1,823 matches
-
o imagine la televizor, pe postere etc. Tot acest proces parcurge toate etapele, liderul carismatic devine un idol, un obiect al cultului personalității. În marile întâlniri publice orchestrate de către fasciști, naziști, staliniști, maoiști, sau musulmanii fundamentaliști, oamenii par fixați pe orator: sunt mulțimi de singuratici fără alte canale de comunicare între ei. În timpurile recente, rețelele de televiziune și-au extins acoperirea către milioanele de ascultători dispersați. Pentru a trata problema necredincioșilor, cercul restrâns instituie un cult al personalității și devine
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
ministerială. Marile întruniri includ, de asemenea, tipul de reuniuni în care sunt discutate politicile generale. Sesiunile majore apar atunci când Parlamentul se confruntă cu un subiect stringent, care inflamează opinia publică, sesiuni în care apar liderii partidelor și cei mai faimoși oratori; iar colegii lor de toate tendințele, chiar și cei mai neobosiți adversari, vor fi fericiți să participe pentru a-i asculta. Prin urmare, deputatul merge la "amfiteatru" atunci când momentul discuției se anunță dificil doar pentru a rămâne în mulțime, fără
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
limitate sau mărginindu-se la întrebările orale. Poate fi chiar mai modest decât atât și el renunță la a avea numele său înregistrat prezent la dezbatere, mărginindu-se la unele cuvinte bine plasate de aprobare sau dezaprobare cu privire la anumiți mari oratori. Fiecărui discurs i se va atribui un maximum de publicitate la nivelul circumscripției sale, în special datorită presei locale. Sesiunea care decurge în ritmul mai degrabă monoton al discursurilor este ocazional întreruptă de votare. Este ușor de înțeles de ce deputatul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
atribui un maximum de publicitate la nivelul circumscripției sale, în special datorită presei locale. Sesiunea care decurge în ritmul mai degrabă monoton al discursurilor este ocazional întreruptă de votare. Este ușor de înțeles de ce deputatul obișnuit, care poate fi un orator mediocru sau prost informat cu privire la anumite probleme nu participă activ la dezbaterile adunării. Dar nu sunt aceste dezbateri special create pentru a-l informa? Am putea bănui că argumente corecte și strălucite sunt dezvoltate în prezența lor, deputatul mediu putându
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
poate fi contestată. În această privință David Mayhew pornește de la ideea că membrii Congresului "sunt interesanți în a fi realeși și de nimic altceva" pentru că, Congresul american "este locul în care membrii doresc să rămână o dată ce ajung acolo". "Ei sunt oratori care se exprimă deschis pentru a fi realeși"21. Pentru Cain și alții, grija de a fi reales joacă un rol la fel de important ca și activitățile politice ale parlamentarului. Un colaborator la cartea editată de Ornstein descrie în detaliu această
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
au urmat (astăzi sub eminenta îndrumare a academicianului Ion Hăulică). Mult pentru o viață, dar nu tot. Sensul vieții lui Rășcanu este cumva dincolo de aceste îndepliniri. Nu a fost un maestru în arta didactică, nu a fost un scriitor, nici un orator, nu a clintit istoria științei cu opere care schimbă destinul lumii. A antrenat dispute, a învinovățit, uneori, pe nedrept. Dincolo de acestea și peste ele rămâne însă faptul că șița pus sufletul în fiecare cărămidă din ceea ce a fost, în vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
l-a văzut imediat și în modul cel mai democratic cu putință l-a poftit ,,să vorbească, să spună cu voce tare ce are de spus’’. Trebuia doar să vorbească ceva mai tare pentru a fi auzit de toată lumea. Domnul, orator îmbrăcat regulamentar, a înaintat câțiva pași din întuneric, pentru a fi văzut. A rostit tare și apăsat, cu spirit critic și mobilizator: Domnule director trebuie făcut ceva pe unele porțiuni din aleea principală, ce ține de la... (A făcut o pauză
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
multe nuvele, dintre care Noaptea Sfântului Andrei pare o reminescență de lectură din Gogol. Revista publică și piese de teatru, de fapt un fel de scenete comice și cu cântece, interesante prin tendința de critică a demagogiei și politicianismului. În Oratorul nefericit, scenă comică într-un act, sunt ironizate, puțin cam apăsat, Junimea și revista „Convorbiri literare”. Câteva articole despre Teatrul Național din Iași, care reiau ideile comune ale cronicii dramatice obișnuite în epocă: teatrul-școală a societății, nevoia de repertoriu ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285982_a_287311]
