4,258 matches
-
navei spațiale extraterestre, inițial catalogată din greșeală drept asteroid și denumită astfel după numele regelui Rama care este considerat al șaptelea Avatar al zeului hindus Vishnu Asteroidul 31/439 este detectat de astronomi în anul 2130 în timp ce se afla în afara orbitei lui Jupiter. Viteza obiectului (100.000 km/h) și unghiul traiectoriei sale indică în mod clar faptul că acesta nu este un obiect din sistemul solar aflat pe o orbită în jurul Soarelui nostru; el vine din spațiul interstelar. Interesul astronomilor
Rendez-vous cu Rama () [Corola-website/Science/324230_a_325559]
-
detectat de astronomi în anul 2130 în timp ce se afla în afara orbitei lui Jupiter. Viteza obiectului (100.000 km/h) și unghiul traiectoriei sale indică în mod clar faptul că acesta nu este un obiect din sistemul solar aflat pe o orbită în jurul Soarelui nostru; el vine din spațiul interstelar. Interesul astronomilor a crescut când și-au dat seama că obiectul are o perioadă de rotație extrem de rapidă, de doar 4 minute, valoare care nu poate fi atinsă de un asteroid de
Rendez-vous cu Rama () [Corola-website/Science/324230_a_325559]
-
aflată suficient de aproape pentru a face acest lucru în scurta perioadă pe care Rama o va petrece în sistemul solar. "Endeavour" ajunge la Rama la o lună după ce aceasta atrăsese atenția pământenilor, când structura gigantică se află deja pe orbita lui Venus. Echipajul condus de comandantul Bill Norton pătrunde în Rama prin sistemul triplu de ecluze și explorează vasta lume interioară, fără însă a descoperi natura și scopul navei și al creatorilor acesteia. Având o atmosferă respirabilă, Rama conține câteva
Rendez-vous cu Rama () [Corola-website/Science/324230_a_325559]
-
sunt numite după astronomi care au depus o muncă importantă în studiul acestei planete: Johann Gottfried Galle, Urbain Le Verrier, William Lassell, François Arago și John Couch Adams. Neptun are, de asemenea, un inel subțire fără nume, care coincide cu orbita satelitului planetei, Galatea. Alți trei sateliți a căror rotație în jurul planetei are loc și printre inele sunt Naiada, Thalassa și Despina.
Inelele lui Neptun () [Corola-website/Science/321218_a_322547]
-
confirmat că Marea Pată Roșie măsoară sub 16500 km, cel mai mic diametru observat vreodată. Jupiter are un câmp magnetic uriaș, mult mai puternic ca al Pământului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (după orbita lui Saturn!). (De notat este că magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
schimbarea netă de viteză a navei spațiale, sau . Pătrunderea pe o de la Pământ la Jupiter de pe necesită un delta-v de 6,3 km/s, comparabil cu delta-v-ul de 9,7 km/s necesar pentru a pătrunde pe orbita joasă a Pământului. Din fericire, se pot utiliza prin apropierea de planete pentru a reduce energia necesară ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului. Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
necesară ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului. Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a treia lună joviană). Sonda spațială a asistat
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
unei prăbușiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se crede că prezintă condiții favorabile vieții. Sonda , trimisă de NASA, a sosit la Jupiter în ziua de 4 iulie 2016, și este așteptată a efectua 37 de orbite de-a lungul a 20 de luni. Planul misiunii impune ca "Juno" să studieze planeta în detaliu de pe o . La 27 august 2016, sonda a efectuat prima trecere la mică distanță de Jupiter și a transmis primele imagini pe care
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
Antares, cunoscută anterior în timpul dezvoltării timpurii că Taurus ÎI, este un sistem de lansare consumabil dezvoltat de Orbital Sciences Corporation. Având abilitatea de a lansa sarcini utile de pește 5000 kg în orbită joasă a Pământului, Antares a făcut zborul inaugural la 21 aprilie 2013. Concepută pentru a lansa navă spațială Cygnus către Stația Spațială Internațională, ca parte a programelor NAȘĂ COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]
-
(ML) a fost una din componentele Astronavei Apollo al cărei principală funcție era transportul astronauților de pe orbita Lunii pe Lună și înapoi. Astronava Apollo a fost construită în cadrul Programului Apollo de aselenizare, al guvernului SUA. Modulul avea 4,4 m înălțime, 4,3 m diametru și avea un echipaj format din 2 persoane. "Trenul" de aterizare avea
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Masa totală a modulului era de 15.264 kg din care 10.334 kg cântărea "modulul de coborâre" și restul "modulul de ascensiune". a fost creat deoarece NASA a optat pentru o schemă de aselenizare simplificată de tipul "întâlnire pe orbita Lunii" (în engleză, "lunar orbit rendezvous" - LOR), în defavoarea metodelor "ascensiune directă" și "întâlnire pe orbita Pământului" (în engleză "Earth orbit rendezvous" - EOR). Metodele EOR și "ascensiune directă" presupuneau mai multe lansări de pe Pământ și aselenizarea întregii astronave Apollo. Metoda aleasă
