1,193 matches
-
chiar cu definirea în același tom a îngerului), dracului i se atribuie o identitate clar masculină. Substantivul articulat apare atît în forma de nominativ-acuzativ (dracul), cît și în cea de genitiv-dativ (dracului). De fapt, ambele forme suferă transformări fonetice tipice oralității. În limba vorbită de azi, dar și în transcrierea ei, e rar ca dracul să apară cu finala -l: integritatea articolului este limitată stilistic la oralitatea solemnă, academică, intrînd în contrast cu uzul tipic al invocării dracului. În scris se practică deopotrivă
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
și în cea de genitiv-dativ (dracului). De fapt, ambele forme suferă transformări fonetice tipice oralității. În limba vorbită de azi, dar și în transcrierea ei, e rar ca dracul să apară cu finala -l: integritatea articolului este limitată stilistic la oralitatea solemnă, academică, intrînd în contrast cu uzul tipic al invocării dracului. În scris se practică deopotrivă marcarea prin apostrof (dracu') și nemarcarea (dracu). În texte clasice din secolul al XIX-lea, perioadă în care convenția ortografică era mai puternică, putem găsi mai
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
amănunt, dar în ciuda lor rămîne cea mai adevărată, mai vie, mai înveselitoare și mai nostalgică proză românească pe care am citit-o eu de zece ani încoace. O astfel de carte umilește întregul experimentalism pretențios al anilor '80 ca și oralitatea, de multe ori vulgară, a ultimului deceniu. Să fie primul exemplu, la noi, de carte aparținînd acelei literaturi "post-ironice" de care vorbește Pynchon? Să lăsăm întrebarea deschisă... ~ți mulțumesc în numele cititorilor noștri pentru aceste răspunsuri. Berlin, decembrie 2001
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
tot mai des unele diminutive adjectivale la modă, formații (neatestate de dicțioare; deși au fost probabil folosite spontan mai de mult, cel puțin în limbajul copiilor) cu sufixele -ic(ă) și -el. Asemenea diminutive se întîlnesc acum nu numai în oralitatea familiară, ci și în mesajele de pe Internet și chiar în presă. Sînt forme care irită adesea prin exagerare și afectare - alintare infantilă; putem constata unele reacții de respingere chiar din interiorul mediilor lor specifice: „urăsc (...) în general cuvintele din categoria
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
literar, el îl numea pe Vișniec "britanicul literaturii noastre", observație pe care aș amenda-o incluzând și poezia americană. Economia la cuvinte a lui Vișniec e prezentă și la englezul Philip Larkin (care, ca și poetul în cauză, manevrează expert oralitatea limbajului cotidian), dar și la americanul e.e. cummings, cu care Vișniec are în comun o disponibilitate pentru aranjamentul tipografic neconvențional. Și totuși, chiar dacă stilul sobru se păstrează, ceva se schimbă... În primul rând, natura postmodernismului pe care-l practică
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
lu' buni și lu' bunu" ("Dilema" 324, 1999, 2); în ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evidentă. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru că forma pronominală este deja în genitiv, prezența sa exprimă mai ales extinderea unei mărci de oralitate necultivată, intenția de a vorbi altfel decît cer normele: "ni se făcuse dor de mișto-urile lu' matale" (EZ 2326, 2000, 10). Confruntînd situația actuală cu descrierea dată de Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943), fenomenul pare în esență
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
practică curentă a comunicării mai ales in citirea diferitelor sigle și abrevieri, sau în situațiile în care se cere lămurita scrierea unui cuvînt (de pildă la telefon) - cunosc, în română actuala, o variație destul de mare. Sistemele practice de transpunere în oralitate a semnelor scrisului sînt mai diverse decît s-ar crede: de la mai complicatele "nume ale literelor" (sistemul, folosit pe vremuri și în școala românească pentru a desemna litere ale alfabetului chirilic, e evocat de pildă de Ion Ghica - "on, mislete
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
care pare să se fixeze în limbă - telectual - e legat oarecum de bancul citat mai sus, cu care împarte o atitudine ironică și autoironică. Exemple de folosire a formei scurtate - dar care rămîne ușor de recunoscut - se găsesc atît în oralitatea scrisă a Internetului, cît și în publicistica actuală; în acestea, telectual apare ca substantiv -"nu are nevoie de sprijinul telectualilor, că ăștia au susținut guvernul vechi și s-ar putea să-i cauzeze la proprii votanți" (Ciberplai 2000), ca adjectiv
