacă am adăuga (ceea ce pentru moment pare nițel prematur istoricului literar mai prudent) și cei numiți încă de pe acum "optzeciști", care însă oricum au influențat și influențează masiv și cultura (cîteodată chiar politica) română de după 1989. Pentru moment însă mă abțin de la judecăți valorice, mărginindu-mă la judecăți istorice, deși nici nu mă voi grăbi să recunosc că e imposibil
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Adameșteanu (cu Dimineață pierdută) - iar nu ceva mai incerții Breban, Bănulescu, Velea, Neagu, cu atît mai puțin Ivasiuc, Petru Dumitriu, Paul Anghel, Z. Stancu. Să ne aruncăm o clipă ochii și asupra momentului care se numește acum tot mai des "optzecist". Acesta se raportează (sărind cu două generații în urmă) la perioada 1930 cel puțin prin corifeii săi teoretici dintre care unii se simt apropiați de criterioniști, iar alții par să-i deteste pe aceiași din toată inima. Oricum, ambele tabere
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
că din masa formidabilă de literatură memorialistică se vor distila în timp opere durabile, căci ea, această memorialistică, e o contribuție de mare distincție la dezvoltarea scrisului și a gîndirii din România. Oricum am privi lucrurile, în majoritatea ei generația optzecistă pare să-și fi ales totuși drept nivel referențial mai curînd lumea interbelică (criterionismul îndeosebi), iar nu ceea ce eu numeam generația-cheie, centrismul umanist de la mijlocul secolului. Iată deci în linii mari propunerea mea. Repet cuvîntul "propunere", folosit și în titlu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
un răspuns. Dar grupul Echinox unde poate fi plasat? Petre Pandrea ține și el de "generația de aur"? Dacă da, în ce fel? Octavian Paler se alătură și el (fie chiar mai tîrziu) acestui grup/generație? Iar dacă revenim la optzeciști, nu cumva rămîn pe din afara cîteva din numele cele mai bune, dar chiar cele mai bune ale scrisului actual: Marga, Antohi, Monica Spiridon, Traian Ungureanu, Dorcescu, Urian? însă lăsînd la o parte aceste întrebări și altele asemănătoare, poate cel mai
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
o recunoaște chiar autorul și chiar aici, în mai multe rânduri. Uneori cu bun umor paseist: "Asta-mi aduce - a câta oară? - aminte de o seară teribil de efervescentă dinspre finele anilor '80, când aveam invitați acasă o sumă de optzeciști care discutau viitorul criticii în termeni binomici: cine vor fi în deceniul următor noii Manolescu, Simion, Iorgulescu, Raicu, Valeriu Cristea etc. Văzând că lista se epuizase fără mine (care turnam vinul în pahare!) am șoptit eviscerat: "Și eu cine sunt
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
beneficiind de precizări biografice, chiar generoase (ca în articolul despre Radu Stanca). Mai remarcăm încercarea de a reciti autorii despre care a mai scris (și despre care găsește ceva nou de spus!), evitarea poeților prea experimentaliști și în general a optzeciștilor (cel puțin în această antologie), cu alte cuvinte selectarea (în special) a acelora cu care spiritul său "consună" sau pe care grila valorilor "clasice" îi pot apropia. Lecturile, substanțiale, aduc, nu o dată, surprize, de exemplu apropierea dintre viziunea lui Nichita
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
face, în fond, cu un scriitor complet, în personalitatea căruia vocația prozei se îmbină armonios cu conștiința artistică și cu o evidentă preocupare pentru conceptele și valorile literaturii. Fără să fie un prozator experimentalist, în genul mai tinerilor săi confrați optzeciști, George Bălăiță este un scriitor dublat de ceea ce se cheamă un cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor prozei scurte, pe care le face, câteodată
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
prefață de Nicolae Manolescu, Editura Tracus Arte, București, 2011, 96 p. Ioan Groșan - Școala ludică. Eseu scenic în două acte, Editura Tracus Arte, București, 2011, 51 p. Editura Tracus Arte s-a asociat inițiativelor de reeditare a celor câteva „manifeste” optzeciste care, în plin marasm ceaușist, anunțau nu numai debutul unei noi generații literare, ci și faptul că societatea și cultura română păstrau zone neafectate de îndoctrinare. Astfel, la sfârșitul anului 2011, au văzut lumina tiparului două ediții pe care, în lipsa
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
special volumul Cinci a beneficiat de atenția contondentă a falangei protocroniste. El venea la puțină vreme după Aer cu diamante, celălalt manifest poetic al generației ’80, și a fost urmat, după mai puțin de un an, de Desant, manifestul prozatorilor optzeciști. Totul, într-o atmosferă ce începea să fie marcată de spiritul generației, în care critici de prestigiu (Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu, Eugen Simion) și reviste importante („România literară”, „Tribuna”) colaborau colegial pentru a-i susține pe acești tineri scriitori
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
neechivoc la adresa cenzurii și a politicii editoriale din ultimul deceniu ceaușist. Volumul apărea la Editura Litera (a cărei siglă a fost păstrată pe copertă de către colectivul de la Tracus Arte), singura editură care tipărea cărți în regia autorilor. Semn clar că optzeciștii nu-și făcuseră nici o speranță că ar putea debuta la o editură obișnuită. Avantajul, totuși, de a publica aici era că, fiind o editură minoră, cu puține apariții, cenzura mai putea fi, când și când, păcălită. Iar Cinci a și
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]