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
modulul de coborâre" și restul "modulul de ascensiune". a fost creat deoarece NASA a optat pentru o schemă de aselenizare simplificată de tipul "întâlnire pe orbita Lunii" (în engleză, "lunar orbit rendezvous" - LOR), în defavoarea metodelor "ascensiune directă" și "întâlnire pe orbita Pământului" (în engleză "Earth orbit rendezvous" - EOR). Metodele EOR și "ascensiune directă" presupuneau mai multe lansări de pe Pământ și aselenizarea întregii astronave Apollo. Metoda aleasă, LOR, presupunea că doar o componentă a astronavei să aselenizeze și apoi să revină pe
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Pământului" (în engleză "Earth orbit rendezvous" - EOR). Metodele EOR și "ascensiune directă" presupuneau mai multe lansări de pe Pământ și aselenizarea întregii astronave Apollo. Metoda aleasă, LOR, presupunea că doar o componentă a astronavei să aselenizeze și apoi să revină pe orbita Lunii pentru "întâlnirea" cu modulul de comandă. Contractul pentru Modulul lunar a fost atribuit firmei Grumman Aircraft Engineering și câtorva subcontractori. Grumman a efectuat studii asupra metodei LOR încă de la sfârșitul anilor 1950 și din nou în anul 1962. În
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
varianta de compromis cu patru picioare de aterizare. Primul zbor al unui modul lunar a avut loc pe 22 ianuarie 1968, când modulul LM-1 a fost lansat (fără oameni) cu o rachetă Saturn IB pentru testarea sistemelor de propulsie pe orbită. Următorul zbor al modulului lunar (LM-3) a fost pe 3 martie 1969, în cadrul misiunii "Apollo" 9. A fost primul zbor al modulului lunar cu astronauți (echipajul McDivitt, Scott și Schweickart), care au testat o serie întreagă de sisteme pe orbita
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
orbită. Următorul zbor al modulului lunar (LM-3) a fost pe 3 martie 1969, în cadrul misiunii "Apollo" 9. A fost primul zbor al modulului lunar cu astronauți (echipajul McDivitt, Scott și Schweickart), care au testat o serie întreagă de sisteme pe orbita Pământului: andocarea și separarea modulelor lunar și de serviciu, trecerea astronauților dintr-un modul în celălalt, precum și propulsia modulului lunar. Misiunea "Apollo 10", lansată pe 18 mai 1969, a realizat alte teste, de astă dată pe orbita lunară. Modulul lunar
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
de sisteme pe orbita Pământului: andocarea și separarea modulelor lunar și de serviciu, trecerea astronauților dintr-un modul în celălalt, precum și propulsia modulului lunar. Misiunea "Apollo 10", lansată pe 18 mai 1969, a realizat alte teste, de astă dată pe orbita lunară. Modulul lunar s-a separat și a coborât până la distanța de 10 km de suprafața Lunii. Primul modul lunar care a aterizat și s-a ridicat de pe suprafața lunară a fost modulul "Eagle" ("Vulturul"), în cadrul misiunii "Apollo 11". Modulele
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
lunară. Puterea motorului de coborâre a fost mărită prin prelungirea cu 254 mm a ajutajului; de asemenea, au fost mărite și rezervoarele de combustibil. S-a mărit durata zborului de coborâre și sarcina utilă prin efectuarea frânării de ieșire de pe orbita lunară și inițierea coborârii cu ajutorul modulului de serviciu (care apoi revenea pe orbita lunară, după desprinderea modulului de coborâre), practică începută cu Apollo 14. Ultimele trei misiuni Apollo au inclus și roverul Lunar Roving Vehicle, care era stocat in compartimentul
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
a ajutajului; de asemenea, au fost mărite și rezervoarele de combustibil. S-a mărit durata zborului de coborâre și sarcina utilă prin efectuarea frânării de ieșire de pe orbita lunară și inițierea coborârii cu ajutorul modulului de serviciu (care apoi revenea pe orbita lunară, după desprinderea modulului de coborâre), practică începută cu Apollo 14. Ultimele trei misiuni Apollo au inclus și roverul Lunar Roving Vehicle, care era stocat in compartimentul 1 al etajului de coborâre și care era montat de astronauți după aterizarea
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
de coborâre și care era montat de astronauți după aterizarea pe Lună. Aceste misiuni avansate (de tip "J") permiteau misiuni de trei zile pe suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și combustibilul pentru aterizare. Avea câteva compartimente folosite pentru transportul componentelor
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
scara astronauților era fixată și o placă comemorativă. Modulul ascensional conține cabina echipajului, panoul de instrumente, portul de andocare, ușa pentru coborârea astronauților, sistemul reactiv RCS, antenele de comunicație și radar, motorul ascensional, combustibil și oxigen suficient pentru revenirea pe orbita lunară și întâlnirea cu modulele de comandă și de serviciu.
