3,552 matches
-
în zgomot, le smulg verdele. devin cenușii. banal. banal fenomen al prezentului. dar... înflorește crucea... îi sărut aripile de așchii. îngenunchez în fața ei și adun încet, atent, literele din tălpile ce au rănit pânza de argint a apelor cu bucuria orbului, când simte vibrația rugăciunii și a rugului pe care, inima lui a depus Cuvântul, în piramida de ceară a clipelor vieții lui. înflorește crucea... ecoul e bun. sunetul clar. muzica gândului reînvie iar tălpile își uită apăsarea. pe pânza de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
a rugului pe care, inima lui a depus Cuvântul, în piramida de ceară a clipelor vieții lui. înflorește crucea... ecoul e bun. sunetul clar. muzica gândului reînvie iar tălpile își uită apăsarea. pe pânza de argint a apelor plutește un orb cu inima cât o piramidă de aur, cu vârful înfipt într-o baghetă de ametist. rup alergarea la a patruzecișitreia rostogolire prin cenușa labirintului de valori. râd, centrată fiind pe a patra fugă din crucea Cuvântului. se schimbă fețele lunii
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
linii, puncte, arcuiri periculoase în semințele poamelor dulci acrișoare. și nimicul e un anotimp al pământului. își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu... zvâcnesc pași și uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările tresar și pene lungi de timp aduc vămile mai aproape. departe strigă vulturul, când o creastă singuratică îi agață picioarele. aripile le închide și ochii lui surprind reînceputurile... ...șuvoaiele de crispări între a fi și a pleca rece
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
fiecare latură a ploilor se zvârcolesc amintirile și văd mereu brațele pline de iarbă ale copiilor cu ochii din flacăra nopților de tabără. din ele sar scânteile și lumina aceea mă sfidează când accept întunericul limbilor de pământ din inimile orbilor. mă răscolește timpul ăsta fără adăpost. mereu mereu mă ridic din târâre comoda târâre printre limanuri false. încerc să-mi arcuiesc fiecare vertebră a coloanei când privesc ceramica ridicându-și fibra vie din palmele artistului. îi gust cu privirea viața
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
doar apoi galopul reîncepe pe dig imposibilule pe dig - strigă farul îmbătrânit așa acum deschide larg brațele prinde marea măsoară rama în care o poți cuprinde adună scoicile de sub cuvintele ilizibile apoi lasă un poem în urma urmele Lui întru bucuria orbilor duminicilor pline de har și cântecul să-l lași pe banca de piatră când îți voi răsturna paleta de culori pe treptele strâmbe pașii tăi se vor colora și poate cine știe vom mai găsi o pană de pescăruș în
MEREU AL DOMNULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365962_a_367291]
-
Se lăbărțează ura pe altarul rațiunii și sună asurzitor tam-tamul unui dans bolnav și ilogic. Ca un ombilic netăiat târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
portul iertării, ancorată, ca să descarce, viața-mi rămasă-n urma, marinării trecutului, duhnind a rom, stafii ale marilor cu berete moi și albe, imaginându-mi, părul tău negru și lung, revărsat, sub una din ele, mirându-mă, la cât, de orb am fost, o viață și-o săptămâna, privind, cât de frumoasă ai rămas și... la uratul din mine, care-ți cere, peste-o mie de iertări, atâtea cât, să-ncapă într-o idila, ce ar putea, să se-nfiripe, pe-
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
și cânți de frică de oboseală vrei să-ți auzi glasul singurătatea devine mai caldă modulezi vocea după pulsul sacadat sau mai lent al inimii cânți și cânți balanța se înclină se declină niciodată echilibrul nu cântă strigătul e opac orbul desface aripile tu cânți trezești fiarele trezești gândurile ideile ating palmele în creasta cea mai înaltă a unui poem ciudat în care te regăsești pe o culme de munte măsurând pasul prim și ultim înainte de salt saturat de ura indusă
GÂND DE DIMINEAŢĂ 14 SEPTEMBRIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365035_a_366364]
-
apariții editoriale.” Acest roman având ca titlu un oximorom, prin care se exprimă un adevăr sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii, completează “galeria“ de romane semnate de Al.Florin Țene, cum ar fi:”Chipul din oglindă“, “Insula viscolulu “, “Orbul din Muzeul satului “, “Geamănul din oglindă “, “Inelul de iarbă “, toate constituindu-se într-o amplă frescă a societății românești. Autorul este printre puținii cretori care n-au dovedit a fi prizionierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură
ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE UN REMARCABIL SAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365105_a_366434]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ȘI TOTUȘI POȚI FI FERICIT! Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Și orb fiind pot fi ferice În lumea ce mi-o făuresc, Dar despre asta nu știu zice Și nici de alții nu vorbesc. Chiar când tăcerea mă-mpresoară, De ce să fiu nefericit? O lume mută stă pe-afară Și totuși pot
ȘI TOTUȘI POȚI FI FERICIT! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365206_a_366535]
-
Este romanul maturității sale. Cota de atitudine la care a ajuns în prezent, ca scriitor preocupat nu doar de tehnica narațiunii, ci și de un fond ideatic profund“. Trilogia „Insula viscolului“, formată din romanele: „Chipul din oglindă “, „Insula viscolului” și „Orbul din Muzeul Satului“, cred că este cartea mea cea mai importantă, alături de volumul de poeme „Cerul meu de hârtie” sunt cărțile mele cele mai importante și care „vor învia” în viitor. Sunt un luptător, căutător de adevăr și de inovații
ORCE CĂLIMARĂ POATE SĂ DEVINĂ UN VEZUVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364838_a_366167]
-
tău de ce se prăvale fără răgaz asupra mea? De ce ma amețește? De ce mirosul ei mă tulbură peste cutremurul de culori al vârstei mele? GREȘEALĂ Fericirea unui mărunt lucru, Călătorește-n lumea mică. în universul prea abstract. Căci am visat un orb din naștere, Și-am devenit un tact. M-am mâniat curând Căci prea târziu mi-am dat seama Că am tot. Și-am alunecat precum o piatră prin praștie într-o strâmtoare fierbândă. Colindând și remușcând o obligație de-a
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
suflet ca o simfonie și știi? odată chiar ți-am înflorit! M-ai așezat în calendarul mare, îți eram prag prin armonii de zori, când luna se pierdea în depărtare, mă răsfățai cu pacea dintre flori. Știam să merg cu orbii prin rugină, n-aș fi greșit un pas peste hotare, mi-era devreme-n rochia de regină și sol de drag ți-eram pe așteptare. Deschide peștera iubirii pure, acolo un sihastru stă la geam, culege timp din verbe de
TIMP DIN VERBE DE PĂDURE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364904_a_366233]
-
cu mâna vinovată, ai ridică rochițele florilor... Ce faptă ingrata! * Rușinează-te deci, poete! Ți-i de-ajuns că florile există... E fără socoteală să risipești pentru ele atâta cerneală... Cuvintele?... Cuvintele sunt amăgiri Cu chip de fecioare în calea orbului, sunt flori fără petale. Nu vinde iluzii deci, poete! Căci e lucru știut, încă de la Ovidiu, ca a scrie poezie e o impostura, ba, e chiar o nebunie... ** O, iarta-mă, judecătorule, cer indurare! Dar eu scriu despre floare fiindcă
JUDECAŢI-MĂ...(DE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364922_a_366251]
-
ei creatoare de lumi noi! Vă implor, dar ce...Doamne iartă-mă, mai pot eu găsi în mama voastră, dacă nu ieșiți odată afară din sistemul acesta globalist și globalizat și corupt până-n măduva oaselor, care vă ține captivi și orbi, surzi și ologi în singurătatea „sono-atomică” prin negarea negației ! Opriți Istoria cele mai mari înșelătorii umane, care v-a castrat eonul imaginației, ca să puteți coborâ la Prima și Ultima Stație finală - Sfântul Soare! Alungați negurile istoriei din ghearele „Ultimului Soare
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
sublunar”, să Intrați în „spațiul supralunar”, de origine solară...și apoi, de acolo, de Sus, să porunciți Soarelui uriaș să-și trimită din adâmcimile cerului Fiii și Fiicele soarelui pe planeata Pământ, ca să ne lumineze Calea, Adevărul și Viața, drumul orbilor și singurătatea „sono-atomică” în care suntem angrenați toți acum, dar absolut toți, cu viii și cu „morții electrici” laolaltă! Cer înalt și idealuri pe măsura Cerului Cristalin, asta cer vă eu acum, Excelențelor și Domniilor Voastre! Să Contemplați soarele din piept
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
