1,275 matches
-
și de distanțare ironică e cel mai caracteristic uz al operatorului în limba actuală. E și cel mai individualizat față de perioada anterioară; în același timp, corespunde utilizării masive, în publicistica actuală, a mijloacelor impreciziei, a unor aproximatori (engl. hedges) tipici oralității (cf. Zafiu 2002b). Din corpusul de bază, 3 exemple (o treime!) aparțin acestui tipar: Alde Costea a avut pur și simplu nevoie în toți acești ani de o împuternicire ("Adevărul", octombrie 2002); nu știu câte ministere ale propagandei conduse de alde Dâncu
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
ca și când s-ar opri în prag, sau "la al-de judele", ca și când nu l-ar căuta chiar pe judele, ci pe cei ce locuiesc cu el" (DA, I, 104). Astfel, alde este pus în aceeași categorie cu formele de atenuare specifice oralității familiare (cam, mai, pe la etc.), care pot căpăta și funcția de mărci suplimentare ale politeții; în mod special, alde e comparabil cu "pluralul politeții". Construcția lui alde urmat de un nume propriu sau de un nume de rudenie este considerată
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
procesul de conversiune a adjectivului. În final, vom oferi un studiu de caz, realizat pe limbajul sportiv, material extrem de generos, care ne-a permis excerptarea unor exemple interesante de adjective substantivizate. 2. ROLUL ELIPSEI ÎN SUBSTANTIVIZAREA ADJECTIVULUI Fenomen sintactic de oralitate, elipsa constă în reducerea voluntară sau involuntară a unei secvențe lingvistice, prin suprimarea unui component recuperabil semantic, la origine necesar determinării ansamblului. Gradul în care substantivul nelexicalizat poate fi recuperat permite structurarea exemplelor de adjective recategorizate. 2.1. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
Anticipatele, compensatele", în Rlit, 32. Zafiu, R., 2001, Diversitate stilistica în română actuala, București, Editura Universității din București. Zafiu, R., 2001a, "Nașpa", în Rlit, 36. Zafiu, R., 2001b, " În sau pe Internet", în Rlit, 38. Zafiu, R., 2002, "Mărci ale oralității în limbajul jurnalistic actual", în: Până Dindelegan (coord.), p. 399-430. Zafiu, R., 2002a, "Evidențialitatea în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p.127-147. Zafiu, R., 2002b, "Strategii ale impreciziei: expresii ale vagului și ale aproximării în limba română și
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
administrație. De altfel, apariția sistemelor educative bazate pe scriere, în locul folosirii imaginilor și a sunetului, a transformat legile transmiterii culturale în asemenea manieră încât nu este greu să ne imaginăm modalitățile de transmitere lipsite de tehnici scripturale. Cu toate acestea, oralitatea și ritualul își iau revanșa până și în societatea modernă. În studiile consacrate mijloacelor de comunicare în masă s-a vorbit despre "televiziune ceremonială", de "cotitură etnografică" sau de "punere în scenă a cuvântului la televiziune". Ne putem gândi și
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar, de îndată ce sunt privite în intercondiționarea lor reciprocă, sincretică. Personalitatea lui Stan Pătraș stă în puterea sa de plasticizare, în exigența cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
nivelul sistemului, pronumele sunt pro-forme care funcționează ca deictice/anafore discursive, luându-și referința din contextul situațional, respectiv de la un antecedent sau de la un subsecvent din discurs. Lucrările de cultivare a limbii încadrează multe dintre uzurile deictice printre fenomenele de oralitate și insistă asupra preciziei în desemnarea anaforică (relație clară, nonambiguă cu un antecedent/subsecvent plasat cât mai aproape de pronume; cf. Avram 1986: 176). Analiza corpusului de limbă vorbită a demonstrat însă că, adesea, în interacțiunile colocviale, pronumele personale, demonstrative, relative
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
exprimare și le criticau prin raportare la standardele comunicării scrise planificate. Deși unele dintre faptele de "literaritate" sunt comune celor două registre, limba vorbită are norme proprii de organizare, care se îndepărtează de standardele limbii scrise datorită particularităților intrinseci ale oralității în raport cu literalitatea (pentru aspecte specifice ale comunicării orale în raport cu comunicarea scrisă, vezi, de pildă, Ionescu Ruxăndoiu 1999: 7 - 12). În același timp, în fiecare dintre cele două registre se impun nuanțări, în funcție de circumstanțele concrete de comunicare: scopul textului, participanții la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar, de îndată ce sunt privite în intercondiționarea lor reciprocă, sincretică. Personalitatea lui Stan Pătraș stă în puterea sa de plasticizare, în exigența cu
