1,564 matches
-
redacțional fiind pe atunci de la 17 la 21), plină de lume. Îl mai aud și acum pe Paul Goma adresându-se unei scriitoare sau traducătoare din Cehoslovacia, pe care evenimentele o surprinseseră în România, mustrând-o ușurel pentru ceea ce numea orbirea lor națională față de frații slavi de la răsărit: „Acum vedeți și voi cine sunt rușii! Noi îi cunoaștem de mult!” Pe Virgil Teodorescu, în schimb, aceleași evenimente l-au surprins la Praga. Văzuse cu ochii lui invazia, tancurile cu ciorchinii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
orbului vindecat, dacă nu glasul ignoranței și al violenței? Cum să nu vadă lumina încântătoare care se desprindea din marea minune, pe care nu o puteau nega? Cum să nu simtă puterea extraordinară a atâtor minuni? Cum se explică atâta orbire?! Era lucrătura acelui mic buton pe care satana îl apăsa diabolic. Acel Nazarinean obscur, ieșit dintr-un atelier amărât, Care nu s-a străduit niciodată să le aducă vreun omagiu vanității lor indiscutabile, ba se mai și distanța atât de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mai fie, în zilele noastre, preoți și călugări care să creadă altceva? 22. Cum se delimitează în istorie opera Bisericii până la Umanism — 23. Revolta luterană — 24. Tragica, dar fireasca urmare a păcatului - 25. Nici Dumnezeu, nici omul. Reîntoarcerea barbariei — 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o — 27. Datoria noastră: o nouă operă de civilizare spirituală, intelectuală și morală —28. Trei factori de reînnoire în favoarea noastră — 29. Numai că Evanghelia
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
devastând, deportând, masacrând și chemând la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o Și Dumnezeu tace?! Nu, Dumnezeu nu a tăcut deloc. Oh, cât de mult ne-a vorbit prin intermediul sfinților
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o Și Dumnezeu tace?! Nu, Dumnezeu nu a tăcut deloc. Oh, cât de mult ne-a vorbit prin intermediul sfinților, al Bisericii, prin vocea puternică
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
crezut în iubire: «Noi am cunoscut și am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi» (1In 4,16), și de aceea a reușit să ne dăruiască un apostolat minunat, din toate punctele de vedere. Avea înaintea sa orbirea și neînțelegerea conaționalilor săi; în fața sa era zidul strașnic al unui păgânism înrădăcinat în viață de câteva milenii; dar a crezut cu tărie în iubirea lui Dumnezeu față de biata omenire. Și noi, asemenea lui, am moștenit o lume perversă care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de la motivațiile interioare ale Sf. Ap. Paul și ale celorlalți Apostoli, autorul, ne arată că adevăratul ideal al preotului trebuie să fie Cristos. Lecțiile istoriei ne vorbesc despre consecințele îndepărtării de Cristos și ale subestimării vieții interioare, care duc la orbirea sufletului. Datoria preoților este reînnoirea sufletească personală și nu numai, întrucât Sf. Evanghelie și iubirea lui Cristos nu admite jumătăți de măsură. În capitolul IV, autorul vorbește cu mult entuziasm de biruința credinței asupra îndoielilor și a oricăror dificultăți, arătând
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
interoghez mereu asupra forței teribile ce a împins-o pe Medeea să se mânjească cu sângele fratelui ei; a fost la mijloc o putere demonică, fără îndoială. Mă întreb ce impuls se poate dezlănțui într-o ființă omenească, cuprinsă de orbire în așa măsură încât să-și ucidă fratele. Oricât mă străduiesc, nu reușesc să aflu nici un fel de răspunsuri și totuși mă zbat întruna să cercetez resorturile sufletului ei, nădăjduind să găsesc argumentele de netăgăduit prin care aș putea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător al celor doi protagoniști ai cercului strâmt") și Constantin Noica ("După opinia mea /.../ sensul neputinței și vina "orbirii" din natura superioară a geniului, de care vorbea Noica, sunt înscrise în profunzimea textului"), de la Dan C. Mihăilescu ("Cătălin devine într-o exegeză ca aceea semnată de Dan C. Mihăilescu, personajul principal al poemului. În viziunea mea, portretul semantic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ne despărțea numai gardul de la livada de pomi. La început, această familie era destul de numeroasă: soția, Dafina, copiii Ileana, Gheorghe, Marița, Ghenu, Ion și nepotul Aurel (Grigoraș). O duceau bine, datorită meseriei de "Cizmar de lux" al capului familiei. După orbirea sa (din noaptea de Înviere), situația a luat o întorsătură neașteptată. Copiii nu erau la vârsta la care să-și câștige singuri pâinea și lucrurile decurgeau din ce în ce mai rău. Nemaisuportând sărăcia și atmosfera încărcată de acasă, Ileana a plecat la București
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
armate a lui Napoleon, în anul 1812. Nu trebue să uităm, Mihai, și alte amănunte, în primul rând imensul ajutor dat de americani în echiparea tehnică a armatelor lui Stalin. - Domnu’ profesor, eu spun că nu trebue să uităm de orbirea lui Hitler în judecarea situației de pe frontul de răsărit, așa cum discutau niște domni ofițeri superiori care au venit în inspecție la Constanța și au luat prânzul la noi la popotă; în ziua aceea eram de serviciu și i-am auzit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a fost doar un act geopolitic, ci și unul economic. În timp, crearea unui spațiu economic mai larg ar trebui să beneficieze tuturor celor ce îi aparțin, deci inclusiv țărilor occidentale. Poate că acest lucru se întâmplă deja și doar orbirea individuală a potențialilor șomeri îl întunecă. Am constatat și un rezultat îmbucurător al extinderii spre est: țările din Europa de Est au devenit termeni de comparație posibili. Am fost mirată când am auzit pentru prima oară un francez care vizitase România denunțând
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
am avut parte la un moment dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. ⎯ Sensurile abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se Înșela” etc., apar cu precădere În Odiseea și devin preponderente la tragici. ⎯ Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare În tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