forma dorinței a bucuriei ... Citește mai mult “ești frumoasă ca o duminică - mi-ai spus cândva-și poți transforma orice vis în realitate”deși eu nu mă văd decât o femeie normalănu merg pe apenu transform apa în aghiazmănu vindec orbi(deși mi-aș dori câteodată acest lucru)nu vânez stele să le pun în fereastrăși nici nu vând iluzii muribunzilordar nici să mă las răstignită din prea multă așteptare nu pot ...aș fi vrut să unesc timpul în doi de unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
au cum să fie egale acesta e adevărul meu la fel de absolut ca al tău cineva de pe margini ar putea susține că moartea este o continuare a vieții în neființă ( nu ne spune însă ce e neființa neantul! ) bâjbâim ca niște orbi prin ceva denumit ambiguu și eufemistic „întuneric” despre care poți spune orice dar nu poți nega că există... Referință Bibliografică: Prin ape tulburi / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor
PRIN APE TULBURI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366446_a_367775]
-
apele s-au tulburat, Văile adânci răsună , bacii-s fără stână, Munți-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus... Se tulbură vremea ,cum mai văd orbii, Că soarele bătrân sălășluiește-n scorburi? Bădie....... pe pământ vorbesc și corbii! Da bunătatea și răbdarea nu mai sunt, O izbutit Satana Bădie pe pământ.. Unde-i lumea cea din satul de-altădată, Unde povestea mea era o inocentă fată
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]
-
Un șoim cu trei-patru motoare, Între doi câini mai tare latră Cel care tremură, că-i javră. Între fătuci care-i sprințară? Niciuna. Toate te uitară. Curtenitor rămâi și prost, Azi nu mai ești ceea ce ai fost, Strălucitor ești pentru orbi, O hrană dulce pentru corbi. **************************************** Am încercat să vorbesc cu ușa blocului, Nu mi-a răspuns, nici nu a scârțăit, era bine unsă, Gâtul nostru poartă un cap, dar capul ? Pieptul nostru poartă o inimă ? Dar inima? O piesă de
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
Acasa > Orizont > Portret > ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREȘELI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului O cronică de spectacol jucat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București n-ar fi de ajuns
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
Maria Donosa. Neiubind-o pe Ana Maria Donosa și pe toți ceilalți artiști de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, am fi orbi în întunericul propriei greșeli! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ana Maria Donosa. Orbi fără iubire, în întunericul propriilor greșeli / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1457, Anul IV, 27 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
scrierilor sale. Majoritatea scriitorilor de azi se inspiră din actualitate și transcriu cronica zilei sau a epocii din care fac parte. Dar în același timp, oameni geniali, ca: Dante, Beethoven, Pascal au reușit să clădească o lume imaginară pe care orbul o vede și surdul o aude. Profunzimea poeziilor tale ar putea constitui pe viitor și un debut într-o lume epico-lirică? Dimitrie GRAMA: Majoritatea scriitorilor se bazează pe succes și au tras învățătura că lumea apreciază „banalitatea cotidianului” și vrea
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
Ce minunată e toleranța și solidaritatea lor! Solidaritatea albinelor, solidaritatea cuvintelor și a notelor muzicale! Solidari cu cei bătrâni și neputincioși, cu cei căzuți, în afară de unul singur-Scaraoschi! Solidaritatea celor care scriu, a celor care citesc în-scrisurile lor! Solidari cu cei orbi, în ne-vederea lor din afară! Alături de Solidaritate ar trebui să stea mereu latinescul nostru „ tolerare ” În Evanghelia după Luca citim despre femeia prinsă în preacurvie care a fost adusă în Templu în fața lui Iisus, spre judecată, uciderea ei cu
SOLIDARITATE ÎN TOLERANŢĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366675_a_368004]
-
îl întâmpină cu vești rele: „Bucuria-i mică, omule, căci copilul s-a născut orb!”, îi spune proaspătului bunic. Nepotul lui Ion Vulc a învățat, totuși, o brumă de carte, știe să scrie în alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi inventat de Louis Braille), și mai știe să cânte la acordeon. Drama lui Ion Vulc încheie întâlnirea noastră de azi. Timpul parcă stătuse în loc și eu nu mă mai săturam ascultându-l pe nea Mitică vorbind despre cele de demult
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]