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
disperare, aflată în apropiere. Alți membrii ai echipajului descoperă un labirint ciudat sub stație, dar gazda lor, Zorn, îi este imposibil să ofere o explicație. În timp ce echipajul de pe "Enterprise" își continuă explorările sale, o uriașă navă extraterestră necunoscută intră în orbită și începe să tragă într-o străveche așezare Bandi aflată în apropierea orașului Farpoint Station; iar Zorn este răpit. Înainte ca Picard să ordone echipajului să tragă cu fazerele în nava necunoscută, Q apare ca să-i amintească că încă nu
Encounter at Farpoint () [Corola-website/Science/324479_a_325808]
-
Bandi au găsit o formă de viață similară rănită pe planeta lor și, deși ei au încercat să aibă grijă de ea, au exploatat, de asemenea, capacitatea sa de a crea materie pentru a "construi" stația Farpoint. Creatura aflată pe orbita planetei încearcă s-o elibereze pe cea rănită, partenerul ei, și să-i pedepsească pe cei care au prins-o. Deși Q îl îndeamnă pe Picard să-i pedepsească pe Bandi, Picard refuză, în schimb ordonă ca "Enterprise" să tragă
Encounter at Farpoint () [Corola-website/Science/324479_a_325808]
-
tragă un fascicul de energie dătătoare de viață asupra stației Farpoint după ce aceasta este evacuată. Fasciculul de energie permite creaturii aflate la sol să se transforme din nou în forma ei normală asemănătoare unei meduze, prin urmare ea zboară pe orbită ca sa se alăture celor din rasa sa. În timp ce echipajul urmărește reuniunea acestor creaturi extraterestre, Q îi spune lui Picard cam fără tragere de inimă că oamenii au reușit să treacă testul, dar simte că se vor mai întâlni din nou
Encounter at Farpoint () [Corola-website/Science/324479_a_325808]
-
ca ' „alalie"" (Jacques Lordat, 1842) sau ' „afemie"" (Paul Broca, 1861). Primele concepții cu privire la funcțiile cerebrale ale limbajului se datoresc lui Franz Gall (1810), întemeietorul frenologiei, și lui Jean-Baptiste Bouillaud (1825). Gall localiza funcția vorbirii în zonele din creier situate înapoia orbitei, în timp ce Bouillaud, în urma unor observații anatomo-clinice, situa un "organ legislator al vorbirii" în lobii anteriori ai creierului. G. Dax (1836) constată pentru prima dată o legătură între funcția limbajului și jumătatea stângă a creierului, observația lui rămâne însă necunoscută publicului
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
arabă medievală; și turnul cu ceasul astronomic al lui Su Song (c. 1090 e.n.) din timpul dinastiei Song. „Ceasul din castel”, un ceas astronomic inventat de Al-Jazari în 1206, este considerat a fi primul calculator analogic programabil. El afișa zodiacul, orbitele Lunii și Soarelui, un arătător în formă de semilună ce se deplasa de-a lungul unei porți determinând deschiderea automată a ușilor la fiecare oră, și cinci cântăreți sculptați care cântau când erau loviți cu o pârghie declanșată de un
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]