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
configureze, într-o cultură predominant orală și cu o mentalitate tributară dogmei ortodoxe conservatoare, o lume a imaginarului, deși marcată de spiritul rigid al timpului. Perioada la care mă refer, secolele XIV-XVIII, a fost dominată - cu terminologia lui Zumthor - de oralitatea mixtă (oralitatea coexistă cu scrierea, influența acesteia fiind mai curând minoră). Cultura europeană în ansamblu a traversat această situație în secolele XI-XV - se consideră că medievalitatea s-a încheiat în spațiul francez în secolul XV (Martin I-II), nu în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o cultură predominant orală și cu o mentalitate tributară dogmei ortodoxe conservatoare, o lume a imaginarului, deși marcată de spiritul rigid al timpului. Perioada la care mă refer, secolele XIV-XVIII, a fost dominată - cu terminologia lui Zumthor - de oralitatea mixtă (oralitatea coexistă cu scrierea, influența acesteia fiind mai curând minoră). Cultura europeană în ansamblu a traversat această situație în secolele XI-XV - se consideră că medievalitatea s-a încheiat în spațiul francez în secolul XV (Martin I-II), nu în secolul XIII
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
însuși combină planul realității cu pura fantezie. Pentru Țările Române, imaginarul pare să fi jucat prin forța lucrurilor un rol mai important decât în culturile cu o tradiție a scrierilor bogată, dat fiind acest aspect determinant pentru medievalitatea locală: persistența oralității, în folclor, dar și în cultura elitelor boierești și domnești, ca și în cea monahală (excluzând aici puținele performanțe livrești reale, fie ale unor domni cărturari sau nobili cultivați, fie ale unor importanți ierarhi ai bisericii). Cauzele pe care istoriografia
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
motivul cetății asediate fără succes) și pe apartenență (motivul tradiției) la un grup etnic sudat religios și cu o moștenire nobilă. Dat fiind că au creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și identitare. Celebra și funcționala dihotomie occidentală natură-cultură (altfel spus, sat-oraș, propusă de Le Goff) la noi mult timp nu este
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cele ale timpului său, vehiculat însă cu o identitate falsă, cum se știe, în imaginarul occidental. Reprezentările românești l-au surprins în schimb ca pe un model intransigent, înfricoșător prin exemplaritatea pedepselor, luptător înverșunat împotriva Semilunii (Velculescu, Între scriere și oralitate 10-11; Papacostea 127-38). Mărturii importante se regăsesc în scrierile călătorilor străini prin Țările Române, aflați aici fie în trecere, fie ca angajați ai administrației sau ai caselor domnești sau ai celor boierești. Un program amplu și cu mai multe reușite
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de popularizare; el s-a inserat în cele din urmă în zona de contact dintre romanele populare și literatura cultă, dată fiind libertatea de circulație a creațiilor (orale sau livrești) într-un sistem social permisiv. Pentru că în comunicarea culturală domina oralitatea, a fost astfel asigurată transmiterea permanentă și rapidă a informației prin variatele forme ale povestirii: mit, zvon, legendă biblică. Cetatea de Scaun, deținătoarea supremației instituționale, fiind centrul "lumii ca spectacol" (solemn sau anecdotic), a putut realiza și menține o diversificată
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei opțiuni atât pentru "suprarealitatea" de sorginte orientală, cât și pentru
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
da Petrarca a Machiavelli. Milano: Bruno Mondadori, 1998. Védrine, Hélène. Les grandes conceptions de l'imaginaire de Platon à Sartre et Lacan. Paris: Librairie Générale Française, 1990. Velculescu, Cătălina. Cărți populare și cultură românească. București: Minerva, 1984. ---. Între scriere și oralitate. București: Minerva, 1988. White, Hayden. Metahistory. The Historical Imagination in Nineteenth Century Europe. Baltimore: Johns Hopkins UP, 1973. Wunenburger, Jean-Jacques. Philosophie des images. Paris: PUF, 1997. ---. Imaginarul. Cluj-Napoca: Dacia, 2009. [2003] Zumthor, Paul. Parler du Moyen Âge. Paris: Minuit, 1980
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
