1,170 matches
-
care, se pare, la comandamentele acestuia, a trebuit la un moment dat să aplice principii inamice integrității naționale teritoriale, așa cum aplica și principiile mai generale marxist-leniniste care, o știm și am văzut-o, se opun nu numai reflexelor țăranului și orășeanului de la Nord de Dunăre și din curbura Carpaților, dar tind a-i submina tradiția și unitatea națională. Prima oară când l-am văzut și auzit era cu ocazia unei Întruniri ce avea lor În sala mică a Palatului, În primii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape toate continentele a „forțelor progresului”, părea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comunist; o mentalitate pe care nu o cunoaștem prea bine, pe care nu vrem s-o asumăm sau căreia Îi acceptăm doar „virtuțile”, câte sunt, iar „limitele” ei le aruncăm asupra altora, asupra vecinului, asupra celui din alt partid, asupra orășeanului sau, Încă o dată, intelectualului, celui din Sud - lui „Mitică” - sau politicianului. Cât de departe, teribil de departe, suntem noi azi de acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îl definim pe țăran În raportul lui — material și sentimental — cu pământul. Colectivizarea l-a transformat În proletar agricol. În plus, industrializarea forțată a absorbit o masă rurală importantă, revărsând-o În orașe. S-a creat o largă categorie de „orășeni“, rupți de sat, dar Încă neintegrați cu adevărat În civilizația urbană. Toate structurile au fost bulversate. Foarte mulți români s-au trezit În cu totul altă poziție socială decât cea de unde porniseră. S-au format aproape peste noapte (din muncitori
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ei cultivau Însă și orgoliul național. România a fost o țară de țărani, o țară În care multă vreme totul s-a construit la scară mică; până și bisericile sunt de dimensiuni modeste. Acum, urma să devină o țară de orășeni, cu mari industrii și cu construcții monumentale. Dincolo de nebunia individuală, proiectul ceaușist a corespuns și unei dorințe mai largi de depășire a României patriarhale. A fost un pariu cu modernitatea, Însă un pariu extravagant și, În cele din urmă, ratat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
blocuri“ a fost Înfățișată ca soluția ideală, un summum al civilizației moderne. Ce putea fi mai Înălțător decât a trăi la bloc! Imaginile de propagandă puneau În evidență splendoarea noilor cartiere. Viața românilor s-a schimbat astfel radical. țărani sau orășeni, ei trăiseră aproape toți În case individuale (multe dintre ele, desigur, modeste). În urma comunismului, marea majoritate a orășenilor au ajuns să locuiască În apartamente de bloc. Încă o lovitură dată individualismului, comunismul Însemnând trai În comun! Camerele sunt mici și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a trăi la bloc! Imaginile de propagandă puneau În evidență splendoarea noilor cartiere. Viața românilor s-a schimbat astfel radical. țărani sau orășeni, ei trăiseră aproape toți În case individuale (multe dintre ele, desigur, modeste). În urma comunismului, marea majoritate a orășenilor au ajuns să locuiască În apartamente de bloc. Încă o lovitură dată individualismului, comunismul Însemnând trai În comun! Camerele sunt mici și prost finisate. Nu există nici garaje (ar fi fost un lux prea mare), nici locuri de joacă pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au adaptat unei societăți deschise și noilor sfidări; dar este meritul lor, nu al sistemului care i-a format. Comunismul a Întors aproape complet societatea românească. Aproape toți românii au urcat sau au coborât. Puține familii mai păstrează o tradiție. Orășenii au fost până mai ieri țărani. Intelectualii se trag din familii de țărani și de muncitori. Este o societate formată din „oameni noi“, pe care comunismul i-a făcut ceea ce sunt astăzi. Elita este recentă, În măsură covârșitoare. Chiar nemulțumiți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scorul a fost aproape egal, cu un ușor avantaj al lui Iliescu. El pierduse Însă categoriile dinamice ale electoratului. Pentru el și pentru partidul său au votat În mai mare măsură oamenii vârstnici decât cei tineri, țăranii mai mult decât orășenii și persoanele cu un nivel cultural modest. Dimpotrivă, Emil Constantinescu și Convenția au beneficiat În primul rând de voturile oamenilor tineri, ale orășenilor și ale intelectualilor. Partidul lui Roman se afla cam Între cele două extreme. Această dispunere se văzuse
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
partidul său au votat În mai mare măsură oamenii vârstnici decât cei tineri, țăranii mai mult decât orășenii și persoanele cu un nivel cultural modest. Dimpotrivă, Emil Constantinescu și Convenția au beneficiat În primul rând de voturile oamenilor tineri, ale orășenilor și ale intelectualilor. Partidul lui Roman se afla cam Între cele două extreme. Această dispunere se văzuse și la alegerile locale (desfășurate cu câteva luni Înainte). Convenția a câștigat atunci În majoritatea marilor orașe (inclusiv la București), Partidul Democrat a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pozitivă față de străini. Nimeni nu este mai binevoitor, mai prietenos, mai primitor decât el. Fapt În bună măsură adevărat. Însă o asemenea atitudine nu-i caracterizează exclusiv pe români, ci comunitățile tradiționale În genere. Pretutindeni țăranul este mai ospitalier decât