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
sînt frecvente: marca de țigări LM e citită el-em sau le-mé. Așadar, abrevierea ONG (pentru organizație non-guvernamentală) poate apărea în forma orală ca ong, o-en-ge sau oneghé : ultima variantă, cea mai improbabilă, s-ar conforma tocmai normei ortoepice oficiale. Variațiile oralității revin apoi în scriere: la vechile probleme ale abrevierilor (scrise cu sau fără punct după fiecare literă, cu majuscule sau minuscule) se adaugă unele noi, produse de tendința de a transcrie pronunțările siglelor; acestea creează (și din cauza variațiilor) un efect
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
Rodica Zafiu Cum bine se știe, în română contemporană formele de vocativ marcate, cu desinențe specifice, caracterizează oralitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor forme le fac apte să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea trucate), conțin un
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
a combinării registrelor produce efecte cu adevărat inovatoare față de tradiția autohtonă a limbajului religios. Stilul lui Steinhardt oferă o rețetă de modernizare foarte plauzibilă, asociind vocabularul și sintaxa arhaice, conservatoare, nu cu neologisme șocante, cu termeni birocratici aplatizanți - ci cu oralitatea colocvială, deseori umoristică. De altfel, conștiința stilistică dovedită de volumul de parodii cu care autorul a debutat (În genul... tinerilor, apărut sub pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole de comentarii lingvistice și stilistice, se manifestă într-
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
mai ales cronologic. Rămâne valabilă, până la urmă, doar intenția de "complet și definitiv". Așadar, fiind dificil să urmăresc cronologic transformări și deveniri, sătul să mai caut și eu legături cu lirica optzecistă (totuși, alergia la literaturizare, ironia, prozaicul, austeritatea metaforică, oralitatea discursului ș.a.m.d.) și plictisit de atâta frondă în procesul de resemnificare (a poeziei sau a vieții), am căutat acele versuri care, decupate cu grijă, cu greu mai pot fi recunoscute după portretul critic realizat de cronicari, cum remarca
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
sursă de împrumuturi lexicale, de calcuri semantice și frazeologice. în domeniul financiar, al tehnologiei moderne, al calculatoarelor, al divertismentului (muzical, cinematografic, sportiv), al produselor de consum, englezismele sînt tot mai curente; ele pătrund în română deopotrivă în scris și în oralitate, conservîndu-și chiar diversificarea stilistică, plasarea diferențiată (de la limbajele de specialitate pînă la argourile adolescentine). Merită totuși să ne întrebăm și care e situația actuală a franțuzismelor, a categoriei care a constituit pentru o perioadă destul de lungă principala formă de exces
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
ultimele decenii, pragmatica și analiza conversației au atras tot mai multe cercetări, în lume și la noi. Se știe însă că, dincolo de teoretizări, în aceste domenii e importantă cunoașterea comunicării reale, integrate în contextul ei situațional, a fenomenelor autentice de oralitate. Or, pentru limba română cercetătorii dispuneau pînă acum doar de culegeri dialectale: nu tocmai de folos pentru analiza conversației, în măsura în care erau înregistrări ale unor fragmente monologice, direcționate ( " Ce-a făcut subiectul ieri", "Cum preparați porcul?") și orientate către descoperirea particularităților
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Interesante erau și unele înregistrări fidele de texte folclorice, mai ales antologia de proză populară epică a lui Ov. Bîrlea, din 1966, în care totuși textele erau tot de tip monologic: narațiuni bine constituite, destinate producerii repetate, depărtate deci de oralitatea dialogului spontan. S-au mai publicat în ultimii ani, dar nu cu destinație lingvistică, unele texte-document, oricum modificate și simplificate prin eliminarea unor ezitări sau repetiții ( stenograme, înregistrări telefonice din arhivele Securității etc.), și mai ales corpusurile de memorie orală
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea de a nota toate mijloacele paralingvistice gest, mimică , aceste dialoguri pun în evidență diferența profundă dintre oralitate și scris: odată scrise, decontextualizate, replicile orale par incoerente, dezarticulate, aproape lipsite de sens: "Și am zis, zic... domne, zic, mi-a zis aseară: te rog frumos, vorbește cu Marilena, dacă nu, cumpără-ți un telefon că m-am săturat