aproape toată proza scrisă de M.-V., un caracter autobiografic abia disimulat. Alter ego al autoarei, Ariane, aflată la Paris, suferă un accident: taxiul în care se află e zdrobit de un camion, iar șocul îi provoacă dezlipirea retinei și orbirea. După repetate operații și ani de nemișcare în pat, răstimp petrecut între disperare și încrederea într-o posibilă vindecare, Ariane descoperă „cealaltă lumină”, valorile spirituale, cunoașterea de sine. Temperament pasional, de o senzualitate nestăpânită, Ariane închipuie eternul conflict între sentiment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
stării normale. Platon, dimpotrivă, credea că emoția provocată de poezie slăbește autocontrolul, invitând omul la isterie. Conceptul este preluat de la Sofocle, (în Oedip, regele este pedepsit - pentru că a încălcat tabuul incestului - cu cele mai atroce pedepse date de zei, ca orbirea și moartea mamei/soției sale). Pedepsele sunt forme de eliberare cathartică și numai astfel cetatea Thebei este eliberată. Teza aristoteliană considera diareea, voma și menstruația ca fenomene catartice, de purificare, care întăresc sănătatea. Aristotel lansează în literatura greacă și temenul
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cu loburile temporale extirpate nu mai prezintă emoțiile de frică, este incapabilă să recunoască ceea ce este periculos (pune gura pe șarpe) sau ce este necomestibil (duce la gură un pieptene sau un cuțit fără a ști ce sunt), are o orbire psihică, concomitentă cu o dezlănțuire sexuală, încercând acte de cuplare cu orice maimuță, până la epuizare, fără a deosebi femela de mascul. Paul MacLean 64 publică cazuri de epilepsie de lob temporal, care se manifestă cu frică sau teroare înaintea crizei
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur, toate aceste „rătăciri” și chinuri erau pe jumătate sau pe sfert inventate, dar cele din pubertate - când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ochii este deplină. Personajele acestui limb trăiesc larvar cu propria suficiență, un simulacru existențial, la rândul lor simulacre de cetățeni, bricolaje vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În articolul său, „Ramă în ramă în ramă în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în volumul semnat de Pintilieă, Alex. Leo Șerban propune o generalizare a decupajului emblematic ales
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din clasa de mijloc și pe sprijinul celor din categoriile muncitoare, dar nedreptățite social. Vă bazați însă pe cei mai bogați capitaliști „de stat” și pe cei mai dependenți și mai săraci dintre români. Dacă erați social-democrați, ați fi corectat „orbirea” legilor cu legi de îndreptare a nedreptăților și nu ați fi orbit aplicarea legilor de dragul nedreptății în interes de partid. Despre PD nu scriu în mod special, nu fiindcă ar fi mai integru ca doctrină și acțiune politică, ci fiindcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze drepturile omului, dovedind prea multă toleranță și orbire la cauzele care conduc la fundamentalism ucigaș și sinucigaș, indiferent de motivațiile particulare ale teroriștilor. Comunitățile islamice fundamentaliste au sfidat, în lumea căreia îi suntem contemporani, de la Khomeini încoace, drepturi elementare ale omului și mai ales drepturile femeilor. Susțin cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
asupra drepturilor politice. Critici feministexe "„feminist": Drepturile și libertățile formale nu au decât un rol limitat în asigurarea libertății și afirmării femeilor. Omogenitatea de tratament între bărbați și femei, sub aspect juridic și politic, duce într-o măsură semnificativă la orbirea față de diferențele culturale și de roluri între cele două sexe, mai ales în privința diviziunii muncii. Nu este deloc corect ca drepturile omuluixe "„drepturile omului" să se oprească la ușa casei. e. Credința în egalitatea dintre oameni. În starea prepolitică, oamenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
liberalism feminist de care au nevoie categoriile noi, născute în ceea ce vreau să numesc societatea de competiție (societăți competiționale): persoane care sunt competitive profesional, au propensiune spre autoafirmare, joacă după reguli, sunt contribuabile mai degrabă decât beneficiare de asistență. Dar orbirea multor partide liberale din Est le împiedică să vadă această categorie de interese din care femeile fac masiv parte. În acest context, femeile sunt lăsate politic în perimetrul societăților de asistare (societăți asistențialexe "„societățiasistențiale"). Kathleen Montgomery remarcă faptul că femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
zaharat are o expresie discretă („low grade inflamation”) (43, 99, 115, 209), care însă printr-o activitate de lungă durată (ani, zeci de ani), poate conduce la dezastre anatomice care stau în spatele „complicațiilor finale ale diabetului zaharat”: insuficientă renală cronică, orbirea, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, „piciorul diabetic” (adeseori amputat), steato-hepatita dismetabolică sau dermatopatia diabetica, pentru a enumeră numai principalele complicații cronice diabetice. Teoria inflamatorie a complicațiilor cronice diabetice a decurs din constatarea că reacția organismului la cele mai variate tipuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
proceselor de reajustare metabolica, care au paletă de expresie infinită. Această explică de ce uneori complicațiile cronice pot lipsi aproape în totalitate sau dimpotrivă, pot îmbracă cele mai severe forme care stau la baza stadiilor finale ale complicațiilor diabetice cronice precum: orbirea, insuficientă renală, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, amputația sau neuropatia diabetica invalidantă. Factorii de creștere acționează prin receptorii specifici, care se constituie în mai multe clase și subclase complicând înțelegerea acțiunii lor. Interesant de notat că greutatea moleculară a receptorilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]