-
gazetărești la Brașov, Cernăuți și Sibiu, iar din 1901 se stabilește la Lugoj, unde înființează și conduce gazetele „Drapelul” (1901-1920) și „Banatul” (1905), semnând un mare număr de articole socio-politice, dar și de limbă, literatură și folclor. Conferențiar apreciat și orator cu faimă, este o prezență mult solicitată la toate manifestările cultural-artistice importante din Banat. Își încearcă șansa și ca regizor artistic al unor spectacole de teatru și de operetă jucate de diletanți, după ce, la Cernăuți, urcase pe scenă ca actor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
neîndrăgostit și situația mulțimii care îl urmează pe retorul care cultivă verosimilul. Astfel, el opune și aici două modele: unul dintre ele este cel al retorului care cultivă discursul numai pentru a putea convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire de la începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adesea, hieroglifa istorică a unui mesaj conceput mai mult sau mai puțin direcționat, de fiecare actor social. La nivelul acesta nu contează atât de mult adevărul, cât persuasiunea. Există o polimorfie a falselor evidențe care „îngroapă” cu regularitate adevărul. „Așadar oratorul nu învață tribunalele și celelalte adunări despre lucrurile drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a falselor evidențe care „îngroapă” cu regularitate adevărul. „Așadar oratorul nu învață tribunalele și celelalte adunări despre lucrurile drepte și nedrepte, ci doar le convinge.” Între demagogia contemporană și cea a anticilor nu există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe care și-a format-o despre sine prin interacțiune socială (un foarte bun sportiv, cel mai rapid alergător, om cu simțul umorului, impulsiv etc.) și în urma internalizării unor caracterizări făcute de cei cu care a interacționat (un foarte bun orator, o persoană cu un scris foarte frumos, o persoană de încredere, o persoană de obicei puțin luată în seamă de colegi etc.). Respectul de sine (engl. self-esteem) reprezintă percepțiile personale subiective ale individului în legătură cu importanța/valoarea cu care se autoînvestește
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ia și doctoratul. A fost profesor de drept civil la Facultatea de Drept din București, deputat în 1864, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în 1889, președinte al Senatului. O culegere de Discursuri politice (1903) îl relevă și ca bun orator, cu o frază armonioasă, elegantă. În tinerețe, B. scrie romanul Aldo și Aminta sau Bandiții (1855), încercare artificioasă, aglomerând influențe livrești contradictorii. Într-o tabără de „bandiți”, tot felul de eroi nefirești, haiduci de operetă, bravi, generoși, cultivați, cu har
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285781_a_287110]
-
mâini și capete, a fost stropită cu benzină și cu acid sulfuric și apoi i s-a dat foc. Timp de două zile au ars aceste rămășițe...” * Iar acum, o epigramă semnată X.Y; unui senator local: Și Ionel e orator Pe vorbă e stăpân și domn; Când la Senat e cald și bine Vorbește în somn... Domnului Eug. Liteanu, anunțat cu un... volum, peste ani... Volumul ce l-ai anunțat Nu-i scris, desigur, pentru bani; De aceea m-am
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1871 e numit membru onorariu al Societății Academice Române. Meritele lui țin de emanciparea bisericii române în Ardeal. Sprijină înființarea de școli, este întemeietorul Astrei (1861), deschide la Sibiu o tipografie, unde se tipăresc lucrări canonice, printre care și Biblia. Orator desăvârșit este ales deputat de două ori în Parlamentul de la Viena și Pesta. Îndeamnă preoțimea să culeagă colinde, povești și cântece populare. Activitatea sa gazetărească la Foaia pentru minte, inimă și literatură, la gazeta Transilvaniei, la Telegraful român tot muncă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Unirii 155; de aici "au parcurs strada Unirea și Ștefan cel Mare, cântând cântece patriotice până la statuea marelui Voivod Ștefan", unde profesorul Gr. Buțureanu ținea o cuvântare înflăcărată. Descriind greutățile învinse de români până "au ajuns să facă dorita Unire", oratorul s-a descătușat, "în aplausele școlarilor și a imensului public, exprimându-și dorința să putem cât de curând serba Unirea tuturor celor care vorbim dulcea și frumoasa limbă românească"156. Toate relatările despre eveniment notau participarea intensă a locuitorilor, impresionați