existență. În forma scrisă, un roman sau o nuvelă pot dobândi anumite conotații care, odată desprinse de cuvântul scris, pot dispărea. Jocul impus de cuvântul scris este o condiție ontologică ce duce la concretizarea operei literare. Acest lucru nu elimină oralitatea poeziei sau a pamfletelor care aparțin acestei modalități de exprimare. Atât cuvântul scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru a se face prezentă. Putem vorbi de opera literară ca produs final, după Ingarden, când toate propozițiile și cuvintele individuale sunt determinate în mod total 18. Concretizarea finală a operei literare nu va fi afectată în cazul scriiturii sau oralității sale întrucât orice lectură sau performare a sa îi va produce anumite schimbări interioare. Finalitatea operei literare constă, astfel, în interacțiunea dintre ontologia sa și psihologia creației literare: literatura ca acte ale conștiinței și tropi ontologici. Actele conștiinței nu sunt
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
autoritatea criticilor la adresa discursului asimilaționist ca discurs mimetic, și a negritudinii ca discurs reducționist În ceea ce privește identitatea antileză. Principiile de bază Din criticile deja expuse decurg un anumit număr de principii. Mai Întâi, creolitatea Își are rădăcinile În limbă și În oralitate.Cultura făurită În cadrul sistemului de plantații centrat pe producția de trestie de zahăr a produs o limbă cu o dinamică specifică, chiar dacă ea s-a constituit În principal din aporturi europene și africane. Pe de altă parte, cum s-a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu o dinamică specifică, chiar dacă ea s-a constituit În principal din aporturi europene și africane. Pe de altă parte, cum s-a arătat deja (Lucrèce, 1981, p. 158), nu numai că există un raport indiscutabil Între limba creolă și oralitatea antileză, dar acest raport a contribuit În mod esențial la definirea economiei proprii comunicării. Susținătorii creolității vor să facă din această oralitate un mod de exprimare estetică pe care să-l poată opune unei culturi foarte diferite de a lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a arătat deja (Lucrèce, 1981, p. 158), nu numai că există un raport indiscutabil Între limba creolă și oralitatea antileză, dar acest raport a contribuit În mod esențial la definirea economiei proprii comunicării. Susținătorii creolității vor să facă din această oralitate un mod de exprimare estetică pe care să-l poată opune unei culturi foarte diferite de a lor, construită pornind de la economia specifică limbii franceze și generatoare de figuri estetice lipsite de autenticitate. „Veritabilă galaxie În formare, având limba creolă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
foarte diferite de a lor, construită pornind de la economia specifică limbii franceze și generatoare de figuri estetice lipsite de autenticitate. „Veritabilă galaxie În formare, având limba creolă drept nucleu, creolitatea, s-a spus, cunoaște chiar și astăzi un aspect privilegiat: oralitatea.” (Bernabé et alii, 1989, p. 34) Putem totuși să ne Întrebăm dacă această specificitate este proprie doar culturii antileze, În condițiile În care știm cât datorează, din punct de vedere cultural, Gabriel García Márquez, Romulo Gallegos sau Juan Rulfo, ca să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Putem totuși să ne Întrebăm dacă această specificitate este proprie doar culturii antileze, În condițiile În care știm cât datorează, din punct de vedere cultural, Gabriel García Márquez, Romulo Gallegos sau Juan Rulfo, ca să ne limităm doar la câteva exemple, oralității columbiene, venezuelene, respectiv mexicane. Urmează apoi creolitatea ca sincretism. Trebuie să ținem seama de totalitatea popoarelor care au Îmbogățit culturile țărilor În cauză și să le tratam nu ca pe niște elemente izolate, ceea ce ar presupune un soi de multiculturalism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
voi veni la conferință! - Nici eu! Ca atare, în vreme ce în mod obișnuit acest procedeu se utilizează în spațiul aceleiași fraze (aceluiași enunț), în cazul discursului se produce dincolo de acest spațiu, brahilogia constituind o figure de compoziție a discursului. V. elipsă, oralitate, parataxă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN C CADRU. În mod obișnuit, prin cadru se înțelege contextul lingvistic imediat și, de aceea, se folosește uneori cu semnificația "cotext" sau "trăsătură contextuală", dacă vizează o unitate lingvistică. Într-un studiu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]