orășeanul. Străinul (și chiar românul) care merge Într-un sat din Moldova sau din Maramureș este primit cu mai multă atenție și căldură decât atunci când vine la București și se pierde În masa anonimă a unui mare oraș (deși până și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam de sus de unguri. Erau În cea mai mare parte țărani, prea puțini orășeni și intelectuali, iar ungurii formau clasa dominantă. După 1918, rolurile s-au inversat. Din „stăpâni“, ungurii au ajuns să fie „dominați“. Ei sunt Îngrijorați și de scăderea continuă a ponderii lor În Transilvania. La Începutul secolului al XX-lea, vorbitorii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stai cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la granița cu Austria. E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nasul lung și adus la vârf într-un chip caracteristic. În regiune mai sunt și gospodari mingrelieni. Imediat în apropierea mării, în fundul golfului unde e portul și în mijlocul orașului, se ridică un munte, care a fost prefăcut cu ajutorul voluntar al orășenilor într-o frumoasă grădină publică cu esplanade, trepte în toate sensurile, clădiri de adăpost, ronduri pentru automobile. E o grădină înaltă de unde se vede orașul în toate părțile, marea spre vest și treptele imense ale Caucazului spre răsărit. Minunat loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea lucru, și se gândeau la ce are să se întâmple și-și aduceau aminte că așa a făcut și străbunica cucoanei. "Era amarnică și nu-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce erau odată lăudatele mănăstiri... Domnii și boerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Itchil, scutite de desetină și mai dăruia și casa lui Crăciun din Piatra. La 13 septembrie 1439, Ilieș voievod întărește mânăstirii vama de la Bacău, pe care o dăruise Alexandru cel Bun, cu obligația ca toți să plătească vama și orășenii, și negustorii, pentru orice marfă. La 4 octombrie 1440, mânăstirii îi era întărit satul Lucăcești, pe Tazlăul Sărat, dăruit de Oană Porcul și i se mai dăruia un loc pustiu, la fântâna lui Spravin, pe Sușița ca să întemeieze un sat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ilieșeuți. Apoi, cumpăra o falce de vie și două fertale de vie pe dealul Hârlăului, mai sus de viile Putnei, de la Nastea, cneaghina lui Iuga vistier. Paisie, arhimandritul Putnei vinde domnului o falce și două fertale de vie, iar doi orășeni din Hârlău vindeau și ei două fălci și două fertale de vie tot pe dealul Hârlăului. În aceeași zi, după ce a plătit banii, domnul a dăruit mânăstirii Bistrița cele trei sate și viile de pe dealul Hârlăului. La 22 martie 1500
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ochi neadevărul. Procentul populației românești n-a putut să scadă în Basarabia, ba dimpotrivă. În fine, toți cei care au călătorit în Basarabia au remarcat faptul că aici limba română este vorbită în general de toți locuitorii, țărani sau orășeni, ceea ce n-ar fi fost cu putință dacă majoritatea populației ar fi format-o elementele străine recent imigrate aici. Aceste simple constatări ajung pentru a arăta de pe acum rezolvarea problemei: este, așadar, imposibil să susții că pe un teritoriu care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care ieșiseră din funcțiune și erau transformate în ateliere de ucenicie, unde învățam meseria, dotate cu toată tehnica posibilă. Și a-nceput trimestrul unu. Reușiseră aici, la școală, și copii de muncitori de la Nicolina, care erau, ziceau ei, că-s orășeni - ei, pân' la urmă, știți, cum îi românu’, dacă nu suntem noi oleacă cu coada pe sus, nu suntem români. El cum o trecut de gara de acolo ș-o intrat în oraș, îi orășean, ca și ăștia, cum ajung
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
erau, ziceau ei, că-s orășeni - ei, pân' la urmă, știți, cum îi românu’, dacă nu suntem noi oleacă cu coada pe sus, nu suntem români. El cum o trecut de gara de acolo ș-o intrat în oraș, îi orășean, ca și ăștia, cum ajung în București, îs bucureșteni, da’ el îi străin de București [râde], nu cunoaște decât gara și o început să ne ia pe noi la mișto, mai ales ăia din anul III, să le facem pantofii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înscrisă în Catagrafia din 1845 este aceea a oamenilor nesupuși dărilor (slujitorii bisericii, privilegiații, bătrânii și nevolnicii, văduvele, cei scutiți cu cărțile ocârmuirii și slugile boierilor). În urma calamităților naturale din anii 1846-1849 și a opresiunii fiscale, care au provocat sărăcirea orășenilor, populația s-a micșorat. O parte a pierit din cauza epidemiei de holeră din vara anului 1843, iar alta s-a deplasat spre sate, în căutare de hrană. În asemenea împrejurări, în 1849, populația Hușilor a ajuns la 1.900 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
chiar curții domnești, știut fiind că multă vreme înainte de stabilirea unei capitale, curtea domnească se muta dintr-un târg în altul (Bacău, Baia, Botoșani, Cotnari, Dorohoi, Iași, Roman, Suceava, Vaslui ș.a.), după preferințele voievodului sau interesele de moment ale statului. Orășenii aveau în proprietate locurile de casă, cumpărate sau obținute din vatra târgului ori în hotarul acestuia, iar domnia le putea relua oricând, răscumpărându-le cu bani sau cu altă compensație. D. Ciurea făcea, în 1970, o clasificare a târgurilor moldovene
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]