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
Mi-a povestit") de stilizările sale literare, chiar de cele mai vioaie și mai discontinue. Sînt convinsă că în cele două volume își vor avea sursa multe studii viitoare asupra românei vorbite. În ele se pot urmări fenomene generale ale oralității, ale conversației, verificabile în mai toate limbile ( repetiția, autocorectarea, construcții abandonate - "ea a zis că pleacă în..., pleacă... urma să plece pentru aproape o săptămînă"), dar și tendințe recunoscute ale limbii de azi. Cele mai interesante sînt fenomenele specifice dialogului
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
câțiva centimetri numai de ridicolul figurativ ce abia așteaptă să apară din "teaca proceselor organice și psihice", Liviu Ioan Stoiciu se repliază brusc și adecvat, schimbând registrul, mutând accentele, trecând de la o gravitate prea marcată, riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent pauze de respirație în construcțiile fantasmatice, fragmente de realism într-o mare energetică și, invers, deschideri ale existenței obișnuite către Altceva. Biograficul va fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
intrare în această lume, în ceea ce a mai rămas din ea, îl contituie Vica Delcă, femeie vârstnică, fostă cârciumăreasă de cartier bucureștean și fostă croitoreasă, care a avut acces în această lume. Cu un limbaj colorat, desfășurat copios într-o oralitate locvace și agresivă, Vica, aflată în periodică peregrinare pe la casa respectabililor de altădată, impune în roman perspectiva savuroasă a unei mahalagioaice profitoare, obligată de sărăcie să practice un fel de vizite de curtoazie, soldate cu mici atenții (bani sau mâncare
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu insistă asupra oralității, observând că scrierile lui Creangă, propriu-zis, nu se citesc, ci se aud. Accentul cade pe arta spunerii, textul fiind înțesat mai în tot locul de interjecții, onomatopei, întrebări și exclamații, ceea ce provoacă lectorului sentimentul de ascultător. Memorabilă de asemeni este
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
diferite același personaj. Se simte un prototip pe care fiecare îl reproduce numai în parte. Și e zadarnic orice studiu care l-ar căuta printre ei; abia toți la un loc îl realizează." Criticul conchide că prototipul este și prin oralitate, Creangă însuși, "cu viziunea lui fabuloasă, cu neîntreruptul joc vocal, euforic, mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
revistei Tomis din august 2007 cuprinde cîteva articole, mai cu seamă cele scrise pe marginea vestimentației actuale, al căror conținut l-au umplut de nedumerire pe Cronicar. E în ele un amestec de falsă vioiciune și de vervă literară frizînd oralitatea care nu poate face casă bună cu paginile unei reviste culturale. Bunăoară, articolul Luminiței Mihai - absolventă a Universității de Arte București, secția Pictură a profesorului Marin Gherasim - intitulat " Visul unei nopți de vară", al cărui început nu-l poate ajuta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
glorios al operei”. Stilul e o expresie a epocii: “Din Filimon și chiar H. P.-Bengescu se va putea afla totdeauna cum trăia, dar și cum vorbea «protipendada» Bucureștiului de la 1820 sau la haute volé de la 1935”. Se referă la oralitatea urbană a mai tuturor personajelor. “Așadar, conchdie Vladimir Streinu, exactitatea psihologică este numele adevărat al incorectitudinii scrisului Hortensiei Papadat-Bengescu”. Stilul ei servește “materia degradată, insană și respingătoare” a operei. La remanierea vechiului vocabular critic a contribuit în mare măsură și
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea în zbor trăiește visul prim al încercării și cerul e o imensitate plină de încercări deși este dintotdeauna singur în segmentul nostru de timp holografic ce plin de
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
un nou clopot cum pasărea în zbor trăiește visul prim al încercării și cerul e o imensitate plină de încercări deși este dintotdeauna singur în segmentul nostru de timp holografic ce plin de cuvinte e timpul în care am sosit oralitate a semnelor din spațiul luminii Aripioare de îngeri în supa dorinței nimic nu e mai nobil decât să începi o poveste tristă și s-o termini ca pe o luptă plină de speranță (mi-a spus prințesa mea gabriela ) jucându
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]