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și obligația pronunțării discursului erau distribuite ierarhic, începând cu reprezentații administrației, continuând cu cei ai Bisericii, ai școlii, ai armatei dacă era cazul. Într-o școală, discursul era atribuit fie directorului, fie unui respectat profesor de istorie. Dar indiferent de orator, discursul presupunea o expunere previzibilă, adaptată publicului, situației și talentului de bun vorbitor al celui în cauză. Nu era o conferință propriu-zisă, scopul său fiind doar în mică măsură instructiv, de redifuzare a unor cunoștințe de cultură generală, ci mai
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unor materiale didactice special proiectate, cum ar fi scenetele propuse de Nicolae I. Antonovici, în lucrarea sa România în războiul european. Șase tablouri naționale alegorice reprezentând fazele îndeplinirii idealului nostru național (pentru teatru și serbări), Lupașcu, Bârlad, 1920. 187 Același orator (Vasile Sevastian, dirigintele școlii din Rădeni) a găsit de cuviință să lege marea istorie a neamului de istoria micii comunități aflate în sărbătoare. Astfel, el amintea, "în altă ordine de idei", că în aceeași zi "este și patronul băncii populare
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Valachie, 1851, Biblicele sau Notițe istorice, filosofice, religioase și politice asupra Bibliei, Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia ș.a.), ca și în scrisori, el vădește, de asemenea, mari însușiri de prozator. Se întâlnesc aici, într-o alternare deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
nici pe ge. De exemplu în loc de geografie zicea gheografie și în loc de măciucă pronunța: măchiucă. Se spunea că este armean. La filozofie Dimitrie Laurian 13, un foarte distins dascăl. La istorie Dragomir 14, cea mai impunătoare figură a liceului. Admirabil explicator, orator de valoare, o podoabă a învățământului.* Aceștia mi-au fost profesorii. Încă din liceu un sentiment se deșteaptă în noi și un număr de oameni ne atrag către ei. Acest sentiment este politica, iar oamenii cari ne atrag atunci sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai un opozant de modă veche, un opozant sistematic care combătea toate actele guvernului, toate proiectele de legi, tot ce venea de la adversar. Bineînțeles, popularitatea lui Ion Deșliu era numai de suprafață, păturile adânci ale poporului nu-l cunoșteau. Un orator apreciat de public și de tinerime era George Brătianu, deputat conservator disident din Pitești, om de talent, care vorbea frumos. Faima lui n-a durat mult.349 176 bucureștii de altădată conservatoare și de către principele Carol, declarându-i hotărât acestuia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cinci ani - și nu patru - de la 11/23 martie 1871 la 4/16 aprilie 1876; liberalii au venit „la cârmă“ la 24 iulie/5 august 1876 și nu în 1877. 351. Bacalbașa se pripește din nou, așezându-l alături de Kogălniceanu, orator politic de valoare incontestabilă, pe Nicolae Ionescu - și el luptător pașoptist -, orator cu accente demagogice, a cărui popularitate - reală - în epocă nu l-a ajutat să biruie timpul. doctorul drasch În anul 1836 a venit în România un croat, anume
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
16 aprilie 1876; liberalii au venit „la cârmă“ la 24 iulie/5 august 1876 și nu în 1877. 351. Bacalbașa se pripește din nou, așezându-l alături de Kogălniceanu, orator politic de valoare incontestabilă, pe Nicolae Ionescu - și el luptător pașoptist -, orator cu accente demagogice, a cărui popularitate - reală - în epocă nu l-a ajutat să biruie timpul. doctorul drasch În anul 1836 a venit în România un croat, anume Ludovic Drasch. De cum a venit a început să exercite medicina. Era ori
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Clasa dominantă a țării era încă puternic reprezentată prin fruntașii partidului conservator. Liberalii, deși numărau un număr de personalități de valoare puși în lumină prin revoluția de la 1848, totuși nu dispuneau de un personal destul de pregătit ca să guverneze. Liberalii aveau oratori, agitatori, foști revoluționari, pe cari îi pusese în vază nu calitățile lor de bărbați de stat, dar mai mult calitățile lor de lup tători pentru răsturnarea vechiului regim. De aceea conservatorii opuneau liberalilor aceleași argumente pe cari le opun astăzi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]